Ménage à trois

Într-o lume scindată iremediabil între alb și negru, tonurile de gri dau, de fapt, tonul muzicii. Oricât ne-am încăpățâna să credem că bula noastră bicoloră se confundă cu întreg Universul.

Lui John îi plac băieții. Numai băieții, credea el, până într-o zi când i-a plăcut o fată. I-a plăcut cu o fată. Deci îi plac fetele. Și fetele. E destul de limpede pentru oricine că John e bisexual. Dar lucrurile nu sunt doar atât de simple. John este într-o relație cu un băiat. Îl iubește și se simte atras de el. Dar John intră în relație și cu o fată. De care se simte foarte atras și pe care o iubește. Atât fata cât și băiatul îl iubesc pe John și îl doresc exclusiv. John însă i-ar dori pe amândoi. Are însă de luat o decizie. Ce va alege?

„Identitatea de gen este astăzi un subiect extrem de actual și el necesită o abordare corectă, pe măsura complexității lui”. Așa scrie în prezentarea oficială a piesei „COCK”, de Mike Bartlett, pusă în scenă la Teatrul Stela Popescu de regizorul Tony Adam Horațiu. Ce înseamnă „abordare corectă”? Depinde pe cine întrebi. Dar cu siguranță, varianta aleasă de autorul textului și de regizor este cea corectă. De ce spun asta? În primul rând este o abordare detașată, fără încrâncenare și stridențe patetice, și care reușește performață de a nu ofensa pe nimeni. În plus, adevărata problemă a lui John nu este fluiditatea genului, ci conflictul monogamie vs. poligamie. 

Dacă din punct de vedere filosofico-ideologic premisele acestui spectacol sunt cât se poate de OK, montarea alertă, secvențială, cu un fundal sonor de excepție, într-un decor minimalist ridică nivelul alertei de la „mișto” la „de văzut”, în timp ce prestația actorilor mai adaugă un nivel, deci „de văzut musai”. 

Eu am avut privilegiul de a vedea avanpremiera spectacolului, în decembrie anul trecut, iar atunci Cristi Neacșu, interpretul lui John nu prea m-a convins. N-aș putea să spun exact ce nu mi-a plăcut, cert e că ceva nu se lega. Revăzându-l însă acum, la premieră, în fapt la a treia reprezentație, diferența mi s-a părut uriașă, în sens pozitiv, desigur. Interesant personaj, la care tăcerile sunt cel puțin la fel de importante ca și replicile, pentru că John trebuie să reușească să fie, în același timp, și înger și demon. 

În ce-i privește pe ceilalți actori, Tudor Cucu-Dumitrescu joacă „ceas” într-un rol gay dar „straight”, Ioana Niculae, rivala sa în raport cu John, dar partenera sa în viața reală (sic!), reușește de minune să întruchipeze „ispita” care aduce pe drumul cel „straight” un gay cu dileme, iar Cătălin Frăsinescu oferă soliștilor un acompaniament de înaltă calitate.

Și dacă n-am reușit să vă conving până aici, mai adaug un argument. Regizorul Tony Adam Horațiu a găsit o soluție senzațională pentru scena în care John face pentru prima dată sex, pardon, dragoste!, cu fata. Nu vă spun mai mult, pentru că ar fi deja spoiler și nu se cade!

Detalii, program și bilete – aici!

Nota Redacției: Dacă vă place Tudor Cucu-Dumitrescu (alooo! cum ar putea să nu vă placă??), Radu a mai scris despre spectacole în care joacă (și) el!

Tinerețea Noastră la Centrul Cultural Lumina
Equus la Teatrul Stela Popescu
Interesul General la Teatrul Dramaturgilor Români