CONTRIBUTORS

Mirela Retegan: Bucureștiului îi lipsesc mai mulți oameni care să-l iubească cu adevărat

Ce face ea e mult și bun și de puține ori putem spune că cineva reușește să facă așa lucrurile. Mirela Retegan a avut acum șase ani o idee. Când colegii au vrut să-i facă un cadou de ziua ei, le-a spus că are tot ce-și dorește și chiar un pic mai mult decât îi trebuie, așa că dacă vor să facă ceva pentru ea, cel mai bine ar fi să pregătească pachete pentru niște mame care chiar nu și-au mai permis de mult ceva al lor.

De la o mână de mame care au primit câteva pachete de 8 martie, gestul ei și al colegilor s-a transformat într-un fenomen prin care peste 5000 de femei au primit cadouri numai anul trecut, în cadrul celei de-a cincea ediții.

Cu ajutorul zecilor de persoane publice care s-au alăturat campaniei, ajuns la a șasea ediție, proiectul Mirelei Retegan, ”Adoptă o mamă” a avut și anul acesta rezultate extraordinare. Pentru că luna martie este luna femeii și a mamei, am vorbit cu Mirela Retegan despre planurile ai și ale echipei ei pentru acest an, despre ce înseamnă să fii mamă și despre cum, fiecare poate face lumea un loc mai frumos, privind cu dragoste și grijă la cei din jur.

adopta o mama
Adoptă o mamă

Mirela Retegan: Iubesc Bucureștiul!

Mirela Retegan s-a născut în Ardeal, la Dej. S-a mutat la București la 33 de ani. Iubește Bucureștiul și spune că ”Bucureștiului îi lipsesc mai mulți oameni care să-l iubească cu adevărat și să-i dorească să-i fie bine!”.

”În general, ora exactă o dăm de la București, pleacă de la București spre țară tot ceea ce întreprindem noi. Din fericire, avem un sediu chiar în inima Bucureștiului, suntem ușor de găsit și de văzut și ușor de descoperit. Suntem pregătiți să începem primul spectacol hibrid după un an de absență cu câțiva spectatori în sală – 30% din capacitatea sălii. Vom filma în Teatrul de pe Lipscani. Deocamdată totul se desfășoară sub marele semn de întrebare. Nu știm ce se va întâmpla, dacă se vor închide, dacă nu, dacă se va întâmpla ceva cu vreunul dintre noi, lucru care să atragă consecințele și asupra celorlalți. Din păcate, nu putem să facem niciun plan cu toată inima și cu sufletul deschis”.

Din păcate, la câteva zile după discuția cu Mirela, au și intrat în vigoare noile măsuri și prin urmare, sălile de spectacol sunt închise accesului publicului. Cu toate acestea, după un an de transformări radicale, echipa Zurli e prevăzătoare și rămâne alături de publicul său, chiar dacă eforturile sunt foarte mari:

”A fost foarte greu. E ca și cum iei un jucător de tenis de pe teren și îl pui să joace la perete. Ok, e tot un fel de tenis, dar nu e același lucru. Sincer, încă nu ne-am adaptat și încă sperăm să ne întoarcem la ceea ce a fost înainte. E fix ca și când tu ești în mașină, pe autostradă, conduci regulamentar, ai centura, ai 130 km la oră și cineva îți pune o frână și dai un cap de volan și mașina s-a oprit și nu mai pleacă de acolo. Și te uiți în spatele tău la încă 20 de mașini care s-au oprit, tu încerci să repornești mașina, dar nu mai ia contact și nici nu știi când o să poți pleca de acolo din nou. Și atunci începi să înveți activități care se pot face în mașină. Nu o să te obișnuiești niciodată cu asta. Întotdeauna o să vrei să pleci de acolo.”

”Suntem acolo cu ei, pentru ei, despre ei”


Îi spuneam Mirelei că acum e la modă să vorbim despre reziliență și să ne întrebăm în ce fel ne face mai buni această criză și ce ne-a învățat pandemia.

”Sincer, pe mine nu m-a învățat pandemia reziliența. Acum am aflat că sunt rezilientă, eram așa dintotdeauna, dar nu știam că sunt, e adevărat. Întotdeauna am știut să iau din orice întâmplare partea bună, niciodată nu am ales Shakespeare, actul 2, scena morții. Am ales să fiu rezilientă și să iau partea bună și s-o exploatez la maximum, oricât de rău ar fi fost. Din moartea tatălui meu am învățat cele mai importante lucruri despre mine. Din despărțirea de tatăl copilului meu am învățat enorm. Din plecarea Mayei la Londra am învățat foarte multe despre cum pot să mă bucur singură. Din plecarea oamenilor de la mine în echipă, am învățat să mă bucur de cei care vin noi și acum, de data asta, am învățat să mă deschid și să descopăr această oportunitate fantastică de a face un spectacol fizic, cu câțiva oameni, dar de a muta energia spectacolului din sală în casele oamenilor, asta este marea descoperire din punctul meu de vedere. Că noi am reușit să găsim rețeta prin care emoția pe care oamenii o trăiau în mod normal pe scenă, o vor trăi acasă. Ecranul nu va fi o barieră pentru noi, am construit lucrurile în așa fel încât ei să simtă în casa lor că noi suntem acolo cu ei, pentru ei, despre ei.”

”Sunt tratați ca niște spectatori sută la sută”


”E mult mai greu. Dacă ai doar sala, te concentrezi pe sală. La spectacolele mari, aveam o echipă care făcea transmisia online a evenimentului, dar focusul nu era pe transmisia online. Altădată făceam numai pentru online și știam clar că ne adresăm lor. Acum va trebui să ne împărțim într-un fel. Încă nu știm, dar după ce vom avea primul spectacol voi putea să spun cum e să-ți împarți energia între cei din sală, că nu contează dacă e un om sau sunt o sută sau sunt o mie și cei de acasă, pentru că de data asta este asumat faptul că ne adresăm celor de acasă. Nu doar niște telespectatori vizionează un program că le-a ieșit în cale în feed-ul de pe telefon, ci pentru că ei au plătit un bilet și vor să simtă emoție și vor să fie parte din poveste pentru că ei sunt tratați ca niște spectatori sută la sută. Nu o să fie ușor, dar vom vedea! De data asta vorbim despre copii, despre copii și părinți, vorbim despre familie, să-i faci în mediul lor natural, acasă, să trăiască emoția pregătirii unui spectacol online e ceva nou pentru toată lumea.”

gasca zurli
Gașca Zurli

”O femeie nu rămâne gravidă. O femeie rămâne însărcinată.”


Înainte de interviul cu Mirela, de la sediul Zurli din București am luat parte la pregătirea pachetelor pentru mame și am tras cu ochiul pe CD-urile cu înregistrări ale Mirelei pe diverse teme legate de ce înseamnă să fii mamă. Mi-a atras atenția un titlu care spunea că o mamă trebuie să fie zână pentru copilul ei. Ce înseamnă asta în pandemie? Mai poate o mamă care stă cu laptopul în brațe pentru job, care e depășită de multe ori de efortul de a avea grijă și de copil și de casă și de muncă să fie o zână?

”Eu am o teorie foarte sănătoasă. O femeie nu rămâne gravidă. O femeie rămâne însărcinată. Sunt femei gravide și sunt femei însărcinate. Femeile gravide sunt cele care trăiesc asta ca pe o experiență de viața, asta e, mi l-a dat (Dumnezeu). Femeile însărcinate conștientizează că ele aduc pe lume o viață și că atunci când ai o sarcină nu ți se dă niciun certificat de garanție, nu ți se transmite un cadru în care poți să te desfășori. Dumnezeu nu face cu tine un contract prin care el se obligă să respecte niște cauze și nu ai cum să te superi că lucrurile nu se întâmplă așa cum ți s-au întâmplat până la un punct.

Am un exemplu preluat de la psihiatrul Augusto Cury, care spune că Fecioara Maria este modelul ideal de mamă. Atunci când i s-a spus că va rămâne însărcinată și că o să-l aducă în lume pe Mântuitor și pe Fiul Domnului și că ea o să fie cea mai slăvită între femei nimeni nu i-a garantat că asta se va întâmpla ușor, nimeni nu i-a spus că asta se va întâmpla în puf, nimeni nu i-a spus că fiul ei se va naște într-o iesle și că din cauza copilului ei vor fi omorâți toți copiii de sub doi ani și nimeni nu i-a spus că va fi lovit copilul ei și că va fi pus în cuie. Fecioara Maria este cea mai cunoscută femeie și mamă din lume, dar ce s-a întâmplat până a devenit ceea ce este astăzi pentru noi face parte din lecțiile pe care le avem de trăit fiecare și mamele astea ar trebui să se gândească dacă au fost gravide sau însărcinate. Și dacă acceptă că au fost însărcinate să accepte cu bucurie și cu responsabilitate că au fost niște norocoase. Nașterea, aducerea pe lume a vieții este singurul miracol care ni se permite. Nu vedem morți înviind, nu vedem apa transformându-se în vin, nu le vedem cu ochii noștri, dar nașterea o vedem toți, ni se întâmplă tuturor. Dacă ți s-a dat voie să fii parte din acest miracol, consideră-te toată viața ta parte din miracol și acceptă că ți s-a oferit o sarcină.”

Mirela Retegan și Maya

”Nu e ușor să fac tot ceea ce fac”


Am rugat-o pe Mirela să ne spună dacă e ceva ce simte să transmită cititorilor noștri fără să i se pună o întrebare precisă:

”Aș vrea să le spun oamenilor care se uită din afară, mă văd pe Facebook, mă văd pe Instagram, mă văd la televizor, mă aud la radio și au senzația că totul mi se întâmplă din poignet că nu e ușor să fac tot ceea ce fac, dar că am ales să-mi folosesc toate resursele pentru a face mai frumoasă lumea din jurul meu și îmi doresc din toată inima ca tot mai mulți oameni să devină atenți la nevoile celor din jur, aș vrea să știe că eu sunt astăzi cine sunt pentru că am avut norocul de a mă naște într-o familie foarte frumoasă, cu o bunică foarte înțeleaptă care toată viața mi-a atras atenția că fiecare om își duce crucea, că eu nu am voie să judec felul în care omul ăla se chinuie să ducă crucea lui, iar mama și tata mi-au spus toată viața că dacă vezi un om căzut în genunchi nu întoarce capul în partea cealaltă, întinde-i mâna și ajută-l să se ridice dacă treci pe lângă el. Măcar atâta dacă facem în viața asta cu siguranță că lăsăm în urma noastră niște lucruri mai bune.”

Nota B365.ro: Andrei umblă cu bucurie (și cu multă treabă) prin București și, de câte ori descoperă oameni și locuri de povestit, le povestește. Merită să citiți pe unde a mai fost, cu cine a mai vorbit, ce a mai aflat. Chiar merită, se poate verifica mai jos.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button