Mi-am dus câinele la concurs de frumusețe și-am descoperit o lume complet nouă, foarte aproape de București

Pe mine, dacă vrei să mă distrugi psihic, să mă îngenunchezi moral, să mă bagi în statutul de victimă, să-mi anulezi evoluția, nu trebuie decât să-mi spui că trebuie să mă trezesc foarte de dimineață pentru că am treabă. N-am o problemă să mă trezesc foarte devreme și să stau huhurez în casă sau să scriu, dar dacă mă pui să ies din casă și să mă duc să fac ceva, mi se termină Raiul, mi se blochează digestia, mi se înnegurează iluminarea.

Înțeleg că asta sună a răsfăț, că sunt foarte mulți oameni care așa trăiesc timp de zeci de ani prin prisma unuia dintre cele mai nesuferite concepte și anume munca, dar sunt persoane, printre care și eu, care preferă să muncească, nu știu, de la 11:00 la 19:00. Nu știu alții cum sunt, dar eu dimineața am nevoie să-mi revin de pe urma faptului că am mai prins o zi de suferință alături de ceilalți pământeni. Și, ca să nu par exagerat, uite, recunosc, voi face orice va vrea oricine în dimineața în care voi deschide ochii, iar omenirea va fi mântuită. Atunci, da.

Pe de altă parte am și foarte multe dimineți la activ în care m-am trezit pe la 04:00, 05:00. Pe vremea când aveam o carieră și un viitor și lucram la Realitatea TV și la România TV. Având foarte mulți șefi cu aplecare spre isterie, preferam să lucrez dimineața, deși nu îmi pria, doar pentru că șefii veneau după 09:00, 10:00. 

La vremea respectivă, niciunul dintre prezentatori nu urla la telespectatori ca să îi facă de cacao, dar așa cum face acum doamna Alexandrescu cu unele categorii de privitori, cam așa făceau șefii cu noi. Asta am spus-o, așa, ca pe o scuză, ca să mă înțelegi că am avut de mii de ori treabă dimineața, lucrând în televiziune din 2000 până în 2012. Nici atunci nu-mi plăceau diminețile. 

Cea mai lungă dintre relațiile mele de până acum a fost cu doamna Geta, câinele meu, alături de care am trăit timp de 17 ani. După ce doamna Geta s-a dus să-și vadă de treaba dumneaei prin alte părți ale Universului, m-am gândit că o să mai stau un an sau doi până îmi iau un alt câine. După care a fătat Wasabi, cățeaua unor prieteni, iar unul dintre pui semăna foarte mult cu Geta când era mică și mi-a dat cu mare virgulă când l-am văzut. Câinele însuși arată ca o virgulă, așa cum e cazul tuturor șorecarilor. Și Geta arăta la fel.

Când au văzut prietenii că îl plac, mi l-au dat cadou. L-am luat. L-am adus acasă, a stat două minute confuz în mijlocul sufrageriei, după care s-a culcat și de atunci s-a simțit membru al familiei. În buletin îl cheamă Zânu Aminodor Poem of HappyTails 1988 RO. Noi îl strigăm Amigo. El răspunde Ham. Spre deosebire de Geta, care era 5% corcită, doar restul era originală, Amigo are pedigree complet. E descendent din campioni și mari campioni, pe toți îi cheamă similar în buletin. Îi avem printre strămoși pe Zimerbude Zenturion, Oksana of Karma’s Legacy, Magik Rainbow Jigolo, Madame Butterfly of Happytails, Jean D’Arc Kalogathia Fai, Sweetax Kris Kristofferson. Și mulți alții.

Acum, poate nu mulți dintre dumneavoastră știu treaba asta, dar câinii cu pedigree au nevoie de aprobare pentru a obține drept de montă, adică trebuie să le dea cineva certificat dreptul să se înmulțească, să se reproducă. Acești cineva sunt arbitri certificați internațional, iar contextul în care aceste aprobări se primesc sunt expozițiile chinologice. Adică te duci cu câinele, îl văd niște arbitri și dumnealor spun dacă un câine e perfect din punct de vedere fizic și poate deveni părinte în mod legal. Dacă ar fi să exagerez e cam ceea ce a încercat domnul Hitler să facă cu oamenii. Asta ar fi clar o exagerare doar de dragul glumei.

Și așa am ajuns eu cu Amigo în cadrul expoziției chinologice care are loc ieri și azi la Bucov, în județul Prahova. Să-i obțin, practic, lu’ ăsta mic dreptul să coțăie legal. Că vreau să-l duc, că și mie mi-a plăcut în tinerețe. Cumva, eram chiar curios să văd care e faza pe la astfel de concursuri, priveam cu un oarecare interes această experiență, până când am flat că trebuie să fim la locație la ora 08:00 de dimineață. Am făcut o dramă, nu intru în detalii, că mă fac de râs.

Am venit, ce ochii mei era să fac? I-am zis de toată treaba asta Anei de la B365 și ea a fost foarte încântată de subiect, mi-a zis să scriu sâmbătă și să publicăm articolul duminică, ceea ce uite s-a întâmplat. Scriu în mașină, că mai avem o probă la care participat la 17:30. Îți dai seama că m-am gândit că va fi ceva foarte ieșit din comun și că voi așterne cine știe ce siropoșenii pe hârtie pe care le voi fi remarcat în cadrul competiției.

Nu e chiar așa. Competiția e foarte bine organizată, toată lumea e foarte la locul ei, totul se întâmplă la ora prestabilită și, cel mai interesant, e foarte multă liniște, pentru că, ce să vezi, câinii de aici nu prea latră. Și sunt peste 300 de câini înscriși în competiției. Amigo a luat un excelent până acum și a și câștigat un best Of Bree, adică cel mai bun pe rasa lui, de șoricar sârmos mic. 

Arbitrul din Olanda nu i-a dat excelent, i-a dat foarte bine, ceea ce a dus inevitabil la un gând urât din partea mea, ceva gen: Cădea-r-ai cu Wizz-ul când te duci să aterizezi pe Eindhoven, că sper că nu zbori înapoi pe Schiphol cu vreo companie de linie. Mi-am retras repede gândul, că nu mai vreau să judec, așa cum judecă el câini. 

Altfel, m-am simțit mândru când a câștigat câinele. Amigo a atras atenția unui domn crescător care l-a apreciat pentru frumusețe și s-a arătat interesat ca el s-o monteze pe cățelușa dumnealui, pe care o cheamă Call Me Senorita Infinity Drive. I se spune Rita și vine din Letonia. M-am arătat de acord cu propunerea dumnealui, deci Rita și Amigo se vor întâlni în vreo șase luni ca să devină părinți.

Un alt domn crescător mi-a zis că am un câine cu un foarte mare potențial de campion, dar că mai trebuie să-i mai adaug substanță. L-am întrebat ce înseamnă asta și mi-a tradus: Să-l îngraș. Am fost foarte plăcut impresionat de domnul respectiv care crește șoricari din anii ’90 pentru că mi-a explicat că picioarele câinilor din această rasă au nevoie de o anumită poziție pentru a se dezvolta câinele armonios, iar poziția respectivă se obține dacă câinele are și un pic de grăsime pe piept care să-i împingă picioarele. 

Tot dumnealui mi-a recomandat și să-l dau cu balsam de barcă, că altfel i se rupe firul de păr, iar standardele cer o barbă un pic mai bogată decât cea pe care o are Amigo.

Am remarcat și două doamne care bârfeau câini, ba că unul are gâtul prea lung, ba că altul are pintenii nu știu cum. Și nu știu dacă mi s-a părut mie, dar am simțit un pic de satisfacție în tonul dumnealor. În schimb, toată admirația pentru domnul care făcea anunțurile din cadrul competiției, are un ton foarte festiv, tip: Doamnelor și Domnilor și acum intră Nadia la bârnăăăăăă, Duckaaaaaaaaadam în poartă, Ciobănescul mioritic în ringul 4! Superb. 

În rest, o cu totul altă lume în care discuțiile erau foarte decente și foarte aplicate pe creșterea de câini, nu m-am implicat prea mult. Cam atât de la Bucov, ne doresc o lume în care să avem cu toții drept de montă așa cum ne-am dori, mai ales că există și Chihuahua cu păr lung. Doamne ajută și Doamne ferește și orice ar fi. câinele omul îl iubește. Adișorul Pedeegrificatorul.

Tot Teleșpan:

• Taxa Băluță sau cum mai ușor te parchezi la psihiatrie decât prin București
• Adevărata lecție de viață din pățania adulteră a profului de bărbăție Cezar Ionașcu
• Am găsit cea mai bună pâine din București în Băneasa