O profesoară de la Colegiul „Ion Creangă” din București a fost înjunghiată de un elev de 16 ani, în timpul orei de japoneză.
Cu puțin timp înainte de începerea orei, băiatul ar fi postat un mesaj ciudat pe grupul clasei.
Miercuri, pe data de 5 aprilie 2023, un elev de 16 ani a intrat la ora de japoneză cu un cuțit în ghiozdan. Când profesoara i-a anunțat pe elevi că va da un test neașteptat, elevul a scos cuțitul și a atacat-o.
”I-a pus cuțitul la gât. Dumneaei s-a mișcat cumva brusc, s-a rănit”, a povestit un coleg al tânărului
Acum, adolescentul este cercetat pentru tentativă de omor și a fost reținut 24 de ore.
Din primele infromații, se pare că fapta a fost premeditată. Înainte de oră, băiatul a dat un mesaj pe grupul de WhatsApp al clasei, în care i-a întrebat pe colegi: „Ar merita să o omor?”
Asta s-a întâmplat cu doar câteva minute înainte de atac.
Din fericire, profesoara a reușit să se ferească, iar rănile au fost superficiale. Femeia a fost transportată la Spitalul Universitar, unde a primit îngrijiri medicale.
Atât elevii din școala respectivă, cât și părinții acestora sunt speriați.
”E un băiat retras. Colegii lui acum sunt speriați, traumatizați, le e frică să mai meargă la liceu”, spune un elev al școlii.
În fața anchetatorilor, elevul a declarat că a simțit o nevoie inexplicabilă să omoare. În plus, băiatul a recunoscut că suferă de depresie și că și-ar dori să fie pedepsit.
Polițiștii au cerut o expertiză psihiatrică.
Unii dintre apropiații elevului spun că tânărul era pasionat de animații japoneze extrem de violente, care ar fi putut duce la porniri agresive.
Psihiatrul Gabriel Diaconu explică motivul pentru care copiii merg cu cuțite la ei, anume: ca să se apere.
În cazul elevului care și-a înjunghiat profesoara, psihiatrul spune că probabil a fost victima bullying-ului înainte și că ținea cuțitul după el pentru a se apăra.
De obicei oamenii ”se înarmează” în scopul de-a se apăra de varii forme de violență.
Copilul ăsta care acum probabil bravează, e confuz după ce și-a atacat profesoara, e același copil care într-o bună zi, în ultima zi a vieții lui când umbla prin viață fără un șiș în buzunar, s-a temut. S-a temut că n-are destulă minte. S-a temut că n-are destulă forță. S-a temut că e insuficient, că nu e îndeajuns. Astfel că arma, că-i briceag, că-i șiș, că-i cuțit de întins untul pe pâine, a devenit un accesoriu compensator.
Accesoriul compensator e menit să ”echilibreze șansele” într-un conflict. Cu siguranță agresorul nu țintea să echilibreze șansele într-un conflict profesoral cât stradal. Drept urmare e foarte posibil că, la liceul Ion Creangă, nu e nici singurul, și nici cel mai mare, cuțitar. E doar unul dintre adolescenții care simte că e bine să-și etaleze dominanța, sau să-și ascundă anxietatea, folosind un instrument al violenței” spune Gabriel Diaconu
O justiție terapeutică ar trebui să se uite mai atent la biografia lui. Să privească mai atent la comportamentul lui, posibil la simptomele lui psihologice de distress. Să mizeze – dacă se poate – pe reabilitare, nu pe pedeapsă. Pentru că pedeapsa, răspunderea penală (altfel de neoprit acum), nu realizează decât dezideratul social de asanare a violenței. Ai călcat pe bec, ai încălcat regula? Te eliminăm din societate pentru o vreme, sau de tot.”
