Care este rolul artistului? Nu o să intru aici într-o dezbatere filosofică, dar mulți dintre artiștii adevărați nu vor doar să te legene cu o melodie de dragoste, ci vor să te și zguduie și să îți arate în față realitatea în care trăiești. Așa este Morrissey: Nu se mulțumește să își arunce brațele în jurul Parisului sau să repete melodiile pe care, vorba cuiva apropiat – ne pupam în liceu. Temele sale sunt dure și ne dor: violența poliției, corupția politicienilor și suferința animalelor crescute și măcelărite pentru carne. Pleci, de aceea, de la concertul Morrissey cu sentimente amestecate, de la nostalgie până la groază. Așa a fost și miercuri, la Sala Palatului.
Dacă muzica lui Morrissey este minunată, și o știți, proiecțiile video sunt sângeroase: oameni bătuți cu bestialitate de forțele de ordine, chiar dacă e vorba de femei sau de persoane cu handicap, persoane care s-au predat sau câini în poziție de supunere – pentru melodia Ganglord. Cel mai greu de „înghițit”, însă, au fost imaginile din abatoare, pe melodia Meat is Murder, a The Smiths. Șase minute de agonie și sânge, durere și chin, cruzime și organe, proiectate în spatele scenei, pe care mulți din public nu le-au mai suportat, lăsând ochii în jos sau în telefoane. Melodia se și încheie cu un acord obsesiv de chitară ce seamănă cu strigătul final al unui animal pe moarte, cu mesajul proiectat pe ecran: „Tu ce scuză ai? Carnea e crimă!”. O sală șocată în mare măsură a mai avut nevoie de o melodie pentru a-și reveni și a aplauda în forță. Mesajul e, cel puțin parțial, corect. Suferința nenecesară ar trebui eliminată din abatoare, dar omul a apărut ca un animal ce consumă și carne pentru a se dezvolta. Iar carnasierii din natură nu sunt mai blânzi decât abatoarele.
Al treilea mesaj, împotriva clasei politice, nu a găsit cea mai bună simbolistică pentru România: sub sloganul United King-dumb, fotografia prințului William cu Kate Middleton – figuri complet benigne în imaginarul românesc. Am auzit de la mai multe persoane din public ideea că ar fi trebuit ales cineva mai stupid sau mai rău, cum ar fi Donald Trump. Sau Victor Ponta :). Dar Morrissey e britanic, deci e normal să fie mai oripilat de ideea unor conducători a căror singură valoare este dată de cât de „nobile” erau organele din care au fost zămisliți. Discuția e, firește, complicată, deci locul ei nu ar fi aici, într-un review de concert.
Cu publicul, Morrissey a fost extrem de prietenos – a semnat autografe, a strâns mâini (chiar și pe a unui tânăr care a vrut să rupă cordonul de securitate și să sară pe scenă), a primit cadouri și a aruncat tricoul pe care îl purtase la bis.
Acum, în încheiere, repetăm îndemnul către organizatori (cărora nu le putem reproșa altceva): Vă rugăm! Nu mai organizați concerte la Sala Palatului! Omoară chimia publicului, cu scaunele acelea meschine și cu aerul de Congres PCR!
FOTO – ANDREEA RUDOLF