Bună dimineața, scumpi cititori zgribuliți din București, astăzi vorbim din nou despre Pilates în Sectorul 3 și cum arată viața după două luni de practicat această situație.
În septembrie, scriam cum m-am (re)apucat de mers la pilates și cum au arătat lucrurile atunci. Astăzi, opt săptămâni glorioase mai târziu, am revenit cu o evaluare, respectiv cu o listă în care vom afla de ce am rămas și de ce voi mai merge și de acum înainte.
Vă transmit că, da, Instagramul din păcate de data asta a avut dreptate și zvonurile se confirmă – chiar te simți mai bine după sport. Nu știu cum funcționează chimia din spate, înțeleg că e vorba de ceva cu endorfine și de faptul că trupul nostru e făcut să se miște. Al meu e făcut și să mănânce rulouri cu scorțișoară pe canapea în timp ce se uită la seriale, să bea Hugo, dar și să danseze și să facă stretching, se pare.
Când ies de la sală plutesc pe un norișor, iar tot corpul se simte ca după un masaj viguros de relaxare, dar amplificat cu 300%.
În primele ore de pilates, dar și de stretching, căci merg și la acele clase, când mă priveam în oglinzile mari aflate de jur împrejurul sălii, vedeam o pasăre speriată și contorsionată, căreia la un moment dat îi cădeau genunchii în gură dacă stătea în poziții mai ciudate. Iar în jurul meu vedeam doar lebede grațioase și superbe, care părea că fac totul perfect și că s-au născut pe saltea.
Acum, când mă privesc, văd tot o pasăre descentrată, dar puțin mai stăpână pe ea. Această pasăre zburlită poate să întindă piciorul mai mult, datorită unei instructoare minunate pe nume SORINA, care i-a explicat care e treaba cu bicepsu’ femural, și chiar să ajungă cu șpagatul până aproape de podea, datorită unei instructoare superbe pe nume SANDRA, care cred că și-a pus în minte să facă gimnaste din noi și pare că va reuși.
Nu știu de ce a ajuns asta doar pe locul 3, fiindcă e cel mai important și unul dintre motivele principale pentru care m-am reapucat de pilates. Ca orice blondă sârguincioasă și pasionată de muncă, mi-am petrecut viața de la vârsta de 18 ani încoace la un birou, aplecată deasupra tastaturii, în poziții care l-ar face pe Quasimodo invidios.
Durerile nu au întârziat să apară și treceau doar în momentele în care făceam un sport de întindere musculară de orice natură (yoga etc). Acum, după două luni de la revenirea pe saltea, cu câte două ședințe pe săptămână de câte o oră fiecare*, durerile sunt o amintire. Bine ați venit la Ted Talk-ul meu.
*N.B. poate ajută și faptul că după ani de zile de ascultat teoria că ‘dacă ai dureri de spate e bine să dormi pe o saltea tare’, am hotărât să fiu rebelă și să iau o saltea nouă, moale și pufoasă. Se pare că am trăit în minciună până acum.
Fiindcă stau într-unul dintre blocurile blestemate din cartier, care deseori nu are căldură deloc, din cauza motivului meu preferat de pe site-ul CMTEB, respectiv ‘Furnizare deficitară din cauza manevrelor de echilibrare hidraulică ale rețelei termice’ (LOL), este bine să am unde să mă duc seara ca să fie cald.
Un drum de 20 de minute de mers pe jos până la fitness în pas alert, urmat de o oră de stretching, și de încă 20 de minute înapoi e tot ce ai nevoie ca să te întorci la congelatorul din casă, unde te așteaptă o sticlă de vin și rulourile alea cu scorțișoară de care vorbeam.
Două dintre locurile delicioase din cartier sunt în proximitate de vis față de sala de sport – Grain Trip cu cruffin, quiche cu hribi, caneles, spanakopita și toate bunătățile din lume, dar și Figs Coffee, cu cafea bună, guanciale și conserve cu sardine de luat acasă. Pentru că trebuie să ne ocupăm și de cină după pilates.