Mintea deschisă – curajul de a fi cu sufletul la vedere
În ziua de azi toți suntem mari fani ai expresiei open-minded și cu toții ne dorim să fim catalogați în acest fel. Pentru că e cool să fii cu mintea deschisă, e mișto să fii tolerant, să nu pari venit din grotă sau să pretinzi că ești un om bun care îi înțelege pe toți. Ce ar trebui să știm, însă, e că open-minded e ceva mult mai mult decât o auto-descriere care sună bine, ci este un ansamblu de calități care au legătură cu ascultarea, implicarea și suportul. Prin urmare, haideți să explorăm ce nu este acest open-mind, ca să ne fie tuturor mai clar cum putem munci conștient să ne extindem granițele minții.
Nu e un fel de ”merge și așa” pentru grupurile vulnerabile
Expresia open-minded este foarte des folosită când vine vorba despre grupurile vulnerabile. Aici, omul pretins modern, care vrea să pară prietenos va spune ”Eu sunt open-minded, nu am nimic cu femeile moderne, dar să nu mai aibă atâtea pretenții de egalitate.” Nu doar că nu ești open-minded, dar nici nu are sens să pretinzi că ai încercat să înțelegi măcar despre ce e vorba, ești doar un mic ipocrit, care încearcă să înțeleagă în ce secol s-a născut, dar nu se prinde. La fel și cu ”nu am nimic cu transgenderii, dar să nu-i văd pe stradă”, ”nu am nimic cu rromii, dar să nu fie colegi cu fiică-mea în clasă”, ”nu am nimic cu africanii, dar au mirosul ăla al lor, specific”…
Nici măcar nu e doar un fel de toleranță pentru alții, ci pentru noi înșine
”Oamenii deschiși la minte știu că cei mai mulți oameni sunt deja plini până peste cap de autocritică. Știu că nu avem nevoie de încă și mai multă și mai dură condamnare. Unde avem cu adevărat nevoie de ajutor este în a ne iubi pe noi îndeajuns de mult încât să îndrăznim să ne dezvoltăm, pornind de la ce știm despre părțile sinistre ale psihicului nostru. Prin acceptarea cu calm a părților ciudate din noi înșine, combinată cu încercarea de a evolua, a fi deschis la minte înseamnă relația pe care în mod ideal o avem cu noi pe măsură ce ne chinuim să încurajăm părțile nobile din noi înșine în pofida celor mai slabe.” Am extras acest citat dintr-o carte de la The School of Life/ Școala Vieții despre ce înseamnă să fii un om de treabă. Și să fii un om de treabă înseamnă să fii deschis la minte în cel mai intim mod cu putință: să-ți desfaci capul și să te uiți la toate prostiile care umblă prin el, să vezi de unde vin, să le accepți în mod matur și să te străduiești, clipă de clipă, să nu arunci mizeria asta pe ceilalți, pentru că ei o au deja pe a lor.
Nu e doar ceva mișto, e o dovadă profundă de educație aleasă
Să fii deschis la minte înseamnă să vezi potențialul înaintea limitărilor. Cum spunea Erich Fromm în Arta de a iubi: ”Educația este identică cu a ajuta copilul să-și realizeze potențialul. Opusul educației este manipularea, care se bazează pe absența încrederii în dezvoltarea potențialului, pe convingerea că un copil va fi bine doar dacă adulții pun în el ceea ce este dezirabil și elimină ceea ce este indezirabil.” Și dacă acel copil are niște părinți pentru care este dezirabil să trăiască într-o lume neo-nazistă și indezirabil să fii diferit de ceilalți, e clar că acel copil va trebui să depună singur la vârsta adultă niște eforturi colosale pentru a scăpa din menghina acestui bigotism. Prin urmare, opusul omului deschis la minte nu este un simplu ignorant, ci un manipulator abil.
Nu e wishy-washy, cum ar spune englezul
Să fii open-minded nu e un fel de scut pentru când habar nu ai de ceva, adică dacă nu înțelegi o chestie e mai bine să ceri explicații de la unii mai luminați sau de la Google, decât să dai din cap și să zici că ești open-minded cu privire la ce auzi. Cred că e momentul să o spun acum: un om open-minded nici nu folosește expresia open-minded, el pur și simplu este prezent, calm, călduros și încurajator cu privire la sine și la ceilalți. Deci această deschidere a minții nu e ceva inconsistent, superficial, wishy-washy. Se spune că în preajma oamenilor deschiși la minte nu te vei simți singur, pentru că ei sunt alături de tine, nu pe lângă tine. Ei fac parte din povestea ta.
Nu e vorbă-lungă despre multe și despre nimic
Într-o lume în care toată lumea ne învață cum să vorbim, nimeni nu ne învață să ascultăm. Avem o obsesie a discursului de prezentare, a mini-biografiilor împrăștiate logoreic pe toți pereții, a micilor întâmplări personale hiperbolizate psihedelic, a auto-importanței umflate cu pompa. Ceea ce nu e chiar atât de groaznic pe cât am făcut să pară prin propria-mi formulare. E o slabiciune umană. Dar nu vorbitul despre sine e slăbiciunea, asta e doar manifestarea ei. Frica e slăbiciunea. Frica de a fi respinși, abandonați, neiubiți, așa că tragem din greu să ne apărăm de goliciunea asta, acoperindu-ne cu titluri, funcții și grămezi de bani. Open-minded înseamnă să pui întrebările potrivite pentru a stimula într-un mod plin de compasiune oamenii să acceseze părțile lor vulnerabile, cele care chiar au nevoie să vorbească, nu părțile lor superficiale, care deja le sufocă propriile minți cu invective autocritice. Mai pe românește, un om care e deschis la minte și ascultă activ va strânge de gât piticii bolnavi din capetele altora. Îi vor ajuta să se reconecteze la cine sunt cu adevarat. Îi vor ajuta să se iubească mai mult pe ei înșiși.
Nu e mama Dolores
Mare, mare grijă cu mintea asta deschisă. Că dacă e prea deschisă, intră musca. Există o teorie foarte deșteaptă care se cheamă ”Partea slabă a puterii”. La ce se referă ea? Că orice calitate are o parte vulnerabilă, care dacă nu e conștientizată, devine o amenințare. Un om frumos care devine narcisic, un om inteligent care devine arogant ș.a.m.d. Când ești deschis la minte și accepți, asculți, ai compasiune, nu judeci, ești foarte aproape de a uita să creezi totuși niște limite sănătoase. Să fii deschis la minte nu înseamnă să fii mama Dolores. E datoria ta să încerci măcar să înțelegi și să accepți pe toată lumea, indiferent cum este și ce face, dar de la a accepta, la a deveni prieteni, e un pic de drum. Tot de la Școala Vieții aflăm așa: ”Trebuie să îndrăznim să fim și un pic duri. Dacă sacrifici niște relații nu înseamnă că ți-ai pierdut încrederea în prietenie. Este doar dovada că ne este din ce în ce mai clar ce este o prietenie. În cel mai bun caz, prețul plătit pentru a înțelege ce este prietenia, s-ar putea să însemne câteva seri în plus în propria ta companie.” E ca ușa, deschisă-deschisă, dar să n-o trântească vântul.
Nota B365: Nouă ne place mult în lumea lui Andrei! E acolo un amestec de minte, curiozitate, întrebări și îndoială, apoi minte și, deloc la urmă, multă inimă:
Cele mai noi articole
