Matthew Perry. Mai multe dependențe și o moștenire

Una dintre cărțile care m-au marcat cel mai puternic anul trecut a fost biografie lui Matthew Perry. Eu n-am fost mare fan Friends, m-a prins în perioada în care mai mult trăiam decât mă uitam la seriale și nu l-am mai recuperat. Deci nu știam prea multe despre personajul său. 

“Ar trebui să fiu mort”, scria Matthew Perry în prologul cărții sale de memorii „Friends, Lovers and the Big Terrible Thing”, carte pe care  a dedicat-o „tuturor celor care suferă”.  A vorbit despre abuzul de droguri și alcoolism și a descris faptul că a trecut prin dezintoxicare de zeci de ori și a cheltuit milioane de dolari în încercările repetate de a se dezintoxica. Aproape 10 milioane de dolari, povestea în alt interviu, în încercări repetate de a depăși problemele legate de alcool și opioide. 6000 de ședințe la alcoolicii anonimi, 6000 de ședințe, aproape 20 de ani în fiecare zi. 

Ce se ascundea sub aceste dependențe? În timpul conversației de la reuniunea celor de la Friends, acum 2 ani, Matthew Perry a recunoscut anxietatea constantă pe care o simțea în timp ce juca în serial,  nevoia obsesivă ca fiecare glumă pe care o spunea să aibă succes, dezgustul de sine și teama pe care o simțea atunci când nu avea succes. Și, în general, toate acestea sunt chiar cele care duc la dependențe. Profundul gol interior, atunci când simți tot timpul că nu ești suficient de bun, că nu ești de iubit dacă nu ești suficient de bun. Și atunci încerci să umpli golul cu orice se poate. Mâncare, băutură, substanțe, bani, chiar și sport, dacă e în exces. 

E impresionantă cartea. Real impresionantă. Se simt în toate rândurile efortul, deznădejdea adesea, încercările atât de multe și atât de des eșuate de a fi mai bine. Este, cred, o carte fundamentală ca să înțelegem și să avem compasiune și să îi acceptăm altfel pe cei care nu reușesc. Pentru că uneori nu are nicio importanță câți bani ai și nici câte eforturi faci. 

Este, probabil, cu atât mai dificil să vadă asta pentru cei care se confruntă cu probleme similare, deși evoluțiile sunt radical diferite de la o persoană la alta. Dar cazul lui Matt Perry ar trebui să ne învețe să fim mai buni, mai toleranți și mai puțin dispuși să judecăm. 

Nu știm ce s-a întâmplat acum. Dacă era mai bine sau nu. Dacă reușise sau nu. Dacă îi era mai bine sau nu. Putem să sperăm că da și putem să apreciem uriașul efort pe care l-a făcut aproape toată viața sa. Putem să învățăm asta de la Matthew Perry și ar fi frumos să o facem. În memoria lui. 

„Aș vrea să fiu ținut minte ca cineva care a trăit bine, a iubit bine, a fost un căutător”, a spus Perry. „Iar lucrul său primordial este că vrea să ajute oamenii. Asta îmi doresc și eu. Dar cel mai bun lucru la mine este că, dacă un alcoolic sau un dependent de droguri vine la mine și mă întreabă: „Mă ajuți?”, voi spune întotdeauna: „Da, știu cum să fac asta. Voi face asta pentru tine, chiar dacă nu pot să o fac întotdeauna pentru mine însumi!”

Nota B365.ro – Tot Maria, mai jos:

• E ok să nu fim fericiți tot timpul
• Cum îți ferești copilul de droguri în București
• Am găsit aproape o Toscana lângă București