Mierea de București, deliciul neștiut care ar putea fi brandul orașului. Apicultorii găsesc roiuri de albine în case de patrimoniu și în cele mai neașteptate locuri

31 mart. 2023
7019 Afișari
Mierea de București, deliciul neștiut care ar putea fi brandul orașului. Apicultorii găsesc roiuri de albine în case de patrimoniu și în cele mai neașteptate locuri
Mierea de București, deliciu neștiut care ar putea fi brandul orașului. Apicultorii găsesc roiuri de albine în case de patrimoniu și în cele mai neașteptate locuri | Sursa foto: Unsplash

Albinele iubesc Bucureștiul. Nu credeam că în jungla urbană din oraș, printre covoare de beton și copaci toaletați până la extincție, există albine cu faguri de miere, ființe ale nimănui. Paradoxal, în acest București uneori neprietenos cu proprii săi locuitori, albinele au găsit un Rai.

Un paradis cu flori și plante pure, neotrăvite de erbicidările din mediul rural. Pentru colectarea roiurilor de albine din cele mai neașteptate locuri (guri de ventilație ale blocurilor, podurile caselor vechi, clădiri de patrimoniu sau imobile abandonate, cimitire) a luat ființă Patrula Apicolă Urbană, formată din câțiva apicultori voluntari care și-au dedicat viața protejării albinelor din București. Mai jos, despre magia albinelor și traiul lor prosper într-o metropolă cu trafic sufocant, interviu cu prof. Marian Pătrașcu, Președinte al Filialei Județene Ilfov și a Municipiului București din cadrul Asociației Crescătorilor de Albine din România.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.

Albinele comunică între ele prin dans, este modul prin care își semnalează una alteia poziționarea surselor de hrană, dar și potențialele pericole

Paradoxal, albinele trăiesc mai fericite în București și au parte de o hrană mai curată decât suratele lor de la țară. Și aceasta pentru că spațiile verzi urbane, atâtea câte le avem azi, nu sunt otrăvite cu pesticide sau erbicide.

Practic, albinele au parte de flori bio în Orașul Bucuriei, mai ales în parcuri, cimitire și-n clădiri de patrimoniu uitate. Simbol al hărniciei supreme, albinele comunică între ele prin dans, modul prin care își semnalează una alteia poziționarea surselor de hrană, dar și potențialele pericole. Așa că, de câte ori vedeți albine în București pe panseluțele primăriilor, nu vă speriați, bucurați-vă. E semn că natura triumfă oriunde și oricând.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.

Albinele nu au niciun interes să ne facă rău, pentru că știu că astfel mor

Albinele se hrănesc cu nectarul florilor și le polenizează. Sunt ființe incredibile, cu o viață socială complexă. Sunt altruiste, au grijă de Regina lor, au doici și albine casnice. Sunt ființe esențiale pentru natură și polenizarea plantelor. Zboară enorm de mult, se uzează repede și de aceea trăiesc foarte puțin. Albinele care apar în sezonul activ (din primăvară, prin martie, și până vara, în jurul lunii august) trăiesc numai 35-45 de zile, iar cele născute toamna, în partea a doua a verii, trăiesc până în primăvara următoare, când se face schimbul de generații (6-9 luni). Și, foarte important, albinele nu au niciun interes să ne facă rău, pentru că știu că astfel mor. Atacă doar când sunt atacate, în rest, își văd de viața lor miraculoasă, tainică.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.

Patrula Apicolă Urbană este o interfață între bucureșteni (şi nu numai) și apicultorii voluntari pregătiți să intervină și să extragă roiurile de albine care se așează în locuri nepotrivite din oraș

Pentru protejarea albinelor din București, apicultorul și profesorul Marian Pătrașcu și colegii săi au înființat pagina de facebook Patrula Apicolă Urbană, dedicată apiculturii în scop utilitar. Platforma este o interfață între bucureșteni (şi nu numai) și apicultorii voluntari pregătiți să intervină și să extragă roiurile de albine care se așează în locuri nepotrivite din oraș.

Un fel de 112 pentru binele oamenilor, dar și pentru cel al albinelor. Deși albina este cea mai curată și mai dulce viețuitoare, o hotărâre a Consiiului General al PMB a înscris-o în rândul animalelelor și a insectelor care fac murdărie. In ultimii 13 ani, profesorul Marian Pătrașcu încearcă să-i ajute pe cursanții bucureșteni sau de oriunde din ţară să înțeleagă nevoile familiei de albine, ce este bine și ce nu este bine pentru ele.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
Albinăritul în România, dar și în București, a fost o îndeletnicire tradițională, însă acum totul s-a schimbat, ceea ce este foarte trist”

B365.ro: Ce face Patrula Urbană Apicolă pentru albinele din București?

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Pentru a fi cât mai simplu înțeles o să spun ceva mai întâi. Albinele au apărut cu câteva milioane de ani în urmă pe planeta noastră. Albinele au nevoie de flori ca să trăiască, florile au nevoie de albine ca să rodească, iar oamenii au nevoie de roadele pământului ca să supraviețuiască. Albinăritul în România, dar și în București, a fost o îndeletnicire tradițională, însă acum totul s-a schimbat, ceea ce este foarte trist”.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.

Anuarele arată că în anii ’80 erau în jur de 4.800 de apicultori arondați la filiala Municipiului București şi a judeţului Ilfov”

B365.ro: Bucureștiul de altădată avea grădini, livezi, era un ˝sat mai mare˝. Nu este de mirare că și acum albinele preferă Bucureștiul? Patrula Apicolă Urbană găsește faguri plini cu miere, am văzut pe pagina dvs de facebook.

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Bucureștiul s-a bucurat dintotdeauna de flori, iar albinele au găsit aici un mic colț de rai, pentru că oamenii harnici îngrijeau cu drag familii de albine. Observăm ori de câte ori ridicăm familii de albine că ele se dezvoltă armonios în București. Bucureștiul a avut dintotdeauna apicultori și nu puțini. Anuarele arată că în anii ’80 erau în jur de 4.800 de apicultori arondați la filiala Municipiului București şi a judeţului Ilfov cu stupinele înregistrate la Primărie”.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.

Constăm cu tristețe că rolul albinei este uitat și, din teamă sau neștiință, bucureștenii nu mai vor albinele în preajma lor”

B365.ro: Cum primiți aceste sesizări? Cum trăiesc albinele în București?

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Roirea este un fenomen natural, așa se înmulțesc albinele. Este un spectacol extraordinar primăvara. Ele nu se lovesc una de alta, ci se rotesc și se deplasează controlat, având în permanență matca în centru, protejând-o. Și, la un moment dat se așează pe un loc temporar. Pe o creangă, pe o clădire, undeva nu foarte departe de locul din care au plecat. De regulă, roiul primar pleacă mereu cu matca bătrână şi ea surprinsă de pleacarea hotărâtă. Și trebuie să-și găsească rapid un alt loc și imediat să-și construiască o ˝nouă casă˝ în care să crească noi generații, să strângă provizii. Ori, constăm cu tristețe că rolul albinei este uitat și, din teamă sau neștiință, bucureștenii nu mai vor albinele în preajma lor”.

Prof. Marian Pătrascu si Titel Chiriță. Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
De foarte multe ori asupra albinelor s-a intervenit cu brutalitate, au fost stropite cu apă, clor, benzină sau chiar copacul în care trăiau a fost incendiat. Dureros!”

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Copiii învață la școală cât de harnică este albina și sunt îndemnați să fie harnici ca albina. Însă, în același timp, li se spune să se teamă de albine. Când apar aceste semnalări ale prezenței unui roi de albine în București, Primăriile, Poliția locală, serviciile de urgență sunt anunțate, iar ele, autorităţile, ne cheamă pe noi, specialiștii. Și atunci, la nivelul Filialei noastre s-a născut ideea că albinele trebuie să fie salvate; așa s-a născut, practic, Patrula Apicolă Urbană. O idee pe care am materializat-o împreună cu un alt coleg. Am creat această pagină de facebook care a fost bine primită de publicul bucureștean, însă acum primim telefoane din toată țara. Noi am vrut să fim găsiți, pentru că noi știm ce trebuie să facem cu albinele. Practic, această patrulă intervine acolo unde oamenii sunt în pericol și verifică dacă există un pericol în realitate. Odată descoperite, se află chiar ele în pericol, pentru că de foarte multe ori asupra lor s-a intervenit cu brutalitate, stropite cu apă, clor, benzină sau chiar copacul în care trăiau a fost incendiat”. Dureros!”.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
În zona Teatrului Naţional, deasupra unui tavan fals al unei băi am găsit faguri pe 2 metri pătraţi”

B365.ro: Care au fost cele mai neașteptate locuri din București din care ați extras albinele?

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Locuri neașteptate sunt toate. Le-am găsit și la Catedrala Mântuirii Neamului, dar și în scorburi, guri de aerisire, pe balcoane, în spatele unor lucrări de reabilitare termică. În două clădiri de patrimoniu din zona Kiseleff am găsit faguri plini cu miere și în momentul în care i-am ridicat am constatat că, de fapt, acolo era rezerva lor de hrană, surplusul lor de hrană, iar albinele se dezvoltau extrem de bine în peretele respectiv, Deci acolo, clar, am luat hotărârea să le lăsăm în pace, pentru că nu puteam să demolăm peretele, ar fi însemnat să le ucidem. În fereastra zidită a unui depozit erau faguri care cumulau zeci de kilograme cu miere. În zona Teatrului Naţional, deasupra unui tavan fals al unei băi erau faguri pe 2 metri pătraţi. Cele mai multe pe crengile copacilor în bătaia vântului, arşiţa soarelui. La Muzeul Ceauşescu din Primăverii erau 2 familii alăturate”.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
Albinele trebuie să facă parte din oraș, trebuie să rămână în București, altfel va fi un oraș arid, fără viață”

B365.ro: Eu scriu foarte mult despre clădiri de patrimoniu, iar unele dintre ele sunt abandonate. Și acestea sunt locuri în care albinele Bucureștiului găsesc liniștea lor?

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Cu siguranță. Sunt câteva clădiri de patrimoniu care au din construcție niște goluri extrem de generoase. În zona Pieței Traian există un liceu unde diferența de nivel dintre plafon și terasă este de câțiva metri, iar între doi pereți era un spațiu generos. Acolo am găsit familia de albine. Și ce puteam să facem? Să le distrugem? Ele nu au atacat pe nimeni, nu au făcut nimic rău. Pot spune că la o grădiniță din sectorul 3 am fost chemați de patru ori. Erau familii în scorburile copacilor. S-a intervenit de fiecare dată rapid. Nu ar trebui să le relocăm pe toate pentru că albinele trebuie să facă parte din oraș, trebuie să rămână în București, altfel va fi un oraș arid, fără viață. La o şcoală gimnazială din sectorul 6 am fost chemaţi în ultimii 4 ani o dată sau de două ori. Este îmbucurător faptul că acum conducerea şcolii ştie ce are de făcut. Copiii ştiu şi ei”.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
„Cimitirele sunt spații extrem de generoase pentru albine și prin flora întreținută oferă un cules permanent” 

B365.ro: Cum trăiesc albinele în această junglă de beton din București? Că nu mai există orașul de la început de secol, un loc plin de livezi, de stupini și de grădini.

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Nu mai există acel București, dar noi gândim din punct de vedere al posibilităților albinei. Albina poate să zboare pe o rază de 3 kilometri, această înseamnă că poate acoperi cam 2800 de hectare. Ori, pe lângă jungla aceasta de beton, există spații verzi întreținute de cetățeni, de autorități, parcuri, scuaruri și curți ale oamenilor. Chiar și cimitire, unde am avut 2 intervenţii anul trecut. Chiar și în Europa s-a constatat că cimitirele sunt spații extrem de generoase pentru albine și prin flora întreținută oferă un cules permanent. În cimitire avem vegetație în permanență și un cules permanent. Față de suratele lor din mediul rural, unde se face o agricultură agresivă, (că nu mai este intensivă, este agresivă), albinele din București au o viață ferită. În mediul rural avem erbicidări masive; mai avem doar câteva culturi ofertante pentru albine. Avem rapiță, floarea soarelui și floarea de salcâm, acolo unde nu s-au defrișat pădurile. Mai avem și floarea de tei. Este dureros faptul că salcâmul a fost declarat specie invazivă și poate fi tăiat fără niciun fel de repercusiune, iar teiul este declarat specie de interes economic redus. Pentru ca pădurea din aceste specii să ajungă la maturitate, ca să ofere nectar și să putem vorbi despre un cules de producție și nu de întreținere, salcâmul are nevoie de peste 15 ani, iar floarea de tei de peste 20, undeva pe la 50 de ani atinge vârful. Ori, în două minute, cu o drujbă, copacii și pădurile sunt puse la pământ”.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
„Nu am observat deloc agresivitate la albinele din București. Pot fi ridicate cu mâna goală”

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Nu mai putem vorbi despre o junglă aici în oraș, iar despre mediul rural ca despre un paradis. Nu odată eu și colegii mei am observat că albinele din București puteau fi ridicate cu mâna goală. Practic, le ridicăm cu fagurii crescuți și încercăm să le salvăm, să fie pierderi cât mai mici. Nu am observat deloc agresivitate la albinele din București. Ori, duse la stupinele din provincie, constatăm că după o săptămână de la mutare, comportamentul lor este cu totul altul. Și atunci am înțeles un lucru: le-am luat din ˝raiul urban˝ unde totul era curat și le-am dus în acel mediu rural, otrăvit, sărac, și cu siguranță că reacția lor a fost una normală. Pentru că nu există albine sălbatice sau albine domestice, și nu de puține ori s-a afirmat acest lucru. Există doar albine”.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: Noi, crescătorii de albine, încercăm să gestionăm albinele din București cunoscându-le instinctele, instinctul lor de acumulare, de dezvoltare, de roire, de înmulțire. Și atunci, încercăm cumva să controlăm situația. Chiar dacă nu reușim întotdeauna vrem ca familia să trăiască. Familia de albine este perpetuă, generațiile se schimbă. Albinele trăiesc maximum 45 de zile, în timpul sezonului. Nu le putem contabiliza ca pe celelate animalele pe care le crotaliem la urechiușe. ”

B365.ro: Atât de puțin?

O mână de albine într-o scorbură mică poate să trăiască până primăvara, pentru că ele găsesc aceste resurse esenţiale vieţii în mediul urban”

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Da, albinele culeg nectar, îl prelucrează, îl transformă în miere, zboară pe distanțe foarte lungi și se uzează. Albinele care se nasc în a două parte a verii trebuie să supraviețuiască până în primăvară, de regulă trăiesc până în jurul datei de 20 aprilie, dată la care este înlocuită integral populaţia intrată la iernare. Practic, trăiesc undeva între 7 și 9 luni și această longevitate se datorează exclusiv faptului că nu se uzează prin creștere de puiet, prin aducere și prelucrare de nectar, ci mai mult, pentru că ele consumă mai multă proteină, cum spunem noi; își formează corpul gras și pot să supraviețuiască astfel iarna. Observăm că, în Bucureşti, și o mână de albine într-o scorbură mică poate să trăiască până primăvara, pentru că ele găsesc aceste resurse esenţiale vieţii în mediul urban”.

Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
Dacă la început primeam cam 100 de telefoane într-o perioadă de 30-40 de zile, anul trecut am avut vreo 3 zile cu un vârf de 100 de apeluri”

B365.ro: Faceți toate aceste acțiuni remarcabile din voluntariat?

Marian Pătrașcu, profesor de apicultură: “Noi nu suntem plătiți de nimeni, acționăm cu propriile noastre cheltuieli. În timpul sezonului, în lunile mai, iunie, când se manifestă dezvoltarea maximă a familiei de albine și intervine și înmulțirea, respectiv roirea, atunci sunt ele mai bine observate de bucureșteni. Dacă la început primeam cam 100 de telefoane într-o perioadă de 30-40 de zile, anul trecut am avut vreo 3 zile cu un vârf de 100 de apeluri. Credeam că nu ne vom descurca, dar ne-am descurcat. Putem spune că absolut toate sesizările au fost gestionate extrem de bine. Toţi membrii echipei au stupine proprii cu efective numeroase. Noi facem tot ceea ce facem din dragoste pentru albine.”

Noua serie de apicultori, marca ACA Bucuresti-Ilfov, după absolvirea examenului. Foto credit: Patrula Apicolă Urbană, pagina de facebook.
Cookies