Misterul Bisericii cu Sfinți sau cu Sibile. Monument unic în București, e împodobit cu portrete ale unor preotese păgâne și filozofi antici. Aici a cântat Anton Pann

Este de mirare că în Bucureștiul numeroaselor biserici ortodoxe există un lăcaș de cult care-a pus la loc de cinste chipul sibilelor, preotese păgâne greco-romane, și imaginea filosofilor din antichitate.

Ce legătură să fi avut enorașii bisericii din Mahalaua Sfinților cu Eritria, Cumea, Frigia, Lavina, Sardica, Himeria, Heles, Delfica și Persica? Dar cu Platon și Aristotel?

Se spune că sibilele, clarvăzătoare slujitoare ale oracolelor, au prevestit venirea Mântuitorului și aceasta ar fi motivația prezenței lor pe frescele bisericii

Monumentul istoric dăinuie și azi în ceea ce era odată Mahalaua Sfinților, în aproprierea Căii Moșilor, zguduită fiind cât e ziua de lungă de tramvaiul care leagă Biserica Sf. Gheorghe de Podul Târgului de Afară. În jurul edificiului, construcții vechi, ruinate, amintesc de un trecut uitat.

Recent, PMB a anunțat că imobilul aflat în paragină de pe str. Sfinților 13, care avea cândva prăvălii la parter si se afla vizavi de biserică, va fi consolidat si reabilitat.

Anton Pann avea 16 ani când a intrat cântăreț în strana Bisericii cu Sibile și și-a pus amprenta asupra literaturii și a muzicii culte românești din veacul al XIX-lea

Nu se știe când a fost ridicată biserica, însă, la 15 februarie 1696, un ieromonah Filotei, pe nume de mirean Hierea, o va închina Mitropoliei Ungro-Vlahiei “cu tot ce se află într-însa, cu cărți, cu odăjdii, și cu locul cât iește îngrădit cu bolovani și pimnița de acolea”.

Prin preajma bisericii curgea Bucureștioara, care tăia Podul Târgului de Afară, fiind în timpul lui Matei Basarab și bariera orașului. Biserica cu Sfinți a fost subiectul unui studiu publicat de Grina-Mihaela Rafailă în Materiale de Istorie și Muzeografie, MMB, XVIII-2004.

Inițial construită din lemn, lăcașul va fi reclădit din zid, în forma care se păstrează și astăzi, de către Mitropolitul Daniil al Țării Românești.

Biserica cu Sfinți este împodobită la exterior cu 9 sibile și 10 filosofi din antichitate

Grina-Mihaela Rafailă în studiu: După 1728, când mitropolitul Daniil edificase deja biserica sa, pe pereții exteriori ai acesteia vor fi zugrăviți filosofi din antichitate, dar și sibile. De la aceste personaje feminine biserica s-a numit a Sibilelor sau cu Sibile, iar mai târziu enoriașii o vor numi cu Sfinți, deoarece pe pereții lăcașurilor de cult nu puteau fi zugrăviți decât sfinți.

De la începuturi, biserica a avut în jur case pentru locuința preotului, dar fiind din paiantă, învelite cu olane și în stare de ruină, se va decide, în 1878, printr-un proces verbal al arhitectului primăriei desființarea acestora.

Acțiunea va fi definitivată în anul 1880 și o dată cu dărâmarea caselor va fi îndepărtat și zidul împrejmuitor, care, deși fusese reparat, se ruinase. În locul zidului se va ridică un grilaj de scândură, dar și acesta va fi înlăturat, cu prilejul lărgirii străzii Calea Moșilor și Strada Sfinților, în timpul primariatului lui Pache Protopopescu.

Ruinată, biserica a fost închisă între 1921 și 1931 când s-au întreprins cele mai importante reparații supravegheate de arhitectul Grigore Cerchez, sub oblăduirea Comisiunii Monumentelor Istorice

Grina-Mihaela Rafailă: Astfel, s-au refăcut temeliile cu mortar și ciment, în interior s-a săpat un canal de-a lungul zidurilor pentru a le feri de umezeală, s-au refăcut coloanele împreună cu arcurile de deasupra, dintre naos și pronaos, s-au făcut cele două turle din zid.

Din păcate, cât timp biserica a fost închisă, unele lucruri au fost înstrăinate, ca de pildă clopotul cel vechi, luat de armata germană în timpul Primului Război Mondial va ajunge la Biserica Oțetari, după 1918.

Cum au topit germanii clopotele unor biserici bucureștene în timpul ocupației, vezi aici:București, în cumplita și umilitoarea iarnă din timpul ocupației germane, 1916. Bucureștenilor le-au fost confiscate și plăpumile iar cine protesta risca să fie împușcat

Podoabă murală a fost restaurată în 1995 de pictorul Mihai Stinghie. Biserica se numără printre puținele din țară unde pe pereții exteriori sunt zugrăviți filosofi și sibile, personaje care nu trebuie confundate cu sfinții.

Filosofilor li s-a dat însă un loc printre sfinți, dat fiind că prin scrierile lor au adus bune servicii creștinismului în ce privește divinitatea lui Iisus, în timp ce preotesele păgâne au prevestit nașterea, viața, moartea și Învierea lui Hristos.

Asemenea picturi se mai pot vedea la biserica Mirăuților din Suceava, la Sfântul Nicolae din Iași, Voroneț, Vatra Moldoviței și Humor din Bucovina

Grina-Mihaela Rafailă: Firidele din registrul superior al bisericii încadrează portrete de filosofi și de sibile lucrate în tehnica al fresco. Astfel, ni se înfățișează filosofi ale căror nume doar în parte mai pot fi descifrate: Tuciride, Platon, Thales, Fokidi, Plutarh, Aristotel și sibilele Eritria, Cumea, Frighia, Lavina, Sardica, Himeria, Heles, Delfica, Persica, la care se adaugă alte două portrete, de filosofi sau sibile, care sunt șterse în întregime.

Sub fiecare portret erau scrise cu litere chirilice numele personajelor și scurte pasaje biblice

Grina-Mihaela Rafailă: O primă reparație a picturii exterioare s-a făcut în 1897, datorită meșterilor Ițic și Iosif Serafim. La restaurarea din perioada 1925-1931, chipurile filosofilor și ale sibilelor au fost doar spălate, fără a fi refăcute acolo unde era nevoie și din această cauză abia se mai întrezăresc. Ferestrele sunt înconjurate de ancadramente de piatră sculptate ce redau ramuri încovoiate și strânse în brățări.

Pictură interioară, de factură bizantină, a fost refăcută în mai multe rânduri. În 1897, pictorii Ițic și Iosif, la cererea preoților, vor înlocui în mai multe părți pictura veche cu tablouri noi, nu foarte reușite, motiv pentru care la restaurarea din 1925-1931 s-a avut în vedere, în principal, mai mult spălarea acesteia pentru a nu se afecta și ceea ce mai rămăsese din vechea pictură.

“Biserica cu Sibile este o recunoaștere a valorilor universale de gândire, pe care ortodoxia le-a acceptat încă de la început”

Adrian Majuru: Reprezentările acestor personaje antice sunt redate după canoanele bisericii răsăritene. Pereții exteriori sunt zugrăviți și cu personaje feminine antice, contemporane filosofilor amintiți și care se numeau sibile. Sibilele erau în antichitate “cele care vorbeau cu zeii”, erau preotese și prezicătoare deopotrivă, clarvăzătoare și slujitoare ale oracolelor din lumea greco-romană.

În antichitate erau întâlnite în toată zona mediteraneană, iar creștinismul timpuriu le-a cunoscut îndeaproape. Cel puțin din perspectiva acestor două detalii de reprezentare simbolică și imagistică, biserica de pe strada Sfinților reprezintă o curiozitate istorică ce trebuie subliniată.