De ce moare Moara lui Assan. Trei decenii agonizante de abandon, furturi și incendii. Povestea primei mori cu aburi din țară | Partea a II-a

Moara lui Assan – a fost locul unde brutarii se înghesuiau să își macine cerealele și prima moară acționată de un motor termic. Apoi a fost naționalizată și lui Bazil Assan i s-a înscenat moartea, întreprinderile de aici fiind departe de succesul pe care moara îl avea în perioada sa de aur. După 1990, moara a fost vandalizată și dată uitării, și investitorii imobiliari salivau gândindu-se la terenul de sub clădirea monument istoric. Astfel, mai jos vă vom povesti ultimele două secole din istoria morii lui Assan, o perioadă plină de nenorociri și tragedii.

La începutul secolului XX, moara lui Assan era în continuare cea mai populară destinație pentru brutarii Bucureștiului care aveau de măcinat grâne, iar bucureștenii, odinioară înspăimântați de mărimea și de aburul și fumul pe care le scotea moara, au început să se obișnuiască cu ea. Ba mai mult, i-au găsit și porecle: Moara cu valțuri, Vaporul lui Assan sau Moara de foc sunt cele mai populare feluri în care era aceasta supranumită.

Moara lui Assan înflorește la aniversarea de 50 de ani

În 1903, moara lui Assan a împlinit jumătate de secol de activitate, moment sărbătorit cu mare fast de frații care o conduceau. În vârful turnului de la clădirea principală s-a instalat un ceas mare, sub care au fost montați anii 1853 – 1903, cu cifre mari, lucioase, ce se vedeau de la distanță mare, realizate din bronz. Tot cartierul Obor-Colentina și-a potrivit ani buni ceasurile după orologiul lui Assan.

Tot în 1903, pe terenul mare al morii s-au mai ridicat clădiri noi, cea mai importantă fiind noul siloz mare de grâne. De ce a fost silozul important? Ei bine, pentru că acest siloz a fost o vreme cea mai înaltă clădire din București, la ai săi 41 de metri, unde adăpostea alte 28 de magazii mici și două etaje dedesubt unde încăpeau stocate 700 de vagoane de grâne. Silozul era realizat din lemn, pentru a proteja grânele, și apoi a fost învelit în beton și zidărie, în timp ce acoperișul a fost prelucrat din fier. În anii ce au urmat, moara lui Assan a fost conectată la energie electrică, fiind construită o uzină proprie de generat curent.

Fabrica a crescut treptat și după Primul Război Mondial, astfel că devine Societate Anonimă, pe acțiuni, numele întregului domeniu fiind „Fabricele Assan”. Trecerea la societate pe acțiuni a însemnat și un „boom” economic pentru cele patru „fabrice” unde se produceau săpunuri, chit, lacuri și culori, uleiuri vegetale și se măcinau și cereale. Astfel, în 1946, la începutul anului, grupul avea 400 de funcționari și lucrători, în timp ce înainte de trecerea la noul format de organizare aici lucrau doar 33 de angajați. Pe lângă asta, cei doi frați au călătorit în lung și în lat toată lumea pentru a găsi cele mai noi tehnologii și practici pentru fabricile lor.

 Moartea tragică a lui Bazil Assan și soarta morii după naționalizare

După venirea comuniștilor la putere, Moara lui Assan a fost naționalizată în vara anului 1948. Fiind considerat „dușman” al regimului, Bazil Assan, care era singurul acționar de la acea vreme la „Fabricele Assan”, a fost arestat de autorități, torturat și chestionat. În cele din urmă, bărbatul ar fi fost aruncat de la geamul Prefecturii Poliției Capitalei, de la etajul 5. Deloc surprinzător, milițienii i-ar fi comunicat familiei Assan că Bazil și-a pus singur capăt zilelor.

După naționalizare, în „Fabricele Assan” exista fabrica de pâine „Grâul” și fabrica de ulei „13 Decembrie”. De asemenea, utilaje istorice aduse din Occident au fost duse la diverse muzee din București, precum Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida din parcul Carol, unde este expus un cilindru din motorul cu abur ce a fost adus din Viena în 1853.

În 1990, odată cu trecerea la democrație, investitorii și afaceriștii au început să „saliveze” la cele aproape 5 hectare de teren pe care se ridica moara lui Assan. După retrocedări, terenul și clădirile de aici au ajuns în proprietatea „Grâul” SA și „Solaris” SA. În 2005, mai multe clădiri de pe terenul de la „Fabricele Assan”, au fost demolate cu „japca”, deși unele imobile erau parte din patrimoniul istoric, fiind înscrise pe lista de clădiri ce trebuiau protejate de autorități. Mobilierul de valoare, cu vechime, realizat pe comandă, a fost vândut ilegal de persoane care l-au furat, la fel cum a fost cazul tragic al mai multor utilaje sau obiecte ornamentale, care au ajuns vândute la fier vechi pe bani de nimic, deși aveau o valoare istorică importantă.

Furturi, incendii, prăbușiri…

După cum spune vorba din popor: un necaz nu vine niciodată singur: moara lui Assan a căzut pradă în ultimii 15 ani furturilor, uitării și incendiilor. În mai 2008, clădirea a fost cuprinsă de un incendiu puternic, cauzat cel mai probabil de oamenii străzii care stăteau în ruina morii. Focul a ars timp de trei ore mistuitor până a fost stins de pompieri.

Cel mai important eveniment din ultimii ani legat de moara lui Assan a fost prăbușirea acoperișului și a unui perete de peste 200 de metri pătrați, pe 1 ianuarie 2012. Zidurile, stârpite de structura de rezistență și de grinzile de fier, au cedat sub greutatea acoperișului în cele din urmă. Doar șase luni mai târziu, pe 7 iunie 2021, turnul fostei fabrici de ulei a luat foc. Iar în iarna anului 2013, un alt perete al morii a căzut, tot din cauza furturilor de fier vechi.

În 2024, Primăria Sectorului 2 a propus recuperarea morii lui Assan de la Primăria Generală și restaurarea cu ajutorul unor arhitecți internaționali, însă momentan este vorba de un simplu proiect aprobat de Consiliul Local al Sectorului 2.

CITEȘTE ȘI

Moara lui Assan, clădirea impunătoare care odinioară a speriat bucureștenii și care a pornit industrializarea Capitalei | PARTEA 1

Casa Assan. Povestea micului palat din București unde a locuit primul român care a făcut înconjurul lumii

ESENȚIAL | Moara lui Assan s-ar putea întoarce la viață. Consiliul Local S2 a votat un plan de restaurare a monumentului istoric, acum o ruină mistuită de două incendii