Muzicanţii din Bicaz @ Zilele Muzeului Taranului

de:
17 sept. 2012
9 Afișari
Muzicanţii din Bicaz @ Zilele Muzeului Taranului

Pentru nunţile şi petrecerile din regiune sătenii obişnuiau să tocmească una sau două scripci (viori) şi o dobă. Doba este un soi de violoncel pântecos şi neşlefuit, construit de un meşter local. Mânuitorul dobei ciupeşte cu mâna stângă coarda mai subţire, iar cu în mâna dreaptă loveşte, cu un mic ciomag, alte două corzi ceva mai groase. Instrumentul este, după ştiinţa noastră, necunoscut în celelalte ţinuturi româneşti. De vreo opt-zece ani, el este însă pe cale de a fi abandonat: ca pretutindeni, lumea satelor moldo-ardeleneşti se „modernizează” şi îşi diluează identitatea. Taraful timpului prezent este alcătuit din vioară, acordeon, „orgă” (sintetizator) şi solist vocal. El execută, la cerere sau din proprie iniţiativă, jocurile pe care le-am pomenit mai sus şi câteva cântece lirice, nu prea multe. În timpul ceremoniilor nupţiale, muzicanţii mai interpretează, în momente prescrise de tradiţie, şi cântări rituale, printre care Marşul de primire şi Jocul nevestei.

În concertul de astăzi vom asculta împreună trupa lui Simion Boanţă aşa cum suna ea cu doar zece ani în urmă. Şansa este unică: muzica pe care aceasta o produce n-a mai fost auzită până acum de bucureşteni şi, foarte probabil, nu va mai fi auzită niciodată.

 

Interpreţi:

Simion Boanţă, din satul Ivaneş, comuna Bicaz Chei : scripcă (vioară)

Toader Moga, din comuna Dămuc: scripcă (vioară)

Florin Moldovan, din comuna Dămuc: dobă (un fel de violoncel cu corzi percutate)

Cookies