BAZAR

Mitocanii de la Ateneu: Cum poluează Festivalul Enescu și ce reguli ar trebui să urmeze

Mulți melomani nu au mai găsit bilete la concertele din cadrul Festivalului Enescu, pentru că locurile din săli au fost ocupate de snobi de proastă calitate care își etalează hainele și accesoriile scumpe dar nu sunt în stare să își închidă telefonul mobil sau să se oprească din vorbit și mâncat în timpul concertului.

Aplaudatul între părțile unei lucrări muzicale, inacceptabil într-o sală de melomani, nu este rar la concertele din cadrul Festivalului Enescu. La fel, telefoanele care sună în timpul concertului. Unii dirijori, cum ar fi Rudolf Buchbinder, care a condus integrala concerelor pentru pian și orchestră de Beethoven, pe scena Ateneului, trec cu grație peste incidente. Bietul pianist de renume chiar s-a întors și a mulțumit publicului care aplauda la mijlocul concertului, sau s-a făcut că nu aude telefoanele din sală, care au bipăit de câteva ori. Alții sunt mai puțin indulgenți și protestează.

Ridicolul poate ajunge, însă, la cote extreme, după cum povestește doamna Silvia Colfescu pe blocul său, Istorioare bucureștene: o „melomană” și-a preparat un nes la pliculeț în tmpul concertului, sub privirile siderate ale vecinilor de scaun. Iată cum relatează incidentul: „Negru la față, un meloman, pe care-l cunosc, mârâia.
Mai întâi, bietul om a emis câteva considerații bine simțite la adresa mitocanilor care au făcut rost de bilete din snobism, în detrimentul nenumăraților adevărați iubitori ai muzicii care nu pot decât să urmărească la radio concertele.
După care ne-a povestit cum, pe întregul parcurs al părții I, a fost nevoit să suporte tot soiul de foșnete și alte zgomote produse de o duduie. Troglodita, foarte la largul ei, și-a pregătit ÎN SALĂ un Nescafé dintr-un pliculeț, l-a îndulcit cu zahăr din alt pliculeț, l-a amestecat bine și l-a băut tacticos, probabil ca să o ajute să suporte mai ușor pilula amară a muzicii clasice.

Și autoarea blogului a avut parte de vecini prost crescuți la concerte: fie utilizau smartphone-urile, fie șușoteau în timpul concertului, fie beau șampanie sau apă, cu zgomotele de rigoare. Un exemplu, despre un „domn” – „La fiecare 10 minute, scotea de undeva o sticlă verzulie de plastic, cu apă, și înghiorțăia conștiincios, ridicând fundul sticlei spre cupolă, ca să vadă lumea întreagă că respectă îndemnul medical de a se hidrata îndestulător. Avea probabil într-o geantă o provizie de sticle, pentru că bea de fiecare dată sticla până la fund. Cred că în cele două părți ale concertului a băut rația de doi litri de apă prescrisă de nutriționiști.” – povestește doamna Colfescu. 

Exasperată de incidentele dese de acest tip din sălile de spectacol, autoarea blogului Istorioare bucureștene publică și câteva sfaturi pline de umor în postarea „Mitocanii de la Ateneu; câteva reguli simple pentru cei care-și cumpără bilete la concert”: 

NU se aplaudă între părțile unei lucrări. Dacă nu cunoști piesa, așteaptă ca dirijorul să se întoarcă spre public sau așteaptă până când aplaudă toată sala.
NU se bea în timpul unui concert. Poți aștepta pauza, nu te afli în deșertul Sahara, după o călătorie de 3 zile fără apă.
NU se mănâncă nimic în sală; ronțăitul gogoșilor, prăjiturilor etc. e poate tradițional la meci, dar la concerte nu e tolerat.
NU te foi pe scaun când se cântă. Dacă nu-ți place muzica clasică și nu ești obișnuit cu ea, NU veni la concert. Dacă totuși dorești să intri în tagma concertomanilor, pregătește-te pentru asta: ascultă câteva luni muzică clasică la radio (Radio Muzical sau TV Mezzo) sau de pe CD-uri, în fiecare zi, timp de o oră, două, până când te „tăbăcești” și simți că vei putea rezista două ore la concert fără să-ți incomodezi vecinii. Probabil că ei vor fi persoane foarte civilizate, care nu-ți vor face observații, dar n-ai vrea să știi ce se gândesc despre tine.
NU vorbi, NU-ți sufla nasul, NU tuși în timp ce se cântă. Dacă ai un acces de tuse și nu te poți stăpâni, strecoară-te discret afară.
NU veni cu telefonul mobil la concert sau închide-l înainte de a intra în sală. E jenant să deranjezi un concert cu țârâitul telefonului. Și riști să te facă de rușine dirijorul, cum s-a întâmplat și la Ateneu, când Fabio Biondi a protestat de pe scenă (ca și Lawrence Foster acum doi ani) pentru că unei dudui i-a sunat telefonul. (Ce credeți că a făcut duduia? Era lângă mine și am văzut: a închis sonorul, dar, în timp ce concertul se desfășura deja, a scris un lung mesaj și l-a trimis, explicându-i probabil celui care o sunase că e mare melomană și ascultă concertul…).
NU fotografia în timpul concertului și, dacă vrei să ai o amintire, fă o fotografie când se aplaudă, fără bliț. Muzicienii au și ei ochi ca toți oamenii, nu le place să li se pună zeci de blițuri în față.
NU întârzia și, dacă ai întârziat și ți s-a dat totuși voie înăuntru după începerea concertului, stai lângă ușă până se încheie partea care se cântă, nu ridica un rând întreg în picioare ca să ajungi la locul tău, deranjând întreaga sală.
NU pleca înainte de terminarea concertului, chiar dacă nu-ți place: rabdă în tăcere și fără să te miști. Plecând, jignești muzicienii și deranjezi și jignești publicul.”


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button