“Mitropoliții aveau mai mult aur în sipete, decât era în vistieria țării”. Biserica Patriarhiei de pe Colina Bucuriei, 400 de ani de istorie tumultoasă

Frumusețe sporită de taină străveche, credință, spiritualitate și identitate; aproape 400 de ani de istorie tumultuoasă, mereu cu mari primejdii.

Așa cum Roma, cetatea eternă, are vestita Colină a Capitoliului, bucureștenii au sperat și s-au rugat pe Colina Bucuriei, timp de sute de ani. Monument istoric de importanță națională, Ansamblul arhitectural din Dealul Mitropoliei cuprinde: Catedrala Patriarhiei, Palatul Patriarhal (ridicat pe locul Divanului Domnesc, sediu pentru Adunarea Legislativă a României în interbelic, apoi pentru Marea Adunare Națională a RPR, RSR), și clădirea Reședinței Patriarhale, căminul tuturor Patriarhilor.

Pe Dealul Mitropoliei s-a scris istoria culturală, religioasă, politică și legislativă a României. În Aula Palatului Patriarhal au depus jurământul Regii României și au vorbit cei mai mari oameni de stat. Mitropolia Ungrovlahiei a fost locul de căpătâi unde dădeau fuga domnii și boierii pentru sfat, îndrumare, binecuvântare sau imprumut. Pe urmele bogăției spirituale a vechiii Mitropolii, dar și a celei materiale, mai jos, o călătorie în vechiul București.

Clădirea Palatului Legislativ din perioada monarhiei, azi al Patriarhiei, a fost proiectată la începutul secolului XX de arh. Dimitrie Maimarolu, pe locul fostei Săli a Adunării Deputaților, iar Biserica datează din anul 1656, ctitoria Voievodului Constantin Șerban Basarab. Bucureștenii au iubit Biserica Patriarhiei (înainte de 1925, a Mitropoliei) mai mult decât orice alt lăcaș de cult din oraș. Zvelta catedrală, surata celei de la Curtea de Argeș, a supraviețuit ocupațiilor străine, jafurilor, războaielor, cutremurelor și incendiilor. A fost jefuită de nenumarate ori, stricată de cutremure și razboaie, dar Există.

Pavajul de pe Aleea Mitropoliei, monument istoric, realizarea primarului Demetru Ion Dobrescu

Chiar și pavajul de pe Aleea Mitropoliei este monument istoric. Dalele au fost puse prin grija lui Demetru Ion Dobrescu, primarul Bucureștiului din februarie 1929 până în ianuarie 1934. Vrednicul edil a dispus modernizarea Aleii Mitropoliei iar pavajul este singurul din București păstrat din perioada interbelică.

Patriarhie sau Mitropolie? În anul 1925, Scaunul Mitropolitan a fost ridicat la rang de Scaun Patriarhal

După Marea Unire, în ziua de 25 februarie 1925, s-a născut Patriarhia Română. Regele Ferdinand a promulgat “Legea pentru ridicarea Scaunului Mitropolitan al Ungrovlahiei la rangul de Scaun Patriarhal”. Miron Cristea a devenit primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, consființind înființarea patriarhatului, expresie a autocefaliei, statut canonic care se bucură de maximă autoritate.

Primul asasinat politic din istoria modernă a României; sub Clopotnița Mitropoliei a fost împușcat politicianul Barbu Catargiu, făptuitorul n-a fost descoperit niciodată

Monument de arhitectură reprezentativ pentru secolul al XVII-lea, Catedrala din Dealul Mitropoliei a fost zidită după modelul arhitectural al bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș. Aici se află moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, așezate într-o raclă de argint la 13 iulie 1774, de către Mitropolitul Grigorie II.

La răsărit de altarul Catedralei se află clopotniță ridicată de voievodul Constantin Brâncoveanu în anul 1698, precum și coloana cu inscripții, de formă rotundă. Sub această străveche clopotniță a fost împușcat politicianul conservator Barbu Catargiu, venit să țină un discurs în ședința Adunării deputaților, în ziua de 8 iunie 1862, la ora 17.

Cum au furat bulgarii sfintele moaște ale Sfântului Dumitru, ocrotitorul Bucureștilor, citește mai jos:

• În urma cu peste 100 de ani, soldații bulgari l-au furat pe Sfântul Dumitru din Dealul Mitropoliei. Bucureștenii clocoteau de indignare

• 

“Clopotniță, clopot, Palat legislativ, Palat mitropolitan; cât de supărat ar fi bucureșteanul, supărarea-i se topește întocmai ca norii alburii, cari se zbenguie deasupra Clopotniței Mitropoliei”

“Câți bucureșteni nu suie Dealul Mitropoliei și, oprindu-se lângă marele clopot al cărui sonor face să hauie întreaga capitală, nu privesc cu mândrie frumoasa panorama care se întinde în trei părți de lume înaintea ochilor lor. Cât de supărat ar fi bucureșteanul, supărarea-i se topește întocmai ca și norii alburii, cari se zbenguie deasupra Clopotniței Mitropoliei. Este făcută de Constantin Brâncoveanu și pe sub bolta ei au trecut în timp de sute de ani tot ce Țara Românească, și mai târziu Principatele Unite, și în vremurile noastre Regatul României, au avut și are mai însemnat și mai celebru în politică, în armata, în cler. Clopotniță, clopot, palat legislativ, palat mitropolitan, bucureșteanul, ca și provincialul, le lasă mai pe urmă să le vadă și, poate, să le admire. Mai întâi și mai întâi, el merge drept în biserică să se închine la moaștele Sfântului Dumitru”. G. I. Ionnescu-Gion, “Istoria Bucureștilor”, 1998, pagina 127.

De-a lungul timpului, Catedrala, Palatul Legislativ și Reședința Patriarhului au fost reparate și transformate

Biserica cu Hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost sfințită în anul 1658 de Patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu Mitropolitul Ștefan al Țării Românești. În decursul timpului, Catedrala și Palatul cu paraclisul său au fost reparate, s-au făcut extinderi și transformări, dintre care cele mai însemnate lucrări au avut loc între anii 1792-1799 (inițiate de Mitropoliții Filaret al II-lea și Dositei Filitti, 1834-1839 (inițiate de Mitropolitul Grigorie IV Dascălul și terminate după moartea sa), 1932-1935 (inițiate de Mitropolitul Miron Cristea), 1960-1962 (inițiate de Patriarhul Justinian Marina, proiectant arh. Paul E. Miclescu), în anii 1989 și 2000-2001, cu bincuvântarea Patriarhului Teoctist, și în 2008, sub îndrumarea Patriarhului Daniel. sursa patriarhia.ro.

Să ne întoarcem în timp, în străvechiul București, unde printre vii și grădini domnești a fost ridicată biserica, “bogat înzestrată și cu multe turnuri”.

“Pe această Colină a Bucuriei, puternică, înalta și frumoasă, s-a înălțat mănăstire mare și foarte împodobită”

Pe o înaltă colină, cuprinsă în secolul al XVI-lea între Drumul Giurgiului, Drumul Mehedintilor, Curtea Domnească și Târgul Dinăutru, se aflau cât vezi cu ochii vii întinse. ”La poalele colinei se afla Mahalaua Calicilor iar spre apus, locuri întinse, bălți, ogrăzi, bordeie și colibe de romi domnești. Pe această Colină puternică, înaltă și frumoasă a hotărât Constantin Șerban Basarab să înalțe mănăstire mare și împodobită, bogat înzestrată și cu multe turnuri”, G. I. Ionnescu-Gion, “Istoria Bucureștilor”, 1998, pagina 127.

“Fondul Mitropolitan” din Arhivă Academiei păstrează documente care atestă uriașa bogăție a Mitropoliei bucureștene: “aur, diamante, mitre, ploaie de mărgăritare, capodopere de bogății”

“Dacă Mitropolia bucureșteană ar fi păstrat toate Evanghelierele, mitrele, cârjele, poalele, covoarele, crucile de piept, trichelele-desigur că unul dinte cele mai bogate muzee religioase din Europa ar fi fost acela al Mitropoliei bucureștene. Erau nouă mitre, din care unele aveau o oca de aur și rubine, și smaragde, și diamante, de-ți luau ochii; una avea 310 mărgăritare de mare preț. Erau 38 de cruci de piept cu diamante, erau 14 cârji, erau basmale de cârji cu mărgăritare, unele aveau pe dânsele 43 de rubinuri. Erau aere și poale, erau epitafuri și engolopioane, capodopere de bogații, de sârmă de aur, de pietre scumpe, de ploaie de mărgăritare. Câte doamne și câte boieroaice lucrau ani întregi, ele, fetele și slujnicele lor, la câte o perdea a Maicii Domnului! Catifea de Genova și de Lyon, stofă de aur de la Veneția alcătuiau fondul pe care brodau pentru Sfânta Fecioară româncele de odinioară” (“Buciumul”, 1863, mai 8-conform Arhivei Academiei, condica nr 5, Fondul Mitropolitan, apud G. I. Ionnescu-Gion, “Istoria Bucureștilor”, 1998, pagina 127).

“Caretele mitropoliților erau mai frumoase decât cele ale domnilor. Neofit I, Grigorie II și Dositie I aveau în lăzile lor mai multe parale decât erau în vistieria țării”

“De la Constantin Vodă Brâncoveanu și până la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, nu fu Domn, și mai cu seamă, nu fu Doamnă, care să nu dea Mitropoliei, rar moșii, mai des case, dar foarte des cruci, cărți legate în argint, și stofe, și bani. Caretele mitropoliților bucureșteni erau mai frumoase adeseori decât ale domnilor, și-au fost mitropoliți ca, bunioară, Neofit I, Grigorie II și Dositie I, care, la un moment dat, aveau în lăzile lor mai multe parale decît era în vistieria țărei” Catastifele Mitropoliei sunt pline cu copii de zapise prin care cei mai mari ai țărei luau bani cu împrumutare de la P.S. S Părintele Vlădică al nostru”, Condicele Mitropoliei, Arhivele Academiei.

Mitropolia, loc sfânt și bancă, unde alergau domnii și boierii pentru împrumuturi, sfat și binecuvântare

“De mare însemnătate pentru viața boierilor era sfatul, vorba și ajutorul Mitropolitului. Pentru orice necaz sau nedumerire aveau, un vornic, un ban, un logofăt alerga îndată la Mitropolit”, G. I. Ionnescu-Gion, “Istoria Bucureștilor”.

Blestemul lui Matei-Vodă Basarab pentru egumenii greci: “Foc și vifor, vânt și pară să fie partea paharului vostru”

G. I. Ionnescu-Gion ne spune că mitropoliții, atât în sec al XVII-lea cât și în sec al XVIII-lea, erau cărturari învățați, cunoscători de slavonă, greacă, turcească, arăbească și latină. În pomelnicul Mitropoliei sunt trecuți 41 de mitropoliți, 35 de domni cu soțiile și copiii lor.

“Cărți, hrisoave, manuscripte au fost cu miile în Biblioteca Mitropoliei. Grecii cari s-au acioat cu vremea și în biserica pamânteană a lui Constantin Șerban-Vodă, și în contra cărora Matei-Vodă Basarab arunca cu dreptate faimosul blestem: “foc și vifor, vânt și pară să fie partea paharului vostru”, grecii au furat și de acolo pe nemiluite, cum au furat și din celelalte mănăstiri pamântene sau închinate. Mitropolitul Nectarie I, care păstorește între 1813 și 1819, de necaz că e silit să se retragă, arde actele Mitropoliei cu sutele, mai cu seamă pe cele care consfințeau dreptul, recunoscut de Patriarhii Constantinopolei, Mitropoliei din Muntenia și Moldova de a nu avea decât mitropolit român. Așa a făcut Mitropolitul Nectarie I, și tot așa, încă vro câțiva înainte și după el. Prin urmare, așa s-au pierdut nenumărate bogății istorice, literare și științifice ale Bibliotecii Mitropolitane din București”. G. I. Ionnescu-Gion, “Istoria Bucureștilor”, 1998.

“Mitropolia Ungro-Vlahiei este cea dintâi la care toți cei ce se află în necazuri, și-n lipsă, și-n nevoi, năzuiesc și aleargă ca la o maică a tuturor fiilor de obște, și află repaosul și mângâierea”

“Turcii, nemții, rușii resimțeau o violentă trebuință de a vedea și pipăi argintul și aurul Mitropoliei, și de câte carate sunt diamanticalele din comoara mitropoliților români. Ziduri groase, porți grele de cetate, arnăuți de pază erau adesea în zadar. Turcul intra cu iataganul în dinți și cu pistoalele în mâini, și atunci vai și amar celui ce i s-ar împotrivi ( ..) Până și fanarioții recunosc, în secolul al XVIII-lea, maiestatea și glorioasa viață a Mitropoliei bucureștene. Între alții, Alexandru-Vodă Moruzi zice cu frumoasele cuvinte: Mitropolia Ungro-Vlahiei este și în vremuri turburate cea dintâi ce pătimește de furiile răzvratirilor și valurilor primejdiilor, și-n vremi de liniște este iarăși cea dintâi la care toți cei ce se află în necazuri, și-n lipsa, și-n nevoi, năzuiesc și aleargă că la o maică a tuturor fiilor de obște, și află repaosul și mângâierea”. G. I. Ionnescu-Gion, “Istoria Bucureștilor”,1998.

Palatul Patriarhal de azi a funcționat ca sediu al Mării Adunări Naționale iar, după 1989, al Camerei Deputaților

În anul 1948, după instaurarea regimului sovietic comunist, “Adunarea Deputaților” devine Marea Adunare Națională, Parlamentul României Socialiste. Palatul Patriarhal de azi a funcționat ca sediu al Mării Adunări Naționale, organ suprem în RSR.

După 1989 a redevenit sediu al Camerei Deputaților, iar după ce aleșii s-au mutat în Casa Poporului, în anul 1996, clădirea a intrat în posesia Patriarhiei Române, hotărârea fiind adoptată de guvernul Văcăroiu în oct 1996 și publicată în Monitorul Oficial din 28 oct 1996.

2008: au fost consolidate nava și turlele bisericii, prin montarea unor tiranți din beton armat

În anul 2008, sub directa îndrumare a Preafericitului Patriarh Daniel, s-au înfăptuit noi și ample lucrări de consolidare și restaurare la Catedrala Patriarhală. Au fost consolidate nava și turlele bisericii, prin montarea unor tiranți din beton armat. De asemenea, s-a refăcut complet tencuiala exterioară, folosindu-se mortar special adus din Italia, s-a refăcut soclul și trotuarul Catedralei, s-au montat ferestre noi și s-a învelit din nou biserica și turlele cu tablă de plumb, sursa patriarhia.ro.