LA MINE-N CARTIER

Misterul din Dorobanți – calea, piața și cartierul. Cum, când și de ce s-au transformat din ce erau în tot ce „sclipește” acum pe terase de fițe

Calea Dorobanți este cunoscută astăzi drept una dintre zonele „de fițe” ale Bucureștiului, adunând weekend de weekend o mulțime de personaje ce doresc să epateze prin ținute, mașini de sute de mii de euro pe care le turează pe străzi sau să se afișeze la braț cu cea mai nouă „cucerire”. Această zonă nu a fost însă dintotdeauna astfel, un „loc de joacă” pentru băieții cu bani ai Capitalei, deși zona fusese gândită de la început drept una exclusivistă , aici domnea odinioară bunul gust, dovadă fiind faptul că aici au fost ridicate unele dintre cele mai frumoase locuințe în stil „belle epoque” din București.

Este imposibil să discutăm despre Bucureștiul nostru drag fără să menționăm Calea Dorobanți, una dintre cele mai renumite și exclusiviste artere din București. Împânzită de locuințe de epocă, ce impresionează prin detaliile lor arhitecturale, de o sumedenie de magazine care mai de care mai cochete, cu vitrine mari, dar și o mulțime de cafenele și cofetării ce servesc răsfățuri fine, această arteră și-a păstrat statutul exclusivist, deși zona a devenit cunoscută drept „cartierul” persoanelor mondene și al parveniților, renume care a mai dispărut odată cu restaurarea Centrului Vechi.

Calea Dorobanți este extrem de importantă pentru București

Cu o lungime de aproximativ 2,7 kilometri, Calea Dorobanți se întinde de la piața Lahovary, situată în apropierea pieței Romane până la piața Charles de Gaulle, vis-a-vis de intrarea principală în parcul Herăstrău. Aceasta este încadrată de Bulevardul Magheru și piața Romană la sud, cu cartierul Floreasca și strada Polonă la est, în timp ce la vest este mărginită de străzile cu nume de capitală și de piața Victoriei. Nu în ultimul rând, Calea Dorobanți se învecinează la nord cu Parcul Herăstrău și cartierul Primăverii.

De asemenea, această arteră este extrem de importantă și din punct de vedere al transportului comun, fiind traversată de 11 linii de autobuz ce străbat întregul București și având în apropiere patru stații de metrou – Piața Romană, Aviatorilor, Piața Victoriei și Ștefan cel Mare. Unde să mai punem faptul că face armonios tranziția între zona agitată din centrul orașului și „paradisul verde” al străzilor pline de vile din nord?

Ce se afla aici în urmă cu două secole – nici urmă de cafenele

Prima atestare a acestor locuri datează de acum aproape două secole, din 1831, când aici nu se aflau nici cafenele, nici case vechi cu decorațiuni frumoase și mașini de sute de mii de euro în fața porții. Pe atunci Calea Dorobanți era o uliță nepavată plină de denivelări și șerpuiri, care lega Podul Mogoșoaiei (calea Victoriei) cu drumul Herăstrău (denumit pe atunci Ferăstrău din cauza fierăstrăului de lemne de mari dimensiuni amplasat în zonă).

La 1831, prima atestare documentară preciza interzicerea construcțiilor mai departe de „barieră”, care se afla la intersecția dintre șoseaua Ștefan cel Mare și drumul Herăstrăului. La acea vreme, bariera reprezenta un punct de control epidemiologic menit să oprească răspândirea epidemiei de holeră.

Între timp, acum aproape 200 de ani, între Șoseaua Ștefan cel Mare și piața Charles de Gaulle din zilele noastre se aflau terenuri virane, livezi și grădini de fructe și legume, rar vedeai o casă, și aia dărăpănată. Proprietarii acestor terenuri veneau adesea în piețele din Capitală pentru a-și vinde recolta.

De unde provine denumirea de Dorobanți

Denumirea de „Dorobanți” care a fost atribuită cartierului, căii și pieței provine de la soldații dorobanți care au luptat eroic în Războiul Național de Independență din 1878 la Plevna, Vidin și Grivița.

Primii pași către Dorobanțiul pe care îl cunoaștem astăzi au fost făcuți chiar la începutul secolului XX, odată cu parcelarea parcurilor Filipescu, Bonaparte și Mornand, ceea ce a dus la vânzarea de loturi de case cu suprafețe de 300-500 metri pătrați. Zona a devenit extrem de populară în rândul celor înstăriți, deoarece temperaturile din timpul verii erau mai suportabile datorită apropierii față de lacurile din nordul orașului.

Terenurile au fost cumpărate de o serie de personalității ale vremii, dintre care amintim pe Ioan Vlădoianu, Constantin Slătineanu, Petre Hurmuzescu, Ion Lahovary sau Dinu I. C, Brătianu, Ioan Slavici sau V. A. Macedonski. Din păcate, o mare parte dintre aceste palate în miniatură au căzut pradă urbanizării comuniste, care a ras o mulțime de clădiri monumente istorice pentru a ridica blocuri-dormitor. Din fericire însă, au existat și clădiri care au scăpat și care sunt astăzi mărturii vii ale acelor timpuri. Acestea adăpostesc în prezent instituții de cultură, ambasade sau consulate, dar și sediile unor companii.

Piața Dorobanți, unul dintre „punctele fierbinți” ale cartierului

Fix pe colțul intersecției dintre Calea Dorobanți și Strada Lt. Aviator Radu Beller, unde astăzi se află o patiserie, se afla acum mai bine de 60 de ani „Bufetul Pieței”. O terasă mică și aglomerată, plină de fum de țigară în zilele reci, însă care se transforma într-o grădină generoasă vara, cu pietriș pe jos, și cu mese și scaune de fier.

Cei care poposeau pe acolo puteau să servească o halbă de bere, vin la litru sau sticle de sifon, ținute la rece cu gheață extrasă din răcitoare – lăzi de lemn acoperite cu tablă de zinc. Dacă însă doreau tărie, aici puteau opta și pentru un „țol” de țuică. În apropierea pieței poposeau „camioanele”, după cum erau poreclite, care erau niște căruțe trase de doi-trei cai cu ajutorul cărora era aprovizionată Piața Dorobanți.

Una dintre cele mai celebre povești legate de crâșma de lângă piață se leagă de nimeni altul decât tatăl lui Nicolae Ceaușescu, Andruță. Mic de statură, slab, cu păr grizonat, dar extrem de iute la mânie și energic, acesta începuse să fie un personaj obișnuit al locului.

Mereu începea ziua cu o inspecție

Acesta își începea ziua cu o „inspecție” a pieței agroalimentare, unde trecea cu atenție pe la fiecare tarabă cu aere de controlor. Nu dădea însă multe ture de piață pentru că pașii îl duceau repede la „Bufetul Pieței”, sau la grădina de vară, în funcție de anotimp. Acolo se așeza la masă tacticos și începea să dea gata paharele de bitter, băutura sa preferată.

Mai mereu însă pe bătrânul cărunt îl apuca dorința de ceartă, astfel că începea să se plimbe pe la mese și pe stradă și să strige în gura mare „Bă, eu-s tatăl șefului vostru!”. După ce asistau de la distanță la circ și îl lăsau pe Andruță să-și consume puterile, doi agenți îl luau de-o parte și de alta și îl urcau într-o mașină pentru a-l duce direct la reședința fiului său din Cartierul Primăverii.

Astăzi, zona este departe de atmosfera de altădată, aici aflându-se mai multe terase, patiserii, dar și un supermarket, statutul de piață cochetă, aflată în miezul caselor superbe, s-a pierdut din păcate, atât din cauză că piața agroalimentară nu mai are succesul de atunci, dar și din cauza faptului că aici s-au ridicat blocuri de patru etaje, care au afectat rânduirea acestor locuri.

Ce clădiri superbe se mai află pe Calea Dorobanți

Zona căii Dorobanți este una dintre zonele cu cele mai multe clădiri impresionante din București. Una dintre acestea este Casa Assan, o superbă locuință ridicată în stilul neofrancez în perioada 1905-1914 de arhitectul Ion Berindey pentru inginerul și afaceristul Bazil Assan, o mare personalitate a Bucureștiului acelor vremuri.

Superba locuință dispune de o mulțime de săli – a candelabrelor, a oglinzilor, sala de Șah și sala Zodiac. Poarta principală se află în piața Lahovary, iar în curtea din spate ce dă spre Piața Romană se află o grădină de vară și o impresionantă scară de marmură. În prezent aici este amenajat un restaurant.

Pe Calea Dorobanți la numărul 16 se află casa lui Dinu I.C Brătianu, membru al PNL și ultimul președinte al formațiunii politice înainte de instalarea regimului comunist. Din 1947 însă, Dinu Brătianu a fost obligat să locuiască aici până la sfârșitul vieții. Mai mult, acesta nu avea voie să părăsească reședința și nici să primească vizite. În cele din urmă, a fost dus și încarcerat în 1950 la Sighet, unde a murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani. Aici se află în prezent o cafenea.

Este imposibil să treceți pe Calea Dorobanți și să nu vă fugă ochii la Casa P.P Carp, actuala Ambasadă a Turciei. Cu acoperș străveziu și pereți cărămizii cu decorații albe, clădirea este una dintre cele mai îngrijite și colorate din zonă. Construită în 1893 de Pierre Gottereau în stil ecletctic, aceasta a fost la acea vreme reședința ministrului P. Carp. Aici se află sediul Ambasadei Turciei încă din anul 1931.

Desigur, cartierul Dorobanți ascunde o mulțime de astfel de clădiri de patrimoniu, care reprezintă pagini din istoria Bucureștiului.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button