Miracol pe Colentina: după 5 luni de jale și mister, ceasul de la Doamna Ghica și-a amintit de ce există

Bucureștenii din Colentina-Tei au trăit astăzi ceea ce specialiștii numesc, în termeni tehnici, „un eveniment”: la fix 13 și 40 de minute, ceasul de la Doamna Ghica funcționa.

Cele două cadrane din intersecția de la Doamna Ghica, la care ne-am uitat, jumătate de an, ca la o instalație de artă contemporană, s-au trezit. Amândouă. În același timp. Arătând, țineți-vă bine, aceeași oră.

Vestea a fost dată pe grupul de Facebook ”Pasajul Dna Ghica – Discuții și Informații din comunitatea Colentina-Tei ” de către domnul Leo, un domn cu spirit civic dezvoltat și ochi de vultur, care a semnalat minunea cu mare bucurie:

A dat Dumnezeu! 

Ce bine! S-a reparat ceasul! Multumesc celor care s-au angajat pentru reparatia ceasului.

Bravo, era un reper al sectorului! 

Postarea a strâns reacții emoționate, ca atunci când regăsești un vechi prieten pierdut în munții cocoșați de alți munți, da’ de zăpadă, sau ca atunci când găsești loc de parcare în Piața Victoriei fără să plătești amendă.

Cinci luni de filosofie urbană la ceasul de la Doamna Ghica

Din decembrie încoace, ceasul de la Doamna Ghica a fost mai mult o stare de spirit decât un instrument de măsurare a timpului. Un cadran arăta o oră, în timp ce al doilea nu se mai obosea deloc. Trecătorii făceau ce fac trecătorii, șoferii claxonau, STB-iștii își vedeau de program după propriul ceas interior, iar ceasul Doamnei Ghica stătea acolo, ca un memento că în București timpul e un concept negociabil.

Bucureștenii începuseră să-l ia ca reper: „Ne vedem la 7, sub ceasul ăla care arată 3 și jumătate.”

Au fost și voci care au cerut intervenție. Au fost postări. Au fost tag-uri către Primăria Sectorului 2.

Și totuși, s-a întâmplat. Miracolul s-a înfăptuit

Cineva, undeva, a apăsat un buton. Sau a sunat pe cineva. Sau a trecut pe acolo cu o scară și o șurubelniță. Detaliile rămân învăluite în mister, dar rezultatul e acolo, vizibil cu ochiul liber din stația de tramvai: două cadrane, o singură oră, consens cronologic deplin.

E genul de victorie minoră care, în alt oraș, ar fi trecut neobservată. La București însă, când o instituție publică repară ceva în mai puțin de jumătate de an, e cazul să deschidem o sticlă. Sau măcar un comentariu pe grupul de cartier.

Ce urmează

Întrebarea care frământă acum comunitatea Colentina-Tei nu e dacă ceasul va continua să meargă – toți știu că e o chestiune de săptămâni până când unul dintre cadrane o va lua din nou razna, probabil cel care dă spre Obor, din solidaritate cu traficul.

Întrebarea reală e: ce reparăm acum? Străzile? Trotuarele? Încălzim apa din instalații? Sau ne mulțumim cu această victorie și mai așteptăm cinci luni pentru următoarea? Că doar nu vrem să se destabilizeze cetățenii din sectorul 2 de la prea mult bine, venit brusc și dintr-odată.

Până atunci, dacă aveți drum prin Doamna Ghica, ridicați privirea. Drăguța și-a reparat ceasul.