Nae Ionescu: filosof, profesor universitar, om politic și… playboy. Povestea intelectualului care a cucerit femeile Bucureștiului interbelic

Pe lângă performanțele sale din lumea filosofiei, a cursurilor predate la Universitatea din București sau a implicării din lumea politică, Nae Ionescu a fost cunoscut în urmă cu mai bine de un secol și pentru șarmul său și felul în care putea să facă să îi cadă în brațe unele dintre cele mai frumoase femei din perioada interbelică. Considerat un veritabil „Don Juan” de București, acesta a avut aventuri cu personalități precum Cella Delavrancea sau Măruca Cantacuzino. Totuși, acesta a fost și căsătorit cu Elena Margareta Fotino, care a suferit mult din cauza aventurilor soțului său.

O latură mai puțin cunoscută publicului când vine vorba de intelectualul Nae Ionescu este cea de cuceritor, deși acesta a fost unul dintre cei mai curtați și populari bărbați din Bucureștiul interbelic în cercurile înalte ale societății. În ciuda faptului că a fost căsătorit cu Elena Margareta Fotino, acesta a adunat un „palmares” de cuceriri printre care se află și nume importante ale „high-life-ului” micului Paris, precum soția compozitorului George Enescu, prințesa Măruca Cantacuzino sau pianista Cella Delavrancea.

De exemplu, în perioada în care a activat ca profesor la Universitatea din București, Nae Ionescu era cel mai „interesant” cadru, la cursurile sale studentele venind în număr mare și ocupând până la refuz amfiteatrele. Unde să mai pui și faptul că era considerat unul dintre cei mai șarmanți bărbați din „lumea bună” a perioadei interbelice, fiind curtat de doamne și domnișoare, fie ele căsătorite sau nu, celebre sau necunoscute lumii mondene. Din păcate însă, în spatele unuia dintre cei mai râvniți bărbați din elita Bucureștiului se afla Elena Margareta Fotino, care a suferit din pricina aventurilor soțului său însă l-a iubit până la ultima lui suflare.

Cum s-au cunoscut Nae Ionescu și Elena Margareta Fotino

Nae Ionescu și Elena Margareta Fotino s-au cunoscut în jurul anului 1911, când amândoi erau încă pe băncile facultăților: el, bântuit de sărăcie, încercând să obțină o bursă de studii în Germania și ea studentă la Facultate de Litere și Filosofie și totodată cursantă la Academia de Muzică și Artă Dramatică.

Un an mai târziu, Nae Ionescu avea să primească o bursă de doctorat la Gottingen. Prin urmare, pleacă un an în Germania, timp în care cei doi încep să își scrie din ce în ce mai des, prilej cu care prietenia lor a devenit încet-încet o poveste de amor. Stagiul militar obligatoriu îl aduce pe Ionescu înapoi în țară, moment din care relația lor ajunge din ce în ce mai intensă, culminând cu căsătoria care a avut loc în 1915 în București. După ceremonie, cei doi merg în Germania unde Nae își continuă studiile. Cuplul a rămas departe de țară trei ani, doi împreună și unul separați, deoarece Nae Ionescu a fost prizonier de război și a fost reținut în lagărul de la Celle-Schloss.

Nae și Elena Ionescu au avut împreună doi copii, amândoi băieți – primul, pe nume Radu, s-a născut când Nae era în lagăr, în anul 1917. Un an mai târziu s-a născut al doilea fiu, Răzvan. Potrivit jurnalului pe care Elena l-a deținut, aceasta regreta căsătoria la doar 4 ani de când și-a unit destinul cu cel al lui Nae Ionescu, motiv pentru care în 1930, după aproape două decenii de căsnicie, cei doi o iau pe căi diferite în viață. În aceste două decenii, Elena Margareta Fotino a suferit mult din cauza aventurilor lui Nae, însă a continuat să țină la acesta până la finalul vieții.

„Îl iubesc, îl iubesc cu o dragoste neţărmurită, îl iubesc cu o durere adâncă şi totuşi dulce. Sentimentul acesta îmi face viaţa suportabilă, de la el îmi vine o lumină inexplicabilă, o lumină care mă încălzeşte. Şi totuşi, spun tuturor că nu l iubesc. Vorbele mele sunt singurul meu scut de apărare. Când spun: «Nu-l iubesc şi nu l-am iubit niciodată cu adevărat, eram prea tânără când soarta mi l-a scos în cale ca să ştiu dacă iubesc sau nu» şi văd că ceilalţi cred lucrul acesta am impresia aproape că-l cred şi eu. Dar adevărul, adevărul e numai al meu; dragostea mea pentru el e numai a mea. Nimeni n-o ştie, nimeni n-o bănuieşte. Acesta e singurul lucru care mi aparţine numai mie personal. E o iluzie, e o poveste, e o irealitate, dar e a mea şi numai a mea”, a scris Elena Margareta Fotino în „Jurnal cu și fără Nae Ionescu”, publicat după decesul acesteia.

Cella Delavrancea și Măruca Cantacuzino, printre cele mai renumite „cuceriri” ale lui Nae Ionescu

Unele dintre cele mai cunoscute aventuri ale lui Nae Ionescu au fost cu prințesa Măruca Cantacuzino și Cella Delavrancea. În timp ce era căsătorit cu Elena, Nae Ionescu a început o idilă cu prințesa Măruca Cantacuzino. Relația dintre cei doi a fost subiectul multor bârfe și mondenități la acea vreme.

Măruca rămăsese văduvă după decesul soțului său, Mihai Cantacuzino, și devenise îndrăgostită până peste cap de filosoful care era cu 13 ani mai tânăr. Cei doi s-au iubit timp de șapte ani, perioadă în care Măruca a tot sperat că Nae Ionescu va renunța la nevastă și la cei doi copii pentru a o lua pe ea de nevastă. Când Nae a decis să încheie idila, Măruca a vrut să-și ia zilele, însă a reușit doar să se automutileze, dându-și foc.

În momentul în care Elena și Nae au divorțat, filosoful avea o altă iubită, mult mai tânără, pe nume Lucia Popovici-Lupa. Această idilă a durat în jur de cinci ani, între 1933 și 1938. Lucia era o prezență cunoscută în jurul prietenilor lui Nae Ionescu, acesta mergând împreună cu tânăra în vacanțe și în societate.

Totuși, se spune că marea iubire a lui Nae Ionescu a fost pianista Cella Delavrancea, cu care s-a iubit până la finalul vieții sale. Trebuie precizat faptul că Cella Delavrancea fusese căsătorită anterior de încă trei dăți, cu Viorel Virgil Tilea, cu Aristide Blank și Philippe Lahovary. Cu Nae Ionescu s-a cunoscut și și-a început idila încă din timpul ultimei căsnicii.

Aceasta l-a îngrijit după primul infarct din 1939 și i-a fost alături în momentul infarctului care s-a dovedit fatal, pe 15 martie 1940. După decesul acestuia, Cella Delavrancea a dispărut din anturajul filosofului și nici nu a participat la înmormântarea acestuia din cauza Elenei Margareta Fotino.

Nae Ionescu, iubit de soție până la moarte și dincolo de ea

Elena Margareta Fotino a fost devastată de decesul lui Nae Ionescu, după cum se poate observa în jurnalul său:

„A murit Nae. A murit, a murit… E oare cu putinţă? Sunt complet năucită! Cum pot eu să înţeleg un asemenea lucru? Nae mort, Nae pământ? El, care a fost numai spirit, numai inteligenţă şi strălucire? E cu putinţă, Doamne, e cu putinţă aşa ceva? Odată cu el se năruie tot ce a clădit cu talentul lui de 20 de ani încoace. N-a scris mai nimic şi nu rămâne pentru mai târziu mai nimic de pe urma lui; şi totuşi, a fost omul a cărui spiritualitate a avut un efect covârşitor asupra întregei ţări. Nae, Nae, cum e cu putinţă ca tu să nu mai fii? Niciodată n-o să mai vorbesc cu tine? Niciodată n-o să te mai văd? Niciodată, niciodată. Tu să mori şi eu să rămân aici? Nu, Nae, nu. Nu tu ai murit azi, ci eu. Tinereţea mea, viaţa mea toată se stinge azi. Toate iluziile mele şi toate visurile mele au murit azi, fiindcă eu nu am trăit decât pentru tine şi pentru copilaşii noştri. Ce se vor face ei fără tine? Sunt amândoi distruşi de durere”