Motivul pentru care Oculta s-a opus candidaturii mele la Primăria Capitalei

26 apr. 2024
904 afișări
Motivul pentru care Oculta s-a opus candidaturii mele la Primăria Capitalei
Motivul pentru care Oculta s-a opus candidaturii mele la Primăria Capitalei | Foto: Adrian Teleșpan

Atât pentru că am suferit destul de mult, cât și pentru că am lucrat mult cu mine, pot spune, în 2024, că sunt o fată simplă, ocazional modestă, o ființă atât de specială, încât doresc să mă topesc în brațele mediocrității, pentru că îi înțeleg valoarea și pentru că, poate, doar acolo voi găsi moderația. Demonul să mă pieptene cu excesele mele. Dată find această autodescriere, cred că e acum ușor pentru orice cititor să înțeleagă de ce mi-ar fi lejer să reprezint în orice for politic acest superb popor din care fac parte, pentru că avem noi reușita asta fundamentală de a fi mediocri și excepționali în același timp, ca și cum Grădina Maicii Domnului ar fi la ieșirea din uterul de unde se crește embrionul paradoxului. Ce imagine!

Calea Domnului m-a forțat la o oarecare formă de discreție, ceea ce m-a determinat să nu scriu mai devreme despre acerbele lupte de culise care s-au dat pe la spatele candidaturii mele la Primăria Capitalei. Ultimele evenimente, însă, m-au convins să rup tăcerea, să o deflorez fără milă, să o fac atât ferfeniță încât să rămână din ea doar un ecou uitat pe ceea ce obișnuia să fie Seninul Cer al Liniștii Românești sub Adrian Teleșpan, SCLRAT, se citește SCeLeRAT. RAT, evident, fiind și cu trimitere la Românii Au Talent.  

SCeLeRAT urma să se numească soborul de formațiuni politice care m-ar fi susținut în demersul meu de a deveni prima doamnă și primul domn ai Bucureștiului. Sfânta Treime politică era formată din: Alianța Dreapta Îndoită (ADI), Alianța Pentru Unirea Drepților (AUD) și Partidul Social Umanist Iluminat (PUSI). ADI își dorea să mă susțină din mai multe motive, singurul fiind că Adi mă cheamă și pe mine. AUD urma să mă susțină grație unei conferințe video dintre capii partidului și sponsorii acestuia când s-a pus întrebarea „Pe cine trimitem la Primăria Capitalei?”, iar cineva a răspuns clar Meleșcanu. Din nou numele meu a contat. PUSI, pe de altă parte, au fost nevoiți să mă susțină, întrucât alți posibili candidați abordați au refuzat să spună în videourile de prezentare: Vino la PUSI. Eu n-am avut o problemă să spun asta, mai ales că eu la PUSI nu mă duc. Ca un aport personal la campania lor, am sugerat să îmi mușc buza de jos după ce rosteam sloganul “Vino la PUSI”, dar sugestia mi-a fost desființată pe motiv că și iluminarea, deși e foarte inovatoare, are gradul ei de conservatorism. Eu n-o atinsesem, deci chiar nu am avut cum să îi contrazic, dar și s-o fi atins tot așa aș fi făcut.

În fine, cursul evenimentelor ulterioare demonstrează clar că Universul se bagă în destinul omului, dacă nu cumva îl și conduce. Deci eu eram într-o zi, efectiv tocmai frunză la câini, că se stricaseră la stomac, nu vreți să știți ce era prin casă. Și acum le găteam ceva să-i dreg la burtă, să fi fost pe la sfârșitul lui ianuarie. Primii m-au sunat ADI, mi-au zis că nu au găsit un Adrian mai bun, că doamna Bahmuțeanu era balonată, la Adi Minune erau ceva probleme că nu se găsea pupitru ajustabil, iar celălalt Adi de la Vâlcea e prins pe Germania. 

Eu nu sunt o fire practică, dar oportunismul nu mi-e străin. Cum n-am mai avut un job din 2012, m-am gândit că la primărie mi-ar fi ok, pentru că, în primul rând, voiam ceva ușor, în al doilea rând n-aș fi avut șef, în al treilea rând cred că altfel mi-aș fi negociat contractul cu B365 dacă scriam din calitate de edil și, în al patrulea rând, ca să scap de povara chiriei, speram și la o locuință de serviciu. Normal că mie cel mai mănușă mi s-ar potrivi la Cotroceni, că e mult spațiu verde și n-am vecini aproape ca să-i deranjez cu muzica, dar nu puteam să fiu așa nărod, încât să candidez din prima la prezidențiale fără niciun, dar, mno, știm cu toții că primăria e o rampă bună. Așa că am acceptat.

N-am închis bine cu ei și mă sună AUD. Conexiunea nu era cea mai bună, dar ne-am înțeles. Aici au început pretențiile, că nu au fost de acord să candidez în trening, dar s-au oferit să-mi facă rost de niște costume. Am acceptat. Au acceptat și ei o asociere cu ADI. Când să-i sun pe ADI să văd dacă acceptă asocierea cu AUD, dacă ar fi rămas doar aceste două partide Alianța noastră s-ar fi numit AUDI, mă sună un alt număr necunoscut, răspund, PUSI. PUSI ei, PUSI și eu. Vrei? Vreu.  Voi vreți cu ADI ȘI AUD? Da, PUSI, Pa. Deci, PUSI a vrut cu AUD și ADI, ADI a vrut cu PUSI și AUD și AUD a vrut cu ADI și PUSI. Era perfect. Doar că pe mine, m-au apucat, după cum mă știți, îndoielile.

M-am frământat domestic la mine acasă câteva zile bune, până la prima întâlnire. Ne-am văzut, cum era și firesc la Sediul Departamentului Poeților Torturați, ocazie cu care Taylor Swift, membră a Ocultei, și-a aflat numele noului său album. Toată lumea era optimistă, se râdea, se glumea, se spera. Veneau și mă luau în brațe, mă pupau pe ochi, mai ales cei de la PUSI, în timp ce pe mine mă răpuneau gândurile interioare. Vă prezint în continuare începutul discursului meu în fața primului congres SCeLeRAT. 

Preastimați Scelerați… Aici s-a iscat o forfotă, se simțea grosimea jignirii în colțurile lăsate ale gurilor, iar tensiunea s-a format în aer ca o piftie, pentru că nimeni nu știa în afară de mine ce înseamnă asta. Le-am explicat. Au înțeles. Am reluat discursul. Preastimați Scelerați… Râsete de data asta. În anul 2015, în timpul vizitei mele în Coreea de Sud, am cunoscut o doamnă, să îi spunem Jeni. Doamna Jeni ne-a abordat pe partenerul meu de atunci și pe mine, la poarta unui templu, cu scopul de a se băga în seamă, de a sta de vorbă, de a afla mai multe despre România. A aflat ce trebuia. Noi, în schimb, am aflat despre dumneaei că venea în fiecare zi la acel templu pentru că studia să devină profesoară de meditație. Meditația e ca somnul, dar fără să dormi. Era al șaselea an de studiu pentru doamna Jeni. Înainte de asta, fusese învățătoare, dar renunțase la această meserie pentru că i se păruse că nu avea ținuta morală și decența care s-ar fi cuvenit pentru un om care forma copii pentru viață. I-am admirat decizia și m-am gândit că doar un om cu o ținută morală înaltă ar putea să-și pună problema că nu are o ținută morală destul de înaltă, prin urmare, doamnelor și domnilor, vă anunț că renunț la candidatura mea, întrucât nu consider că am ținuta morală necesară pentru a-i cârmui pe bucureșteni.

Forfota ce a urmat doar laptele ce dă în foc o poate descrie. Unii susținători au început să plângă. Cei care își aduseseră cu ei câte un pahar de whisky sau lapte au fost nevoiți să-și acopere paharele cu mâna, căci lacrimile săreau ca în desenele animate japoneze. Alții și smulgeau hainele de pe ei, apucând în disperarea lor și bucăți de piele și carne. Alții urlau ca niște vârcolaci pe care îi evita transformarea, atât de dezgustători erau. Alții mușcau din mochetă, căci nu se mai vedeau demni de a călca pe ceva moale. Câteva doamne păreau că vor să se mulgă, dar, de fapt, lăcrimau prin sâni. Văzând această suferință a lor, am zis scurt cu efect de tunet în microfon, plus efectul ăla de Cher pe albumul cu Believe: ADI, AUD, PUSI! Susținătorii au împietrit în speranță. Mi-am redepus candidatura și toată lumea a început să se împroaște cu bucurie. Visam cu toții la ceva. Avem un scop, necunoscut însă, dar al nostru și, mai important, visam ÎMPREUNĂ. 

Vă dați, însă seama, că sunt interese foarte mari la mijloc, interese care nici nu doresc și nici nu vor ca trei astfel de forțe politice să se unească în susținerea unui singur candidat cu principiile mele morale. Ca să vă dau un exemplu, creștinismul la inventat pe Isus ca să-i diminueze influența lui Buddha. Unde am fi fost azi cu un singur Dumnezeu și Ăla Made in China? Știu că e din India, dar am zis așa. Unde ar ajunge Bucureștiul cu un singur primar? Susținătorii mei au început să fie șantajați ca să nu mă mai susțină, iar în timpul celui de-al doilea congres SCeLeRAT care nu a mai avut niciodată loc, am decis să mă retrag din cursa în care fusesem momit de propriul orgoliu și de nevoia mea de locuință de serviciu care nu slujea în niciun fel bucureștenii pe care îi ignorasem inclusiv când creasem SCeLeRAT. Nu e niciun B în SCeLeRAT. Putea să fie măcar SCeLeRATB, autobuzul tău spre viitor.

Răpus de acest eșec mi-a fost băgat pe gât de cei ce vor să controleze nesoarta lumii, am plecat în Franța. De asta sunt aici și voi reveni în în România la timp să votez la locale unde, pe buletinul de vot, voi scrie cu pixul meu SCeLeRATB și voi vota. O victorie morală ca morala însăși când e doar valoare, nu și deznodământ. Pentru că nu pot controla cine citește, aș vrea să specific că acest articol e un pamflet. Atât. Vă pup. Doamne ajută și Doamne ferește, din candidatură doar candida ne iubește. Adișorul Necandidatorul. 

Tot Teleșpan, mai jos:

Cookies