DE VĂZUTTIMP LIBER

Merită să-ți dai viața pentru o poză? “Hondros”, un documentar despre omul care ne-a trimis ilustrate din iad, la modul propriu

Nu demult, în ziua de 16 iulie, 2021, a apărut o altă știre urâtă. Danish Siddiqui, fotoreporter Reuters, a fost ucis în Afganistan, într-un foc încrucișat între talibani și forțele de securitate afgane, la granița cu Pakistan. Câteva zile mai târziu a fost dat publicității un raport care arăta că, în faptă, jurnalistul a fost executat de talibani. Asta după ce i-au verificat identitatea. Nu a fost o victimă colaterală, n-a murit întâmplător, lost in translation. A fost o țintă. Danish Siddiqui a făcut parte din echipa de fotografi Reuters care a câștigat premiul Pulitzer în anul 2018 pentru documentarea crizei refugiaților Rohingya. De la știrea asta m-am dus la “Hondros”, un documentar excepțional despre viața și arta unui alt fotoreporter care a murit la serviciu, Chris Hondros de la Getty Images. E pe Netflix.

Cine sunt fotografii de război din vremurile noastre? Îi vedem la știri. Arată foarte cool.Tineri, arătoși, niște supereroi cu cască și vestă antiglonț. Supereroi înarmați cu un aparat de fotografiat, pistol cu apă. Apărați de gloanțe și mortiere doar de inscripția PRESS de pe piept. Astăzi, PRESS însemnând, mai degrabă, o țintă pentru orice taliban universal, scăpat din grotă cu bazooka înfuriată.

chris, hondros, fotoreporter
Chris Hondros, Misrala, Libia. Foto credit Katie Orlinsky, via Getty Images.

Merită să-ți dai viața pentru o poză?

Fotoreporterii din zonele de conflict își asumă riscuri iraționale în situații de care orice om normal fuge mâncând pământul. De ce? Pentru cine sunt ei acolo, în cele mai tulburi și mai imprevizile momente din războaiele altora? O fac pentru bani, pentru faimă, premii, prestigiu? Merită să îți dai viața pentru o poză? Răspunsul l-am găsit în documentarul Hondros, este pe Netflix.

Liberia, foto credit Chris Hondros, Getty Images.

Chris Hondros a lucrat pentru Getty Images și timp de aproape două decenii a surprins imagini emblematice pentru toate războaiele recente. A fost în Kosovo, Liberia, Angola, Afganistan, Irak și Libia, ultima sa destinație pamânteană. Documentarul dedicat carierei și artei sale fotografice are ceva în plus față de orice alt documentar clasic, stil tribut. Vezi și simți că este făcut de prietenii săi, de fotografi ca el, de jurnaliști ca el, de oameni care au o înțelegere profundă a sensului meseriei lor, dincolo de toate stereotipurile pe care le știm noi, cei care stăm acasă, la răcoare, și ne uităm la fotografii sfâșietoare cu copii distruși de război, fără să ne doară prea tare.

IRAK. Samar Hassan ingrozită după ce soldatii americani i-au impuscat parinții sub ochii ei, din greseală. Foto credit Chris Hondros, Getty Images.

Sunt imagini de departe, nu-s de pe strada noastră. Afganistanul, Irakul, Africa sunt peste mări și țări. “Hondros”, regizat de Greg Campbell, cel mai bun prieten și coleg al lui Chris Hondros, este făcut cu dragoste/convingere și explorează infinita empatie a lui Chris Hondros pentru cei prinși în încleștări de viață și de moarte, în iad.

Chris Hondros in Monrovia, Liberia, foto credit Nic Bothma/EPA via Getty Images.

O poză chiar face cât o mie de vorbe

Mă așteptam la stereotipuri. Mă așteptam să văd un elogiu adus unui fotojurnalist, o prezentare a imaginilor care l-au făcut celebru, o prezentare a războaielor la care s-a dus de bunăvoie. Un elogiu previzibil, fără fisuri, cu context, informații, interviuri cu toți cei care l-au cunoscut, un portret emoționant alcătuit din vorbe frumoase și, la final, concluzii despre nobila meserie grație căreia “o poză face cât o mie de vorbe” și poate să schimbe lumea. Lumina adevărului va birui întunericul. Am văzut mult mai mult: povestea unui om extraordinar care s-a dus în iad, la modul propriu, ca să ne trimită nouă ilustrate de acolo, via satelit, în timp aproape real. Mărturii despre frumusețea și oroarea de care este capabilă omenirea. Neschimbată de mii și mii și mii de ani.

Chris Hondros in Liberia, foto credit Nic Bothma, Getty Images.

Exaltarea, agresiunea, bucuria, binele și răul sunt toate acolo, într-o singură ramă

Preocupat de dezastrul din Liberia, Chris Hondros surprinde imagini cu copii drogați de comandanții lor militari. Copii care trag în toate direcțiile ca într-un joc video. Fiare dezlănțuite, dar copii. „Nu mă interesează sporturile de aventură, n-o fac pentru adrenalină”, spune jurnalistul. În mijlocul haosului, în timp ce gloanțele sar în toate părțile ca floricelele, Chris Hondros găsește timp să încadreze, să compună, să surprindă poezia și grația unei imagini: un adolescent liberian sare în sus de bucurie după ce își atinge ținta.

foto, celebra, chris, hondros
Merită să-ți dai viața pentru o poză? “Hondros”, un documentar despre omul care-a trimis ilustrate din iad, la modul propriu. Foto credit Chris Hondros, Getty Images.
Singura lui armă, aparatul de fotografiat

Despre această fotografie, Chris Hondros avea să spună că nici măcar el nu-i știe semnificația. Exaltarea, agresivitatea, bucuria, binele și răul, frumoasa și bestia sunt toate acolo surprinse laolaltă, într-o singură ramă. Mărturisește că toată cariera lui de fotoreporter de până atunci l-a condus către acel moment, către clipa în care și-a suprimat rațiunea/frica, s-a apropiat și a declanșat singura lui armă: aparatul foto. Fără acea fotografie, lumea n-ar fi aflat de masacrele din Liberia. Fără imaginile lui, oficialii United Nations Mission în Liberia nu ar fi reacționat. Chris Hondros știa de ce face fotografia. Mai mult: era interesat de modul în care va fi transmisă știrea, de impactul ei, de forța imaginilor capabile să capteze atenția lumii care, altfel, n-ar fi știut prea multe despre copiii soldați din Liberia.

Liberia, foto credit Chris Hondros, Getty Images.
Cât a făcut el în 41 de ani de viață, n-au făcut alții într-o sută”

Chris Hondros a fost acolo, extraordinar de aproape de gura focului, pentru că, spune el, fotografiile mari nu se fac de pe canapeaua din hotel, nu se fac din auzite, nu se fac dintr-un loc sigur. Cu Hondros, o să descoperi un om sofisticat care asculta suitele de violoncel ale lui Bach, care citea “Mândrie și Prejudecată” în mașină, în drum spre măcel, de parcă se ducea în vacanță. Un om sigur pe el, pasionat să spună povestea așa cum o vede el. Dedicat subiecților săi cu care păstra legătura și după ce trecea prin viața lor ca să le facă o poză senzațională. Un jurnalist care avea prieteni în toată lumea, care păstra legătura cu șoferii, traducătorii și personajele fotografiilor sale. Un artist, un om cu o empatie infinită, preocupat să înțeleagă complicata umanitate. “Cât a făcut el în 41 de ani de viață, n-au făcut alții într-o sută”, spune mama lui.

Chris Hondros a murit in Libia impreuna cu fotoreporterul Tim Hetherington. O să aflați voi cum s-a intâmplat. Foto credit HBO in partea stângă pentru Tim, Getty Images in partea dreaptă pentru Chris.

Filmul este atât de bine condus, alcătuit, împachetat, gândit, ilustrat, nuanțat, încât, la final, nu poți decât să-l admiri pe Chris Hondros, fotoreporterul care, desigur, s-a gândit de multe ori că nu este un Superhero, iar din Curaj și Empatie se mai și moare. Merită? Fotografiile sale au toate răspunsurile.

liberia, foto, chris, hondros
Liberia, foto credit Chris Hondros, Getty Images.
Liberia, foto credit Chris Hondros, Getty Images.
Liberia, foto credit Chris Hondros, Getty Images.

Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button