Două săptămâni. Atât a durat miracolul. La fix paisprezece zile, după ce cele două cadrane ale ceasului de la Doamna Ghicași-au amintit ce oră e, instalația și-a reluat vocația de operă de artă conceptuală. Ceasul a murit. Iar pe grupul de Facebook al certierului – Pasajul Dna Ghica ◇ Discuții și Informații din comunitatea Colentina-Tei – Irina a anuțat decesul orologiului-simbol. Cetățenii din sectorul 2 i-au spus adio cu demnitatea de care este capabil doar bucureșteanul din sectorul 2, atunci când își ia adio, săptămânal, de la apa caldă.
Pe 11 mai, scriam aici, cu emoție din greu stăpânită, despre evenimentul anului în Colentina-Tei: după aproape o jumătate de an, ceasul de la Doamna Ghica revenise la viață. Cu ambele cadrane arătând aceeași oră. Domnul Leo, ochiul de vultur al sectorului 2, semnalase minunea pe acelasi grup de Facebook, iar cetățenii s-au bucurat ca atunci când prinzi metroul, fără să alergi sau când reușești să scapi de clăbuc cu ultimele șiroaie de apă călâie, înainte să se răcească definitiv.
Ei bine, gata. S-a terminat. Ceasul a făcut ce face Bucureștiul cu toate lucrurile reparate: a renunțat.
Irina a publicat azi o fotografie care exprimă tragedia. O singură poză și un ceas mort definitiv. Nu mort puțin. Nu mort pe jumătate, ca prima oară, când un cadran funcționa și celălalt era pe gânduri. De data asta, mort de tot. Comentariile au curs imediat, cu acel amestec specific de resemnare și umor amar pe care bucureșteanul l-a perfecționat.
Doamna Maria a livrat diagnosticul tehnic, scurt și la obiect: ”Lucrare făcută în grabă!”
Un domn din Bucureștiul cosmopolit a adăugat imediat prognoza meteorologică aplicată reparațiilor publice: ”Până la prima ploaie.” Pe grup, sunt și oameni preocupați de explicații de management: ”datărită lipsei de experiență.”
Florentin, filozoful grupului, sintetizează: ”Electronica nu e ușoară, dar e grea. Și nu e pentru toți.”
Lucru rar, dar real: Primăria Sectorului 2 a intrat în comentarii și a livrat un termen. Nu peste un an. Nu ”în cel mai scurt timp posibil”. Termenul este fix și e stabilit. Și de neclintit. Vineri ceasul își va relua activitatea: ”Bună ziua. Remediem până cel târziu vineri, 29 mai. Mulțumim!”
Deci, pe scurt, scenariul oficial al ceasului de la Doamna Ghica arată așa: cinci luni stricat, două săptămâni funcțional, încă patru-cinci zile stricat, apoi probabil iar funcțional pentru o perioadă nedeterminată, dar imprevizibilă.
Mai întâi, că reperele cartierului nu sunt clădiri, nu sunt statui, nu sunt monumente. Sunt obiecte care, prin chiar disfuncția lor consecventă, ajung să definească identitatea unui loc. Ceasul de la Doamna Ghica a devenit reper nu pentru că arată ora exactă – pentru asta avem cu toții telefoane – ci pentru că nu o arăta. Iar acum, când s-a stricat din nou, comunitatea reacționează cu acea formă specifică de afecțiune pe care o ai pentru un prieten care, deși îți promite că se lasă de fumat, aprinde alta în fața ta.
Apoi, ca orice reparație în spațiul public din București vine cu o garanție tacită, nescrisă, dar respectată cu sfințenie de furnizorii de servicii publice: două săptămâni. Atât ține o groapă proapăt astupată, atât ține un gărduț de semnalizare, atât ține un ceas.
Și în sfârșit, că Primăria Sectorului 2 răspunde pe Facebook, ceea ce, într-un univers paralel, ar fi considerat un standard de comunicare instituțională. La noi, e progres real. Mulțumim.
Vineri, 29 mai, conform angajamentului oficial, ceasul va fi repornit. Apoi, conform tradiției locale, încă vreo două săptămâni de funcționare exemplară. Apoi, probabil, ploaie. Apoi, evident, dezastru. Până atunci, dacă treceți prin Doamna Ghica, nu vă uitați la ceas. Uitați-vă la oameni. Ei funcționează.