Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani

Printre reședințe de lux și sedii de ambasade, pe Șoseaua Kiseleff nr 35-37, clădirea proiectată de Ion Mincu pentru prietenul său, pictorul George Demetrescu Mirea, stă să cadă. Cea mai râvnită, cea mai prețioasă și cea mai vânată pentru terenul ei de 5000 de metri pătrați în inima Bucureștiului, și nu pentru extraordinara ei valoare arhitecturală și culturală. Abandonată și parțial ruinată, obiectul unor lungi procese, vila Miclescu a ajuns o ruină, cu voia statului român. Un stat care nu știe, nu vrea și nu este interesat să protejeze patrimoniul arhitectural al Bucureștiului. Mai jos, Make Bucharest Great Again, un proiect B365 dedicat restaurării și protejării clădirilor de patrimoniu din ce-a mai rămas din Micul Paris.

Vila a aparținut familiei de boieri moldoveni Miclescu și este inclusă din anul 2015 pe lista monumentelor istorice. În anul 1994, Radu Miclescu, întors din exil din Germania, a vândut drepturile litigioase ale clădirii naționalizate lui Dumitru Dimitriu, fost antrenor al echipei Steaua, pentru suma de 350.000 de dolari. Țiți Dumitriu. Radu Miclescu era convins că sub regimul Iliescu nu va reuși să recupereze moștenirea familiei sale. De atunci, casa este așteptată să moară pentru terenul ei extrem de valoros. Un metru pătrat pe Kiseleff costă mai mult de 4000 de euro, depinde de cine vinde și de cine cumpără.

In Vila Miclescu, Manole Marcus  a filmat scene din”Actorul si sălbaticii”

Proiectată în stil neoromânesc de Ion Mincu, cu tavane pictate de pictorul George Demetrescu Mirea, plină de opere de artă, casa strălucea în perioada interbelică. Vila Miclescu era un loc monden din București, renumit pentru baluri și serate. Clădirea a aparținut colonelui de cavalerie Radu Miclescu, invalid din primul Război mondial, absolvent al Școlii Militare de la Saint-Cyr unde a fost coleg cu generalul Charles de Gaulle.

După marea naționalizare comunistă, în superba casă de pe Șoseaua Kiseleff s-au mutat mai multe familii care au primit repartiție.

Umilit de comuniști, adevăratul proprietar al casei a locuit 40 de ani în baia în care a și murit

Colonelul Radu Miclescu și soția sa, Elza au refuzat să părăsească locuința și au rămas să locuiască în propria lor baie cu domiciliu forțat. Iarna în baie, vara în garaj, ce viață trebuie să fi avut. De altfel, Colonelul acolo a și murit, la cîteva luni după decembrie 1989, fără să mai apuce vreodată să se mute în sufrageria lui. Până în 1989, Radu și Elza Miclescu au continuat să își invite prietenii la masă, duminica, exact ca în vremurile bune. Arhitectul Șerban Sturdza și președinte al Fundației Pro Patrimoniu a fost acolo.

„Masa se punea pe cada din baie pentru că locuiau in baie”

Șerban Sturdza, arhitect :“Eu am stat în casa aceea, am vizitat casa când eram copil și eram invitat duminica de familia Miclescu, mă duceam cu tatăl meu. Prinzul de duminică se lua în singura cameră care mai era ocupată de familie, de Elza Miclescu și de soțul ei. Masa se punea pe cada de la baie pentru că locuiau în baie. Se punea masa pe o planșeta și acolo mâncam și, totuși, duminica era o zi specială în care existau invitați și stăteau în baie”.

“Puneau pe cadă un capac de scânduri, iar pe scânduri o saltea, pe care o acopereau cu o stofă foarte frumoasă de brocart”

Radu Miclescu, nepotului colonelului Radu Miclescu: “Unchiul meu Radu și Elza, nevasta lui, nu au acceptat să se mute atunci când comuniștii au vrut să-i evacueze. Ei s-au încăpățânat și au rămas în casă, locuind acolo timp de 40 de ani, în fosta lor cameră de baie și vara în fostul garaj. Camera de baie era mare, cel puțin 25 de metri pătrați. Aici instalaseră un divan cam mic pentru doi, aveau dulapuri în pereți, o cadă de baie, o masă rotundă destul de mare, două fotolii franțuzești Empire și, pe perete, agățate în cuie, 6 scaune rusticale, tot franțuzești, foarte mici. Aici primeau la ceaiuri, punând pe cadă un capac de scânduri, iar pe scânduri o saltea, pe care o acopereau cu o stofă foarte frumoasă de brocart. De perete sprijineau perne infățate în stofe vechi. Musafirii, când veneau, își desgățau câte un scaun din perete și se așezau în jurul mesei sau pe canapeaua asta ad-hoc. Li se dădea ceai într-un serviciu de argint Alt Wien, în cești frumoase și o farfurie cu cozonac sau altceva. Vara mutau toată instalația în garaj, pe care îl putuseră păstra și care avea avantajul că dădea în frumoasa grădina, acum părăginită”. ( “Numai zidurile sunt aceleași, Amintiri”, Editura Simetria, București, 2021)

“Vara se mutau în garaj, iar ca să ajungă acolo, coborau întâi în subsol”

Radu Miclescu, nepotul Colonelului Miclescu: „Ca să intre în camera de baie în care locuiau, trebuiau să coboare pe o scară de serviciu ce ducea în subsol, prin culoare umezi, ca să ajungă la o scară metalică, ca una de zidar, având drept balustradă un lanț legat sus și prins și jos, lanț care se bălangănea liber. Ca să ajungă în garaj, trebuiau să coboare întâi în subsol, de unde se suiau de data aceasta pe o scară largă de piatră care dădea afară, iar de acolo făcând câțiva pași ajungeau în garajul plasat cam sub camera de baie. Tante Elza, ca să urce mai ușor sus, a pus în chip de pod tăblia de lemn, dintr-o bucată, lungă de peste 5 metri. Era tăblia mesei de lucru a bunicului meu, o masă florentina de secol al XVI-lea- o barbarie. Cu greu i-am convins să vândă masa sculptorului Murnu, masa fiind astfel salvată”.( “ Numai zidurile sunt aceleași, Amintiri”, Editura Simetria, București, 2021.

Generalul de Gaulle l-a scos din baie pe colonelul Miclescu pentru o după-amiază

În anul 1968, Generalul Charles de Gaulle a vizitat România și, în mod special, i-a cerut lui Ceaușescu să-l vadă pe Colonelul Miclescu, vechiul său prieten și coleg de la Școala Specială Militară Superioară de la Saint-Cyr, inființată de Napoleon. Colonelul a fost Legația franceză frumos imbrăcat, in uniformă, insoțit de securiști, apoi a fost condus înapoi, la baia lui.

“Soția lui Radu Miclescu are intenția să doneze casa Primăriei”

Șerban Sturdza, arhitect: “ Sunt de recuperat aceste lucruri. Soția lui Radu Miclescu, Maria Ioana Miclescu are intenția să doneze casa Primăriei București ca să o restaureze dacă o va câștiga. Chestiunea aceasta este foarte importantă să se petreacă repede, casa continuă să se degradeze, se distruge văzând cu ochii, fără să se înâîmple nimic. Am vorbit cu domnul Edmund Niculușcă care se ocupă din partea Primăriei, dar această intenție nu poate fi dusă la îndeplinire decât după ce se stinge procesul și procesul durează foarte mult și este de demult”.

“ După ce casa dispare, se scriu cărți despre cât de frumoasă era. Este cinic”

Șerban Sturdza, arhitect: “Cel mai interesant rămâne un fenomen clar. Și anume că valoarea terenului este mai mare decât valoarea casei și atunci demolează casa. Ori chestiunea asta care până la urmă are logica ei, dar ar trebui să fie echilibrată de o altă logică care este logica valorilor culturale ale României și care ar trebui, prin diverse modalități pe care administrația le impune, să poată să ducă la un echilibru. Ori chestia asta nu se face, se corupe foarte ușor personalul primăriei, persoanele din avizări și multe altele și atunci se produce distrugerea rapidă. După care, bineințeles, se scriu cărți despre cât de frumoasă era casa și așa mai departe. Este cinic și mincinos, dar este o chestie care se întâmplă frecvent și are consecințe. Una este sărăcirea patrimoniului, a două este sărăcirea prestigiului și, până la urmă, decadența unei națiuni”.

“Make Bucharest Great again”, proiectul B365.ro susținut de Promenada Mall și Mega Mall, parte din grupul NEPI Rockcastle, vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București. Make Bucharest Great Again sau Make Bucharest Beautiful again, prieteni. Despre oribila soartă a unei case extraordinare, despre Tante Elza și Colonelul Miclescu, dar și despre multe alte clădiri fabuloase am mai scris, vedeți mai jos:

• Cea mai râvnită și mai vânată vilă de pe Șoseaua Kiseleff din București mai are puțin și crapă. Și o miză de 5000 de metri pătrați
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția 
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• În Piața Victoriei, fix lângă Guvern, era cândva Palatul lu’ Beizadea Vițel sau “Prăjitura din Capul Podului”, o clădire senzațională din București în care își aveau biroul Ionel Brătianu și Titulescu
• Make Bucharest Great Again. Cele mai spectaculoase restaurări de clădiri de patrimoniu din București. Azi, o bijuterie: Casa Budișteanu