Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta

Dacă, de-a lungul timpului, mahalalele/cartierele Bucureștiului s-au format în jurul unor biserici, Militari a fost construit de la zero în jurul unei mari platforme industriale, UREMOAS, noua făclie a Omului Nou.

După 1989, cele mai multe dintre fabricile din Militari au fost demolate ca să facă loc ansamblurilor rezidențiale sau serviciilor, iar oamenii muncii din cartierul-dormitor au rămas fără loc de muncă, doar cu dormitorul cu vedere la ctitoriile zilelor noastre. Fabrica de mobilă a ajuns magazin Dedeman, Fabrica de lapte este azi Carrefour, iar clădirea UREMOAS a devenit spațiu de birouri.

Viața locuitorilor din Militari continuă să fie modelată de transformări și aprige interese urbanistice, un cartier cu foarte puține spații verzi, cu trafic psihotic pe marile bulevarde, un mediu supraaglomerat și dezordonat, cu blocuri de sticlă, bine păzite, lângă construcții socialiste anvelopate, cu farmacii, șaormerii și jocuri de noroc la parterul blocurilor. A apărut și West Gate (sună puțin cisiordanian), cel mai premium mini-cartier din cartier, destinat, printre altele, studenților care au bani de cazare de lux, cu piscină.

„Militari, cartierul în care mașinile circulă de multe ori cu 5 la oră pe Șoseaua Virtuții. A cui Virtute?”

Chiar nu vrei să prinzi traficul din Militari, mai ales când plouă sau ninge, dar dacă locuiești în cartier, nu ai încotro, te prinde el. Trafic infernal pentru locuitorii din zona Militari Residence   (o prelungire a cartierului, în Chiajna), auzim seara și dimineața la radio. Blocaj pe b-dul Iuliu Maniu, pe sensul de mers către Pitești, autostrada A1.

Cu tot Waze-ul, care îți dă indicațiile rutiere și condițiile de drum în timp real, tot n-ai de ce să vrei să te apropii de Militari, cartierul în care, de pildă, mașinile circulă de multe ori cu 5 la oră pe Șoseaua Virtuții. A cui Virtute?

Mai jos, interviu cu sociologul Elena Trifan și istoricul Răzvan Voinea despre despre virtuțile cartierului Militari socialist și capitalist.

“Muncă și Locuire în Planificarea de stat: proiectarea cartierului Militari”, un studiu făcut de o echipă de istorici, arhitecți, urbaniști și sociologi

Istoria și evoluția Cartierului Militari a devenit obiect de studiu pentru o echipă de istorici, arhitecți, urbaniști și sociologi. Studiul “Muncă și Locuire în Planificarea de stat: proiectarea cartierului Militari” este un proiect finanțat de Ordinul Arhitecților din România din Fondul Timbrul de Arhitectură 2022, realizat de Asociația Politeia împreună cu Studio ZONA.

“Locuitorii ingenioși din timpul cartierului socialist au găsit modalități de a-și crea propriile spații de relaxare și de liniște în jungla de beton”

Militari este un cartier construit în jurul unei platforme industriale, care a pornit ca unul dormitor, și în ciuda eforturilor mai târzii, nu a reușit să își valorifice pe deplin potențialul, dincolo de cel simplu spațiu de odihnă. În ciuda provocărilor cu care s-au confruntat, locuitorii ingenioși din Militari au găsit modalități de a-și crea propriile spații de relaxare și de liniște în jungla de beton. Transformarea de la comună la oraș, marcată de demolări și schimbări de infrastructură, a lăsat un impact de durată asupra cartierului. Pentru unii, această transformare a adus o îmbunătățire a nivelului de trai, în timp ce alții au trecut prin drama strămutării. Perioada comunistă, cu accentul pus pe siguranță și organizare, a modelat viața de zi cu zi a locuitorilor din Militari. Anecdotele legate de vizitele lui Ceaușescu și de cerințele pe care le avea, cum ar fi trecerea bruscă de la tramvaie la autobuze, ilustrează abordarea de sus în jos a planificării urbane și influența regimului asupra vieții de zi cu zi. (“Muncă și Locuire în Planificarea de stat: proiectarea cartierului Militari”)

O fotografie recentă surprinde o școală din Militari, o imagine în care vedem laolaltă steagul UE și stema RPR

Istoricul Răzvan Voinea semnează documentarea istorică în arhive a cartierului și a fabricilor CESAROM, UREMOAS, Fabrica de Lapte Miorița, APACA și Turbomecanica. O fotografie recentă surprinde o școală din Militari, o imagine în care vedem laolaltă steagul UE și stema RPR, trecutul și prezentul într-un singur cadru.

B365.ro: Cum analizăm această fotografie-icon din perspectivă istorică?

Răzvan Voinea, istoric: Pe fațada școlii, azi renovată, vedem că s-a păstrat stema RPR, mai exact Ordinul Muncii pentru Educație. Este o școală construită undeva la capătul cartierului Militari într-o perioadă în care existau foarte puține școli în comuna suburbană Militari, la sfârșitul anilor ’40, începutul anilor ’50. Când comuniștii preiau puterea împing educația și către periferie, mă refer aici atât din punct de vedere geografic, cât și simbolic. La începutul anilor ’50 construiesc această școală, poate cea mai îndepărtată de București, și o încununează cu un simbol realist socialist al anilor ’50. Este interesant că valul de modernizare este reluat în zilele noastre când, cu fonduri europene, școala este modernizată. Probabil că cei care au renovat nici nu știau ce reprezintă această stemă. Este ceva ce pare a fi ignorat, nu gândit.

În anul 1948, Militari era una dintre cele 7 comune urbane are orașului, cu peste 15.000 de locuitori

Răzvan Voinea, istoric: Denumirea de Militari este atestată istoric la 1878, când se înființează comuna rurală Militari, bazată pe prevederile Legii Agrare din anul 1864. Din cele 1182 ha ale comunei, 889 aparțineau “însurățeilor”, principalii beneficiari ai loturilor de pământ, un fel de programul “prima casă” a acelor vremuri. În 1900, în Militari existau 584 de locuitori, o fabrică de cărămidă, moară cu apă și se făcea multă agricultură. În 1948, Militari era una dintre cele 7 comune urbane are orașului, cu peste 15.000 de locuitori, cu clădiri din cărămidă, beton sau piatră, încălzite cu lemne. Anii 1964-1977 reprezintă perioada în care s-a implementat schița de sistematizare a cartierului, bazată pe construirea de micro-raioane dotate cu locuințe, spații verzi și servicii publice. În noile apartamente s-au mutat 15.000 de locuitori, dublând suprafața cartierului. În acest interval, autoritățile au construit și platforma UREMOAS și s-au dezvoltat dotările necesare deservirii cartierului: Piața Veteranilor, dispensarul de la Apusului, cantina UREMOAS, Liceul Tehnologic.

“Din anii 2000, fostele spații industriale (UMEB, UREMOAS și altele), sunt demolate și înlocuite cu spații destinate comerțului sau serviciilor”

Răzvan Voinea, istoric: 1989-2000 reprezintă prima perioadă a tranziției și este este una a restructurărilor, închiderea spațiilor industriale sau restrângerea activității lor) și tranformarea / închiderea / privatizarea unor spații de deservire (grădinițe, cinematograf, cantine, piețe și complexuri alimentare). Din anii 2000, fostele spații industriale ( UMEB, UREMOAS și altele), sunt demolate și înlocuite cu spații destinate comerțului sau serviciilor. Se densifică anumite zone de locuit (West Gate, Militari Residence-Chiajna) fără extinderea serviciilor edilitare.

Revista Flacăra, 1977: “Platforma Militari este un oraș de 100.000 locuitori, un oraș dominat de beton și sticlă, care degajă un aer de forță”

În septembrie 1977, reporterii de la Flacăra notează: „Platforma Militari este un oraș într-adevăr, de 100.000 locuitori, un oraș dominat de beton și sticlă, de blocuri de locuințe care degajă un aer de forță, stabilitate și prosperitate (..). Pretutindeni, printre blocuri, s-au construit școli generale și licee, grădinițe, creșe, cămine pentru nefamiliști (3000 de locuri cu perspectiva de a se dubla), baze sportive, un stadion cu tribună și instalații moderne, un dispensar, un cinematograf, un club muncitoresc de proporțiile unei case de cultură”.

“De la un cartier liniștit a ajuns unul în care s-a triplat numărul de mașini”

B365.ro: Răzvan Voinea, cum s-a transformat Militari din cartier-dormitor liniștit în comunism, în cartier-dormitor neliniștit în capitalism de tranziție către nu știm ce?

Răzvan Voinea, istoric: S-au întâmplat două procese în paralel; în primul rând, închiderea unităților industriale, privatizarea lor și construirea de imobile de apartamente și, în al doilea rând, s-a construit foarte mult în zona Chiajna. Practic, de la un cartier liniștit a ajuns unul în care s-a triplat numărul de mașini.

În Militari, procesul de modernizare a fost destul de agresiv. Începând cu anii ’60 începe construirea de blocuri pe principalul bulevard, Armata Poporului”

B365.ro: Spre deosebire de alte mari cartiere socialiste pe care le cercetați în cadrul Studio ZONA, cu ce este diferit cartierul Militari?

Răzvan Voinea, istoric: Militari are o istorie diferită din mai multe puncte de vedere. Era o comună suburbană care a fost alipită Bucureștiului la începutul anilor ’50 când s-a început procesul de modernizare. În Militari acest proces a fost destul de agresiv. Începând cu anii ’60 începe construirea de blocuri pe principalul bulevard, Armata Poporului, însă dotările sociale au fost realizate mai târziu, vorbim de tot ce înseamnă piață publică, școli, dispensare, etc. În al doilea rând, în paralel, tot în anii ’60 a fost construită platforma industrială, UREMOAS, cu câteva mii de muncitori, care grupa fabrici importante de faianță, de mase plastice, etc, și ulterior a apărut Turbomecanica. Avem de-a face cu un nou nucleu de oameni veniți să muncească în oraș și toate aceste blocuri înlocuiesc țesutul de case.

“În Militari trebuia să se realizeze un parc imens, era prevăzut să se întindă de la B-dul Uverturii până la lacul Ciurel”

Răzvan Voinea, istoric: După anul 1967, urbanismul devine și mai agresiv, din nou se demolează case și se construiesc blocuri. În Militari trebuia să se realizeze un parc imens despre care am vorbit în materialul dedicat cartierului Crângași. Parcul trebuia să se întindă de la B-dul Uverturii până la lacul Ciurel. Regimul intenționa să acopere și această nevoie de spațiu verde a cartierului, ori acest lucru nu a fost realizat nici până în prezent. Și acesta este un deficit, pentru că Titanul are parcul IOR, Tineretului are parc, Drumul Taberei are un parc mare, toate aceste cartiere au drept simbol un parc. Din păcate, Militariul nu are.

(Notă: Anul acesta s-a inaugurat, totuși, un parc în Militari, Parcul Liniei, însă timp de zeci și zeci de ani cartierul Militari nu a avut avut un plamân verde.

“S-au închis multe industrii, nu pentru că nu mai erau generatoare de profit, ci pentru că au pus mâna pe ele niște oameni care doreau să genereze și mai mult profit, prin demolarea lor și construirea de imobiliare”

B365.ro: Cum comentați faptul că spațiile industriale au devenit spații de servicii sau au fost demolate ca să se construiască blocuri noi?

Răzvan Voinea, istoric: Este o privatizare masivă întâlnită în toată țară și în toată Europa de Est după căderea comunimului, nu este neapărat un fapt local. Fostele spații industriale au fost refolosite pentru crearea de servicii generatoare de profit. Știm, mai mult din presă, că multe dintre privatizările de după 1989 au fost făcute în mod fraudulos. S-au închis multe industrii nu pentru că nu mai erau generatoare de profit, ci pentru că au pus mâna pe ele niște oameni care doreau să genereze și mai mult profit prin demolarea lor și construirea de imobiliare. Eu, sincer, nu văd o mare problemă în faptul că o zonă industrială devine una de servicii. Problema apare când zona industrială se transformă în una imobiliară, iar autoritățile nu compensează nevoile locuitorilor din acele imobile. Lipsesc investițiile, iar serviciile dedicate populației (școli, parcuri, spațiu verde, etc) nu țin pasul cu creșterea populației.

“Este greu de făcut însă o distincție între ce este modern, și ce este ideologic comunist, pentru că în același timp s-au întâmplat și o grămadă de abuzuri”

B365.ro: Ce a adus bun și ce a adus rău comunismul în cartierul Militari?

Răzvan Voinea, istoric: A existat un proces de modernizare care s-a întâmplat și în Vestul Europei capitaliste și în Estul socialist, după cel de-al Doilea Război Mondial. Nu au inventat comuniștii industria. Sunt valori aduse de urbanizare, crește confortul de locuire, oamenii se mută dintr-o cocioabă de la marginea orașului în apartamente cu baie, căldură, apă caldă, etc. Toate sunt văzute ca lucruri pozitive aduse de acest mare val al modernizării. Este greu de făcut însă o distincție între ce este modern și ce este ideologic comunist, pentru că în același timp s-au întâmplat și o grămadă de abuzuri. Mai ales după cea de-a două jumătate a anilor ’80 vorbim de criza alimentelor, de criza de energie, ș.a.m.d. Întrebarea este cât a fost un proces ideologic și cât a fost mai degrabă un proces organic al unei societăți în dezvoltare.

“Dincolo de imaginea rece, gri și planificată de cartier industrial de tip dormitor, locuitorii au făcut din Militari o acasă a lor”

Elena Trifan este membră a Asociației Politeia -proiect educațional-, doctor în sociologie cu o teză despre practicile de dezvoltare personală și relațiile sociale. Este cadru didactic asociat la SNSPA.

B365.ro: Elena Trifan, ce v-a plăcut la acest proiect? Ce ați descoperit nou?

Elena Trifan, sociolog: Sunt sociolog și mi-au plăcut mult discuțiile cu oamenii. Am întâlnit un bătrân care știa exact cum a evoluat cartierul Militari de-a lungul timpului. Am vorbit cu persoane care s-au mutat în primele blocuri construite în anii ’70, apoi copiii lor s-au mutat în alte blocuri, tot din cartier. Oamenii rămân atașați de cartier, acolo au trăit dintotdeauna. În studiul de caz am inclus un bloc atipic care avea o grădină unde se organizau întâlniri, se făceau grătare, se dădeau petreceri, puneau muzică, copiii creșteau împreună. Exista un sentiment de comunitate care azi nu se mai păstrează. Mi-a plăcut că, dincolo de imaginea rece, gri și planificată de cartier industrial de tip dormitor, locuitorii din Militari au făcut din cartier o acasă a lor. Interviurile cu locuitorii din Militari, realizate de sociologul Elena Trifan, rămân mărturie pentru viața de cartier în comunism.

“Se ieșea în pijama în fața scării, se jucau table, se împărțea o țuică sau o plăcintă, deci oamenii simțeau nevoia atmosferei satului”

“Au apărut blocurile pentru că au venit foarte, foarte mulți de la țară, că-și găseau de lucru aici. Iar atmosfera era ca la țară. Se ieșea în pijama în fața scării, se jucau table, se împărțea o țuică sau o plăcintă, deci oamenii simțeau nevoia atmosferei satului, în care comunitatea era foarte importantă, să o refacă aici”, (C. Locuitoare în vârstă de 74 de ani).

“Când eram mic, Militariu’ era un cartier numai și numai de case, iar acolo când stăteam în complex la Compasului, înainte de a se face Complexul era o unitate militară și la unitatea aia militară aveau vaci, porci. Și se ducea o mătușă de-a mea și lua lapte de acolo”, (S. Locuitor, 64 de ani).

“Copiii se jucau aici pe stradă, pentru că nu circulau multe mașini, chiar nu circulau multe mașini. Administratorul blocului închidea așa și făcea jocuri cu copiii, orice fel, alergări sau mai știu eu ce fel de jocuri inventa dumnealui, dar le cumpără premii, câte un creiom, caiete, bomboane. Știți, era ceva educativ acuma trebuie să te duci să plătești să facă cineva asta. Mai aveam oaza asta de verdeață, care a rămas. Aici la noi, în fața blocului, aveam pomii ăștia. Fiecare și-a făcut la început, când era cu gunoaie, când am venit noi aici era cu moloz, fiecare și-a închis bucățica să iasă, să stea la aer”, (Familia M, locuitori, 70 de ani).

“Mai veneam cu sacul de vinete și-l făceam acolo în grădina blocului, alălaltu’ aducea ardei, altul o cărniță, era foarte plăcut”

“Se făceau grătare cu vecini, cu berică.. Ieșeau vecinii cu toții, ieșeam acolo. Da, eram cu toții la grătare. Nu se punea problema ca acum să te uiți urât, mai puneau oamenii muzică, erau chiar 2-3 familii acolo, erau amintiri frumoase. Pe la un șpriț, băieții se mai întindeau, dar râdeam a doua zi dacă mai făceau câte o prostie sau așa. Mai veneam cu sacul de vinete și-l făceam acolo în grădină, alălaltu aducea ardei, altul o cărniță, era foarte plăcut” (Familia C., 70 de ani).

B365.ro: Elena Trifan, ce a însemnat proiectul “Muncă și Locuire în planificarea de stat, proiectarea cartierului Militari”? Este o continuare a proiectului “Trecutul industrial al Bucureștiului-recuperarea memoriei pierdute”.

Elena Trifan, sociolog: Proiectul a presupus o incursiune istorică, arhitecturală, urbanistică, sociologică în trecutul apropiat al Bucureștiului, un trecut care nu a fost documentat la nivel academic. Am ales cartierul Militari pentru că acesta nu este la fel de bine văzut, prin comparație cu alte cartiere construite în perioada socialistă. A fost un demers de recuperare, de cercetare academică, pentru a înțelege cum a funcționat acest model de urbanism socialist și ce nevoi au astăzi locuitorii. Cartierul se află într-un proces în continuă transformare și, de aceea, vom continua această cercetare.

“Cei din Militari aveau o singură farmacie și o singură policlinică, la Apusului; abia în anul 1987 s-a mai construit una pe b-dul Dreptății”

B365.ro: De ce spuneți că Militari nu este atât de bine privit? Care sunt particularitățile cartierului prin comparație cu alte mari cartiere bucureștene înființate în perioada comunistă?

Elena Trifan, sociolog: Militari a fost un cartier înființat chiar de la zero, s-au păstrat puține clădiri vechi, de valoare, și a fost construit pe repede înainte, fără atenție la detalii. Problema principală a locuitorilor este lipsa spațiilor verzi. Unul dintre scopurile studiului a fost acela de a vedea cum arăta inițial planul cartierului Militari și ce mai există din acel plan în prezent. Am observat că o parte din spațiile libere din perioada socialistă, chiar dacă nu erau spații verzi folosibile de către cetățeni, au fost betonate în ultimii ani. Ce are diferit Militari (și este un minus față de alte cartiere bucureștene), este lipsa serviciilor medicale. Din interviurile realizate cu locuitorii din Militari a rezultat că înainte de 1989 exista o singură farmacie în cartier, cea de la Lujerului, care era și loc de întâlnire. Cei din Militari aveau o singură farmacie și o singură policlinică, la Apusului, abia în anul 1987 s-a mai construit una pe b-dul Dreptății.

“Este un cartier cu puține spații de petrecere a timpului liber, lipsit de oferte și clădiri culturale”

B365.ro: Militari a rămas un cartier-dormitor și azi?

Elena Trifan, sociolog: Era un cartier dormitor, iar astăzi nu cred că s-a schimbat prea mult. Este un cartier cu puține spații de petrecere a timpului liber, lipsit de oferte și clădiri culturale. De exemplu, am încercat să vorbim cu locuitorii cartierului, tineri și bătrâni, cu foștii muncitori, și nu am găsit să închiriem o sală, deși am căutat. Până la urmă am făcut expoziția despre cartier în centrul comercial Cora. Din punct de vedere al opțiunilor culturale și de petrecere a timpului liber, cartierul Militari a rămas cum era. Tot ce face puțin diferența este teatrul Masca. Inițial, a fost cinematograf în perioada socialistă și a devenit teatrul Masca, dar nu este neapărat integrat în cartier, este un teatru itinerant.

Elena Trifan, sociolog: Toată zona se află într-o continuă transformare. Am mers pe teren și am căutat unul dintre spațiile pe care le-am identificat în arhive, Clubul UREMOAS. Era foarte interesant ca proiect de arhitectură, dar și ca idee de spațiu de distracție pentru muncitori. L-am găsit și se află într-un fel de renovare, încă nu era folosibil. Ansamblul rezidențial și de birouri West Gate a fost dezvoltat pe un spațiu industrial, iar Cora-Lujerului este ridicată pe locul Fabricii de lapte Miorița.

“Oamenii nu cred că simțeau neapărat atât de apăsător faptul că locuiau într-un cartier-dormitor, atâta timp cât puteau să iasă din el”

B365.ro: Ce spun vechii și noii locuitori ai cartierului Militari? Cum văd transformările din cartierul lor?

Elena Trifan, sociolog: A fost o adevărată muncă de detectiv să găsim vorbitori, dar au fost foarte încântați să povestească despre viața și munca lor în cartierul Militari, mai ales cei care au rămas atașați de fabricile unde au lucrat o viață. S-au bucurat mult când cineva i-a întrebat despre viața lor. In comunism, nu cred că simțeau neapărat atât de apăsător că locuiesc într-un cartier-dormitor, atâta timp cât puteau să iasă din el. Militari are identitate, oamenii simt că aparțin acestui cartier. Mulți ne-au spus că acesta este cartierul lor, n-au plecat de acolo, dar pe de altă parte spun ca sunt multe lucruri pe care Primăria ar putea să le îmbunătățească. Spun: Ne place, ne-am obișnuit, dar nu este chiar locul ideal în care să locuiești. Este multă aglomerație, însă dacă intri între blocuri, traficul nu se simte atât de acut, cum se simte pe bulevardele principale.

“Au apărut aceste turnuri de sticlă, cu pază la intrare, care arată ciudat, construcțiile nu sunt integrate în țesutul urban”

B365.ro: Ce este West Gate și ce ar fi putut să fie păstrat din ctitoria comunistă?

Elena Trifan, sociolog: Ideea este că nu ar trebui să ștergem cu buretele tot ce s-a construit în perioada socialistă, să vedem și să păstram ce a fost bun. Oamenii au nevoie acum de școli, de grădinițe, de spații verzi. Noile dezvoltări imobiliare au fost gândite fără aceste lucruri sau sunt total rupte de cartier. De exemplu, West Gate nu este deloc legat de zona în care se află, este foarte contrastant și diferit, este un micro-cartier în cadrul unui cartier. Dacă locuiești acolo, mergi la birourile de acolo și la magazinele de acolo, poți să-ti trăiești toată viața fără să ieși din West Gate. Blocurile de nefamiliști sunt acum locuințe sociale sau încă nu știm exact care este statutul lor. În plus, au apărut aceste turnuri de sticlă, cu pază la intrare, care arată ciudat, construcțiile nu sunt integrate în țesutul urban.

Vezi și alte istorii ale cartierelor bucureștene aici:

• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat