Dacă, înainte de a fi exilat pe o insulă pustie, ți s-ar spune că ai voie să iei cu tine fie o pizza, fie un burger, fie o shaorma, tu ce ai alege?
“Păi asta nu-i greu!”, a sărit peste birouri primul răspuns, de la cel mai fan shaorma din București, un om pe care noi, colegii, îl suspectăm că mănâncă shaorma în lipie la micul dejun, shaorma la farfurie la prânz și, ca să nu pară monomaniacal, kebab la cină. Normal că lumea vorbește despre el sau i se adresează în moduri de felul: “Măi, Shaormă…”, “Dă-i lu’ Shaormă!”, “Vezi că a terminat Shaormă proiectul” șamd.
Dar partea interesantă abia acum începe, pentru că am vrut să aflăm mai mult decât acest previzibil răspuns de mai sus. Deci, ce-ai lua pe insula pustie? Am monitorizat situația de-a lungul a două săptămâni (cu tot cu weekenduri active, nu leneșe pe canapea la filme sau seriale). Subiecți: toată lumea care populează un etaj cu mai multe redacții, plus partenerii și prietenii lor. Deci, un eșantion foarte reprezentativ pentru un microunivers mai degrabă cool din București, în care oamenilor le place să iasă și să le cășune pe mâncare.
Iar rezultatul arată cam așa:
Ce e și mai simpatic e că rezultatul de mai sus nu contrazice cu nimic ce ne arată măsurători făcute cu instrumente profi, gen studii și cercetări: Bucureștiul e mare fan shaorma. Comandăm una la 10 secunde. La noi în oraș, efectiv stă să plouă cu shaorme!
Adevărul e că de o shaorma te poți bucura oricând și oriunde, după sau înainte de club cu prietenii, acasă la televizor, la colț de stradă în Centrul Vechi, la prânz în fața băncii sau a multinaționalei în care lucrezi.
Pansează o petrecere prelungită, înviorează o noapte pierdută cu bucurie și, mai ales, mulțumește pe oricine.
(oricum, shaorma e în topul mâncărurilor favorite nu numai în București, ci peste tot în țară. Și crește!)
Cuvântul shawarma, scris și shawurma sau shawerma, înseamnă “întoarcere” în limba arabă. Ostenit, seara în Centrul Vechi, o vezi mereu cum se întoarce cu fața friptă spre tine și aștepți să primești cele mai suculente bucăți.
Gramajul de carne primită se face din ochi, dar nu contează, îți ajunge. Deși nu există o istorie scrisă despre punctul de plecare al shaormei în lume, povestea spune că primii care au gătit carnea pe o țepușă au fost nomazii din Imperiul Otoman.
Cert este că, în anul 1860, în orașul Bursa, faimosul bucătar Iskender Effendi făcea Doner Kebab, carne de oaie rumenită uniform pe un grătar vertical, apoi tăiată în fâșii subțiri de să te vezi prin ele și aruncată într-o lipie fierbinte. De fapt și noi, românii, am fi putut să avem această idee briliantă din moment ce știm să frigem slănină pe băț la foc de tabăra dintotdeauna. N-a fost să fie.
A fost să fie însă pentru întregul Orient, shaorma devenind cel mai popular și delicios fel de mâncare din Levant și fiind pusă pe locul săau binemeritat: Regina din centrul culturii orientale. În prezent, Queen Shaorma este stăpână peste supușii săi din toată lumea, de la Berlin la New-York, Tokyo, București sau Atena, numai că grecii, din măreață mândrie națională, i-au spus gyros.
Unii gurmanzi ai lumii, printre care și noi, românii, pun “de toate” în shaorma, însă să știți că la mama ei, în Orient, se face un pic altfel. Carnea de oaie, miel, pui sau vită este marinată în prealabil în iaurt, parfumată cu o varietate de condimente, de la chimen, turmeric și boia de ardei, și abia după asta fâșiiile de carne și de grăsime se stivuiesc pe imensul con rotativ, procesul de gătire fiind unul lent și uniform.
Shaorma este combinată apoi cu tabouleh sau fattoush (cele două tipuri de salate levantine) și vine însoțită de topping-uri precum hummus și alte legume. Deși este clasificată pe nedrept un produs fast-food, exotica shaorma cu siguranță că este mai bună și mai sănătoasă decât banalul sendviș.
Cel mai mult la opera de artă numită shaorma, vă rog să remarcați roșia, ceapa sau lamâia tăiate pe jumătate, moțul din vârful conului magic care desăvârsește acest amestec de carne cu legume, echilibrat și gustos. Nu știm dacă otomanii au adus cu ei shaorma la București, însă sigur n-au plecat la drum lung, de cucerire, fără țepușă.
Și n-ar fi de mirare ca ghiaurii să se fi bucurat mai mult de shaorma, decât de mămăligă, în orientalul București, așa cum o fac și astăzi.
Dar dincolo de context și dincolo de povești, undeva deasupra tuturor ingredientelor, plutește acest adevăr savuros: măcar o dată pe an, toți am dat search pe google cu “unde mănânci cea mai bună shaorma din București?”
Sigur, topurile astea nu te ajută de-adevăratelea, întotdeauna o să apară legiuni de contestatari cu argumente gen “Nu-i adevărat, nu e cea mai bună shaorma la Shaormeria X! Acolo n-o tratează cu respect!”
#PeBune, ce faci în această inevitabilă situație, în care toată lumea te trimite la șaormerii pe care, mai apoi, tot lumea le desființează? Unde mănânci, totuși, o shaorma cu gust memorabil, făcută cu respect pentru existența ei regală din viețile (și burțile) noastre?
Când dilema devine insuportabilă, apare în peisaj Crispy Shaorma de la KFC, o surprinzătoare și memorabilă combinație între un un fel de mâncare pe care adorăm să-l devorăm, cu tot ce are KFC mai bun: crispy chicken.
The Queen Crispy Shaorma by KFC. Respect, shaorma! Respect pofta #pebune!