Misterul Ashley, cu tumultoasa, dar anulata sa vizită la București și întrebarea cu care, totuși, a măturat orașul
Misterul Ashley, cu tumultoasa, dar anulata sa vizită la București și întrebarea cu care, totuși, a măturat orașul | Foto: Maria Coman
Aprigă dezbatere s-a născut zilele acestea după ce Ashley care nu a fost Ashley, ci ar fi putut să fie Casandra, s-a născut prematur și nu a supraviețuit să devină ciclonul pe care l-am așteptat cu toții, ci a fost cel puțin în București o ploaie obișnuită de toamnă.
Ce s-a petrecut de fapt, nu știm. O fi fost o furtună care și-a pierdut din intensitate. O fi fost comunicare proastă. O fi fost o prognoză nereușită. Habar n-avem și până la urmă e mai puțin important. Ce se vede, însă, și din această poveste, ca din nenumărate altele, e că nu ne e bine în niciun fel. Dar în niciun fel. Dacă se dau avertizări – mai țineți minte și pe vremea când era Gabi Firea primar – că de ce se dau. Că bagă spaima în oameni. Că se creează panică. Poate că e așa, nu știu. Ce nu înțeleg e de ce e vina altora că ne panicăm noi.
Pentru că nu cred că dacă se anunță o furtună înseamnă că e nevoie să ne panicăm, ci doar să luăm niște măsuri minimale și de bun simț. Pe de altă parte, da, există și riscul să se întâmple ca în 1944, când oamenii nu s-au mai adăpostit pentru că fuseseră avertizați de atât de multe ori și nu se întâmplase nimic încât atunci când a fost pe bune nu au mai făcut nimic. Nu degeaba s-a scris Petrică și Lupul la noi (știți povestea, sper. Sau cu Niculăiță minciună, în fine, fiecare de pe unde vine)
Acum, eu mă întreb cum totuși ar fi bine. E clar că vremea e bizară și greu prevestibilă. Că sunt schimbări și nu cred că e deloc vina meteorologilor. Eu nu cred că e nici vina presei, dar posibil să fiu subiectivă aici. Cred că autoritățile noastre nu prea se pricep să acționeze în caz de criză. Ba nu fac nimic, ba fac prea mult. Când nu fac nimic, iese un dezastru – s-a văzut acum două săptămâni la Galați, unde s-au inundat fix, dar fix aceleași zone care se mai inundaseră și despre care se știa că sunt la risc. Asta nu e în regulă.
Posibil de acolo s-au panicat și acum s-au apucat să arunce cu RO-ALERT-ul în noi la masa de duminică, de s-au spart paharele alea bune (mulțumesc, Ana, pentru imagine!) și s-au întrerupt pentru câteva minute discuțiile sigur profunde despre ce mai merge rău/bine în familia noastră. Și în București nu a fost mare lucru. Dar alertele nu se dau doar pentru București, se dau pentru toată țara și culmea, la cei la care e nevoie, nu mai ajunge nimic. Nu am o concluzie aici, așa că o să trec la un subiect care mă preocupă real.
(Poate că Ashley o fi existat pe TEMU. N-ar fi exclus)
Mi-am pus și eu recent aplicația TEMU, da, știu, consumerism, așa e. Dar, dar, dar, dar (și abia m-am apucat de studiat) întrebarea e, îmi trebuie mie o perie de WC în formă de cireașă roșie lucioasă superbă? Am putea crede că nu, dar totuși pare spectaculoasă. Dar dacă de fapt nu îmi trebuie și o să o cumpăr și nu o să o folosesc și o să mă împiedic de ea permanent? Voi ce faceți, cum vă decideți dacă să cumpărați sau nu ceva complet inutil, dar totuși atât de atrăgător ca o perie de wc cireașă roșie lucioasă? Sau decorațiuni de Crăciun la niște prețuri senzaționale? Că deja văd curtea plină de lumini și reni și sănii și Moș Crăciuni? Ce contează că nu mai e zăpadă, ca să ne întoarcem la vreme, facem noi să fie cu zăpadă artificială din China.
Tot Maria, mai jos:
Cele mai noi articole
