Meșteșhukari de București. Un arhitect palestinian a adunat 7 bijutieri de etnie romă care fac podoabe ultra-moderne, cu meșteșug străvechi

Am cunoscut un mesteșhukar mișto. Un arhitect – mesteșhukar. Inayeh Khalid s-a născut în Iordania într-o tabără de refugiați palestinieni, unde tatăl său era profesor. A venit în România în anul 1982 și a absolvit Facultatea de Arhitectură din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. În Atelierul Meșteșhukar ButiQ, de pe strada Știrbei Vodă 136, a reușit să facă pentru bijutierii romi care stăpânesc meșteșugul tradițional, mai mult decât orice oficial preocupat de integrarea etniei și alte vorbe mari. Le-a oferit șansa de a fi judecați după “bijuteriile” care ies din mâinile lor și nu după culoare pielii. Mai jos Artă și Meșteșhug cu Inayeh Khalid, pledoarie pentru înțelegere, toleranță, muncă, pasiune și umanitate.

Până la urmă, pe lanțul trofic, suntem singurele animale cuvântatoare care creează bijuterii de dragul frumosului și al reprezentării, și le mai și poartă cu emfază sau cu modestie.

De ce Inayeh Khalid este un meșteșhukar cu nume de Superhero

Pe limba romilor, șucar înseamnă frumos sau bine, atunci când se referă la oameni, iar în termeni de argou, “a te șucări” înseamnă a te supăra aiurea și a face gălăgie și mai aiurea. În limba arabă, Inayeh înseamnă Grijă, în sensul de a avea grijă, și nu de a fi veșnic îngrijorat și nemulțumit. Iar “Khalid” se traduce printr-un cuvânt care la oameni chiar nu se aplică, oricât de mult ar vrea ei: Nemuritor.

Meșteșugăria dedicată podoabelor, o meserie străveche pe cale de dispariție

Înainte să-l cunosc pe Inayeh Khalid am vrut să par mai interesantă decât sunt, spunându-i că ok, numele tău se traduce prin faptul că ești mereu îngrijorat de ideea că nu ești Veșnic. Iar el mi-a răspuns: Nu, eu doar am grijă să fac obiecte pentru veșnicie. Să fi dat, oare, peste un vrăjitor? Ia să vedem. Așa că m-am dus să aflu din ce material este alcătuit meșheșukarul-muritor pe care-l cheamă Nemuritorul.

Argintari, căldărari, lingurari și împletitori fac bijuterii după proiectele unor renumiți designeri de bijuterii suedezi, vienezi și români

În atelierul Meșteșhukar ButiQ- mbq.ro, Inayeh Khalid a adunat șapte meșteri de etnie romă din toate colțurile țării, care stăpânesc meșteșhukăria tradițională și sunt răsplătiți pentru ceea ce fac, pentru priceperea lor transmisă din generație în generație. Șapte meșteri mari, calfe și zidari, aproape ca-n balada Meșteșukarului Manole. Radu Ion este argintar din București și a început să facă bijuterii de la vârsta de 13 ani. Lucrează cu argint, cupru și alamă. Victor Clopotar este căldărar și a trecut de la făcut țesale pentru cai, găleți pentru porci și ibrice la realizarea de fine bijuterii. Nicu Drăgan este cioplitor, Zoltan Bojody le are cu împletitul, este împletitor, și dacă înainte făcea coșuri, mese și scaune din răchită și alun, acum a trecut la ARTĂ.

“Teoretic, este o meserie pe cale dispariție. Practic, mulți tineri își doresc să o învețe”

Mesteșhukar BoutiQ a reușit să revalorizeze meșteșugurile tradiționale ale romilor. E un mix de tehnici tradiționale combinate cu design contemporan de produs iar fiecare obiect vândut generează venituri directe pentru meșteșhukarii care îl produc. Până acum, designeri din Suedia, Austria și România le-au dat de lucru celor care scot minuni dintr-o banală bucată de cupru sau de alamă.

“Cei care fac bijuterie contemporană mișto, cu pietricele, și o vând, vin să învețe tehnici de la meșterul meu”

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Mi-aș dori să avem un atelier mai mare în care să lucreze cât mai mulți meșteri. Vreau să extindem povestea asta la meșteri formați de noi, meseriași care nu sunt romi, dar sunt doritori să învețe. Teoretic este meserie pe cale dispariție, practic mulți tineri își doresc să o învețe. Numai că nu există școli de învățat ca meserie tradițională. Poți să faci cursuri de bijutier, dar asta este altceva. Cei care fac bijuterie contemporană mișto, cu pietricele, și o vând, vin să învețe tehnici de la meșterul meu, care nu face nimic complicat. El face un lucru atât de simplu: tratează materialul doar cu ciocanul”.

Irlandezii vor să-i cheme pe meșteșhukarii noștri în țara lor, ca să îi învețe meserie

Vestea că în București șapte meșteri dovedesc prin faptele lor că meseria chiar este brățară de aur s-a dus in toată lumea, pe aripile vântului. O Universitate din Irlanda s-a arătat interesată să-i aducă pe meșteșhukarii noștri la ea, să-i facă profesori de meșteșhukărie.

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Există o Universitate din Irlanda cu care am făcut încă un pas înainte, practic. Am scris împreună un proiect pentru Uniunea Europeană, dacă va fi aprobat va fi cu totul special. Chiar o să facem chestia asta. Meșterii noștri romi ar urma să se ducă în Irlanda ca să-i învețe pe cei de acolo meșteșugul tradițional. O să fie nu doar romi ci și meșteri formați de noi, olari de pildă”.

“Diamonds are a Girl’s Best Friend”?! Mai gândiți-vă

Inayeh Khalid crede că obiectele au o conștiința a lor, un suflet, un limbaj iar dintre toate pietrele prețioase detestă diamantele. “Am văzut documentare despre orori din Africa făcute pentru un pumn de diamante. Fiecare diamant înseamnă un copil cu picioarele amputate. Cred că obiectele poartă conștiința lor, iar când un pumn de diamante a trecut prin măcel ca să ajungă pe mâna unei doamne, eu nu aș vrea să fiu acea doamnă, îmi pare rău. Nu știu de ce natură este conștiința pe care o au obiectele și nu voi afla niciodată cât de compatibilă este cu a noastră. Dar sunt convins că prin conștiința noastră le transmitem obiectelor o conștiința a lor”.

Khalid știe că suntem făcuți din același praf de stele din care sunt făcute podoabele, că avem aceeași materie, aceiași compuși chimici. Că suntem efemeri, dar în același timp veșnici.Vine dintr-o altă cultură, o altă lume. În Iordania are 34 de nepoți, 3 frați și patru surori.

“Acum, când eu mă duc în Iordania nu mai sunt același Eu, nici Iordania nu mai este aceeași Iordanie”

B365. ro: Îți lipsește țara în care te-ai născut?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Nu prea îmi lipsesc lucruri, în general, nici Iordania, Pentru că sunt momente trecute, față de care avem nostalgii, ne amintim cu drag de ele, dar este bine să nu-ți pară rău. Eu când mă duc în Iordania acum nu mai sunt același Eu, nici Iordania nu mai este aceeași Iordanie. Părinții mei nu mai sunt, frații mei nu mai sunt copiii cu care mă jucam, doi dintre ei sunt bunici, deja. Am 34 de nepoți și deja nu mai este același lucru. Mi se face dor să mă duc să-i văd pe ei, mi se face dor de anumite locuri, de locul copilăriei în care prăjiturile erau mai gustoase. Dar am descoperit că roșiile NU erau mai gustoase când eram noi copii, ci noi eram mici și capabili să ne bucurăm de o roșie. Când eram copil puteam să mănânc un colț de pâine cu o roșie și să fie wow, ceea ce acum nu mai poți să faci; există Glovo”.

“Să nu mai vorbim despre cât de buni sau de răi sunt romii, ci doar să privim obiectele pe care le fac și să-i judecăm după ele”

B365.ro: Ce înseamnă Meșteșhukar ?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Meșteșhukar ButiQ este locul în care omul se simte bine și iese încărcat pozitiv. Atelierul are în spate o poveste care vrea să aducă o lumină mai bună asupra etniei rome. Însă, pe parcurs, am înțeles că, de fapt, problema nu este nici despre cum privim o etnie sau alta, nici despre cum producem bijuterii, ci este despre felul în care înțelegem ființa umană. Despre cum înțelegem ființa din cei cu care interacționăm. Am avut un prieten rom și împreună am pornit totul, el fiind un activist care luptă pentru reducerea prejudecăților. Eu am venit cu ideea să o facem prin meșteșug, să nu mai vorbim despre cât de buni sau de răi sunt romii, ci doar să privim obiectele pe care le fac și să-i judecăm după ele. Problema este că, în general, noi judecăm oamenii fără să-i cunoaștem. Judecăm un om pentru că nu zâmbește sau pentru că râde prea tare, pentru că are mașină galbenă, găsim noi motive întotdeauna. Dar nu știm ce este în sufletul lui, de ce este el capabil, și nici ce face cu viața lui”.

“Cred că în Artă cel mai important lucru este să nu te străduiești, ci să faci lucrurile așa cum ies ele”

B365. ro: Oare de ce purtăm bijuterii? Care este rolul bijuteriilor în viața noastră?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Eu văd un inel ca fiind ceva foarte simplu, dar el trebuie să fie inainte de toate inel, să împodobească un deget. Mâna când o întinzi să arate cumva. El se integrează cu totul în cel care-l poartă. Am făcut și inele impresionante, statement, și este ok să fie și așa, dar cred că în artă, în general, cel mai important lucru este să nu te străduiești. Să faci lucrurile așa cum ies ele. Când lucrez la o piesă nu mă forțez, asta am învățat în timp. Sigur că, la un moment dat, m-a interesat să dovedesc ceva și eram la concurență cu alții. Acum singura relație este între Mine și Obiect. Când iau o bucățică de tablă și lucrez cu ea, lucrez și nu mă interesează dacă ți se pare frumoasă. Mă interesează ca, la sfârșitul colaborării mele cu acea bucată de tablă, ea să fie satisfăcută, eu să fiu satisfăcut”.

“Dacă deranjezi o scoică ea face o perlă; nu te scuipă, nu te ceartă, nu nimic, doar face o perlă”

B365.ro: Ai creat The Voice of pearls, o colecție de brățări cu perle naturale de cultură și detalii din argint. De ce îți plac mult perlele, așa cum nu îți plac deloc diamantele?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Perlele sunt exact ceea ce face scoica în momentul în care este deranjată. Dacă deranjezi o scoică ea face o perlă. Nu te scuipă, nu te ceartă, nu nimic, face o perlă. Și noi le punem nisip în cochilie ca ele să facă perle, noi le deranjăm mereu”.

B365. ro: Deci, creația aceea a naturii, de o mare frumusețe, este rezultatul unei agresiuni?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Exact. Altfel vorbind, oamenii toți au perle în ei și ce vreau eu este să scot cât mai multe perle din cât mai mulți oameni”.

“Întotdeauna un obiect are un stăpân pe care și-l găsește”

B365.ro: Care a fost bucuria ta cea mai mare de când ești meșteșhukar?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Când am vândut primul pandant. Era un pandant din lemn și era prima mea experiență de a face lucru manual, eu cu mâna mea. Surpriza a fost că cineva a intrat în magazin și din sumedenia de obiecte frumoase care erau, i-a căzut ochii pe acel pandant. Eram de față când doamna a zis mamă ce mișto e ăsta, îl iau. Mi-am mai dat seama atunci de o chestie: întotdeauna un obiect are un stăpân pe care și-l găsește. Tu când intri într-un magazin, dacă îți este dat să-ți iei acel lucru, îl iei. Dacă nu, înseamnă că nu este al tău. Dacă nu ai bani destui, înseamnă că nu e al tău. Dacă faci un mare sacrificiu să-l iei, atunci chiar este al tău și cu siguranță că-l vei prețui”.

“Cred că obiectele simt și poartă în sine și energia noastră, a celor care le-am făcut, și energia celor care le vor purta”

B365.ro: Mai ales că sunt ieftine, tu nu ai aici obiecte scumpe din aur, ci doar obiecte bătute la ciocan din cele mai umile materiale: alamă, cupru, argint, material ceramic.

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: ”Au fost și doamne care au luat 4-5 piese dar grija mea este ca ele să le trateze cu dragostea cuvenită. Eu înțeleg acel shoping compulsiv, acoperă niște nevoi. Dar pentru un obiect e nasol. Mie nu-mi plac oamenii care vin să cumpere compulsiv tot ce văd, doar pentru că-și permit. Cred că obiectele simt și poartă în sine și energia noastră, a celor care le-am făcut, și energia celor care le vor purta. Singura diferența dintre noi și obiect este conștiința de sine despre care noi știm că o avem, mă îndoiesc însă că o avem toți în aceeași măsură, și obiectele care nu o au, dar nu ai cum să demonstrezi că nu o au. Eu bănuiesc că există un sâmbure de conștiință și în obiecte, chiar dacă ne este imposibi să-l descifrăm”.

“Designerul vine cu anumite idei, dar numai meșterul încearcă materialul și vede dacă o bijuterie se poate face așa sau un pic mai bine”

B365. ro: De ce este șhukar Meșteșhukar?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Poate și pentru că noi nu copiem de la nimeni, noi ne jucăm. Am înțeles că, de fapt, relația este între Meșter și obiect. Designul este cel care propune forma, dar în ultima instanța cel care ia decizia și scoate obiectul este Meșterul. Designerul vine cu anumite idei, dar numai meșterul încearcă materialul și vede dacă o bijuterie se poate face așa sau un pic mai bine. Materialul are o anumită maleabilitate, se rupe sau nu se rupe, vrea să fie ceea ce vrea meșterul să fie sau nu. Eu zic că percepția noastră asupra lumii exterioare nouă este una pe care încercăm să o corectăm un pic. Și anume: tot ceea ce îmi este extern mie nu îmi este total extern, face parte din mine și eu fac parte din el. Noi suntem o bucățică din ceva foarte mare. Fiecare eveniment produs asupra unei bucățele, mă afectează și pe mine, într-un mod sau altul”.

B365. ro: Păi și în ce fel mă afectează pe mine faptul că un domn din Shanghai a căzut și și-a spart ochelarii?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “O să fac un calcul folosind fizica. Nu e filosofie, este știință exactă. Este foarte greu să determini că dacă se împiedică cineva în Shanghai, faptul are un efect asupra mea, dar pot să demonstrez că există un efect. Când omul acela s-a împiedicat și și-a spart ochelarii, să zicem, el va intra să caute alți ochelari, probabil, pe telefon. Sau se va uita în jur după magazine de ochelari. Cineva îi va face niște ochelari și va face niște bani cu care va cumpăra niște pâine. Va ieși la cină cu o doamnă, vor face un copil, habar n-am. Dar cineva îi va vinde pâine lu’ ăla care-a făcut ochelarii, ăla care și-a distrus ochelarii nu va mai cumpăra carne în ziua următoare pentru că a dat banii pe ochelari. Măcelarul o să aibă mai puțini bani, etc. Dacă te uiți la cum se ramnifică toată povestea ea nu se oprește nicăieri. Poți să tot desenezi”.

“M-am uitat întotdeauna la cei din jurul meu și am văzut că au și o bucată bună și una rea, asta este alcătuirea noastră”

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Dintotdeauna am avut o obsesie legată de oameni. Noi vedem în jurul nostru tot felul de oameni pe care îi caracterizăm cum credem noi, Cehov spune că în momentul în care nu înțelegi ce se întâmplă cu un om zici că este ciudat. El nu e ciudat, e diferit. M-am uitat întotdeauna la cei din jurul meu și am văzut că au și o bucată bună și una rea, asta este alcătuirea noastră. Bine și Rău există în absolut toți, unii spun că Binele și Răul exsta în cantități diferite de la un om la altul. Eu zic că nu neapărat, cred că întotdeauna proporția este echilibrată. Doar că depinde ce scoți la suprafață. Ai să vezi că sunt oameni foarte agresivi și aparent foarte răi, dar care o fac pentru că au în interior o partea atât de frumoasă încât le este frică. Și decât să arate partea lor vulnerabilă preferă să urle. Am încercat asta cu diverși oameni și mi-am dat seama că am dreptate. Trebuie doar să ajungi la partea lor bună” .

“Patrimoniul Bucureștiului nu este arhitectura, patrimoniul oricărui oraș este Omul”

B365. ro:  Esti arhitect. Cum vezi patrimoniul orașului, arhitectura Bucureștiului?

Inayeh Khalid, arhitect meșteșhukar: “Patrimoniul Bucureștiului nu este arhitectura, patrimoniul oricărui oraș este omul. Să presupunem că n-ar fi existat bucureșteni niciodată, ar mai fi existat București? Orașul este produsul societății, orice oraș. În general, arta este produsul unei societăți la un moment dat. Cred că în Bucureștiul actual există condițiile perfecte pentru creație artistică de mare valoare, există acel underground din care întotdeauna ies cei mai valoroși artiști. Există și în București. Foarte rar marii artiști au fost sprijiniți de stat și de societate. Foarte rar. Dacă ne uităm la marea lor majoritate au murit de foame”.

“Va veni momentul în care aici vor veni și mai mulți meșteri să lucreze, doar că nu ai de unde să-i aduci, trebuie să-i faci”

B365.ro: Dacă tot am ajuns la parale, la cocoșei. Cum faci să și vinzi?

Inayeh Khalid: “Cred că am prins un trend și cred că suntem suficient de bine încât să știu că putem să mergem mai departe. Nu avem profit cine știe ce, dar există semnale foarte precise că profitul este în creștere. Și va veni momentul în care aici vor veni și mai mulți meșteri să lucreze, doar că nu ai de unde să-i aduci. Trebuie să-i faci. Și nu îi aduci dintre copiii meșterilor pentru că ei au văzut cât s-au chinuit părinții lor cu meseria lor și nu le place. Este greu să fii meșter. E greu. Trebuie să muncești”.

Bafto! E deja foarte lung interviul, dar dacă ai ajuns până aici cu cititul înseamnă că și în tine trăiește un meșteșhukar. Că ai și tu o esență prețioasă, o bucată de metal care așteaptă să fie șlefuită și transformată într-o podoabă. O perlă eternă. Daca vreți sa vedeți mai multe obiecte mișto aici sunt: mbq.ro.