Motivul pentru care tot mai mulți bucureșteni renunță la viața la oraș și se mută la țară

02 iun. 2023
1028 Afișari
Motivul pentru care tot mai mulți bucureșteni renunță la viața la oraș și se mută la țară
Motivul pentru care tot mai mulți bucureșteni renunță la viața la oraș și se mută la țară

Motivul e două. Probabil, pe primul îl intuiți deja. Nici al doilea nu e vreo informație care să vă facă să vă răsuciți în mormânt cu noutatea ei. Oricum acest articol este despre ce am pățit pe uliță, dar mai încolo. Așa. Oamenii, copleșiți de relația narcisismului cu consumerismul, aleg să părăsească marile orașe pentru a se conecta cu strămoșii, cu ruralul, cu glia, cu pământul, cu iarba, cu frunzele, cu greierii, cu furnicile (ce mișto sună cuvântul ăsta pronunțat cu accent maghiar), cu aerul curat, cu apa pură, cu izvoarele, cu cerul, cu dincolodecerul, cu mercur retrograd, cu soarele, cu sistemul solar, cu galaxia, cu alte alte galaxii care sunt tot aici, dar, practic, mai încolo, cu cosmosul și, în cele din urmă, cu ce e dincolo de aparența universului, Doamne ajută! Ăștia sunt unii.

Alții nu mai au bani să stea în oraș. Ăsta e al doilea motiv. Pentru că este luna LGBTQ etc…, iar eu n-am nimic cu diversitatea, ce să spun, uneori fac parte din prima categorie, alteori din a doua, dar, în mare, nu știu de  capul meu și cred că e mai bine să nu te vadă nimeni când nu știi de capul tău. Cârcotașii vor spune, hei, dar de ce scrii tu pe B365.ro, un site dedicat bucureștenilor, dacă nu mai stai aici? Lor le răspund așa: Vin des. Uneori și de mai multe ori pe zi, mai ales că locuiesc singur. 

Treaba interesantă e că, atunci când stai suficient de mult la țară, cu inflația and all, când ajungi la supermarket e ca la muzeul mirării. Copacii gratis, florile gratis, iarba gratis, untul peste 20 de ron, omaga, que pasa mi amor? Și îți dai seama că întrebările filosofale se schimbă de-a lungul istoriei, iar: Dar cine sunt eu? devine: Dar cine sunt eu să-mi permit unt? Și degeaba am venit io să mă zenuiesc și să mă conectez cu cosmosul dacă mă înrăiesc prețurile. Mai ales când văd că trec vacile prin dreptul gardului, îmi vine să le bat obrazul, gen, fă, dacă nu vă puneați căcaturile alea de blingblinguri de tălăngi ca să mă zdrăngăniți pe mine la cap toată ziua, poate costa mai puțin untul astăzi, you know? Că mai vin oameni de la oraș și zic, Vai, dar ce frumos se aude… Ia stai tu 10 ore să auzi, așa, un clopot încontinuu, să vedem dacă îți mai place. Oricum, când mă obosesc, mă duc și le bat în bolul tibetan și imediat își caută zenul în altă parte. 

Mă pun pe gânduri prețurile în relație directă cu veniturile mele, mai ales că nu cred că e necesar ca orice credință să te facă să renunți la snobism. Nici Isus n-avea Porsche, dar ce să fac io, Doamne, acum? Să mă întorc la blended scotch? Nu mă deranjează să merg cu rata, dacă înainte și după bea și gura mea un Lagavulin, ceva. Mă rog, n-aș vrea să-L mâniez pe Dumnezeu sau mai ales pe mama zicând aici că sunt sărac, de aceea specific morțiș faptul că nu mă plâng, ci observ, că asta e spiritualitatea, să observi ce ți se întâmplă și să n-ai nicio reacție, gen să-i spui partenerului de viață: Să știi că pe mine nu mă deranjează deloc că ai un comportament care mă face să vreau să te calc în picioare, te iubesc.

Da, mă, și cum eram eu aici singurel, acum câteva zile a venit un prieten să mă ajute să tund iarba și să montăm o bibliotecă. Era multă iarbă, prin urmare cele două treburi ne-au luat vreo patru ore. Am făcut o burtă destul de relaxată așa, genul ăla care crede că six pack-ul meu e canapeaua ei și se lăfăie acolo, că de asta nu mi se văd pătrățelele, așa că de vreo 10 zile sunt pe post întrerupt, iar rezultatele se văd. După atâta treabă am zis, totuși, hai să-mi pun și eu un rom, că whisky-ul se consumase tot pe împărtășaniile la care recurg înainte de a medita. Mi-am pus un rom, prietenul a plecat, mi-am mai pus unul.

Imediat a apărut o stare de bine moderată, am ieșit afară și am auzit, dintr-o curte vecină, mai multe piese. Playlistul ce să zic, nici cel mai îmbietor, nici genul care să te facă să pleci de la o petrecere. Mi-am luat inima în dinți, sticla de rom în mână și am zis: Gata, Adrian, e timpul să-ți faci prieteni în sat, mergi și caută muzica! Mi-am luat lanterna, că pe uliță e o beznă de moare de drag glanda pineală, romul și am plecat.

Mi-am luat și un băț cu mine că mai sunt câini lelea, am ieșit destul de repede în ulița principală, muzica se auzea din ce în ce mai tare, am ajuns în câteva minute în dreptul porți vecinilor. Ca norocul aveau un bec din ăla pe senzor la poartă, am stat un minut, două, nimic, n-a ieșit nimeni, am apăsat pe clanță și am intrat pe poartă, petrecăreți se îndreptau deja spre mine atenționați de bec. Erau minim 10 oameni și copii și le-am zis: Bună seara, eu locuiesc aici în sat și stau singur, nu mă plictisesc sau ceva, dar în seara asta am auzit o muzică destul de ok de la dumneavoastră și m-am gândit că poate vreți să bem ceva împreună. Am adus și eu o sticlă de rom. Nu vreau să vă inoportunez, așa că pot să plec dacă vă deranjez. 

Și aici a intervenit farmecul speciei umane. Un om mi-a pus o bere în mână, eu am luat o gură puternică, sănătoasă, ca să se vadă că vreau să mă integrez în grup, iar un altul mi-a zis cu milă în ochi: Mergeți acasă, găsiți-vă o femeie și faceți copii. Am plecat, vă dați seama, gândindu-mă că mi-am stricat și fastingul cu gura aia mare de bere. În cinci minute eram acasă, nicio femeie pe drum, m-am culcat, realizând unu, că nu mai am o problemă atât de mare cu respingerea cum aveam cum câțiva ani, că doi, ăsta este cel mai amuzant final posibil la povestea asta, că trei, oamenii ăia erau și cu copii acolo și or fi vrut să-i protejeze de unul care a intrat la ei în curte cu bâta și că patru, poate arăt mult mai amenințător decât cred eu. Suntem în 2023, iar lumea are o tendință majoră de a se duce pe p*lă, prin urmare unul dintre cele mai sănătoase lucruri e să ne străduim să vedem umorul în orice și, vă dați seama, e mai ușor să îl vedem când observăm decât atunci când reacționăm. Atât pentru astăzi, nu uitați să nu reacționați. Doamne ajută și Doamne ferește, umorul ne pândește și se lipește! Adi Glue, Mă!

Cookies