Mobilă și durere. Râzi cât pentru un cincinal. În două ore și jumătate!

07 mart. 2022
299 Afișari
Mobilă și durere. Râzi cât pentru un cincinal. În două ore și jumătate!
Adrian Nicolae, alias Gore

București, 1974. Două cooperative care produc mobile sunt în război pe toate planurile. Lupta pentru îndeplinirea înainte de termen a planului cincinal (millenials, Google pls) este dublată de una mult mai acerbă de parvenire în înalta societate a celor doi responsabili de unitate. Criteriile sunt simple: nevastă tânără, vilă, tablouri scumpe de la Consignația, câini de rasă, hobby-uri costistoare, excursii în străinătate etc. În subsidiar, drama subalternilor. Unul avid de putere, dispus să sacrifice absolut orice pentru a ajunge ștab, și celălalt rafinat dar jemenfichist, prin urmare blazat. Nota bene: toți se urăsc între ei, în oricare combinație de câte doi. Iar la final, binili nu învinge, chiar dacă toate femeili din lume afla-vor asta peste câteva decenii.

Mobilă și durere. Râzi cât pentru un cincinal. În două ore și jumătate!
„Mobilă și durere” | Adrian Nicolae, alias Gore
Mobilă și durere. Râzi cât pentru un cincinal. În două ore și jumătate!
„Mobilă și durere” | Geo Costin, alias Sile

Cam despre asta e vorba în piesa lui Mazilu pe care v-o propune Teatrul Dramaturgilor Români. Și acum, două observații: făcând abstracție de esența lemnoasă a limbajului, intriga e la fel de valabilă și în zilele noastre.

Cu mici diferențe, de detaliu, nu de fond. Iar a doua: ca să aduci (cu succes) în fața publicului un text (păstrat la virgulă) din anii 70, fie el și scris de un dramaturg de geniu, ai nevoie de alte două genii: un regizor ca Victor Ioan Frunză, care să te facă pe tine spectator nu să te simți purtat în timp cu jumătate de secol în urmă, ci să  ai senzația că acțiunea se petrece în prezent, doar dialogurile fiind într-o limbă mai ciudată, ușor arhaică.

Și o scenografă ca Adriana Grand, care să fie capabilă să însuflețească toate elementele de recuzită, făcându-le să joace în piesă cot la cot cu actorii, începând de la corpul de bibliotecă ce tronează în mijlocul scenei și terminând cu tocurile „vii” ale pantofilor lui George Costin.

Evident, pentru ca succesul să fie deplin, era nevoie și de o distribuție pe măsură. Dar dacă Adrian Nicolae (Gore), George Costin (Sile), Sorin Miron (Paul), Alexandru Pavel/Andrei Huțuleac (Urechiatu’) și Nicoleta Hâncu (Lizica) și Irina Bucescu (Melania) fac roluri memorabile, ei fiind cu toții actori excepționali, meritul lui Victor Ioan Frunză, sau mai bine zis talentul său aparte este de a face ca și rolurile mici să fie mari, și deci importante în economia spectacolului.

Mobilă și durere. Râzi cât pentru un cincinal. În două ore și jumătate!
„Mobilă și durere” | Adrian Nicolae (Gore) și Alexandru Pavel (Urechiatu)

Acestea fiind spuse, vă doresc multă baftă, pentru că aveți mare nevoie! În primul rând pentru ca spectacolul să mai fie programat, iar apoi, în această eventualitate fericită, ca să prindeți bilete. Dacă veți reuși, ceea ce vă doresc din tot sufletul, veți râde în hohote și cu sughițuri! Să nu ziceți că nu v-am spus!

Detalii, program și bilete – aici!

Mobilă și durere. Râzi cât pentru un cincinal. În două ore și jumătate!
„Mobilă și durere”

P.S. Victor Ioan Frunză și Adriana Grand au câștigat premiile UNITER în 2014 pentru regia, respectiv scenografia acestei piese, care și-a mai trecut în palmares încă trei nominalizări: pentru cel mai bun spectacol, pentru rol principal – Adrian Nicolae și pentru rol secundar – Andrei Huțuleac. 

Nota B365.ro: Mai avem cronici de la #CronicarDupaUreche: 

Cookies