ÎN BUCUREȘTI

Mașinile cu care aduceam mielul la București în comunism vă așteaptă la Casa Poporului, la MNAC. “Socialistele orașului”, senzație de weekend

O să aveți un șoc vizual, dacă ajungeți în acest week-end la Casa Poporului, în parcarea din fața Muzeului de Artă Contemporană din București. Pe peluza MNAC-ului, Retromobil Club România le-a strigat la adunare și le-a scos în careu pe cele mai utile, iubite sau temute mașini pe care le-a avut România comunistă. Mașini Icon care au scris viața din istoria noastră recentă. De la Mercedesul mult stimaților din CC al PCR la bătrâna Dacie, “mașina poporului”. “Socialistele orașului” va dau întâlnire până duminică, să le priviți și să le aflați povestea: nu sunt niște simple obiecte, sunt istorie palpabilă. Legende. Libertate pe patru roți.

Dacă aveți copii care vă cer un Porche, dar n-au văzut în viața lor cum arată “Citroenul Oltenesc”, “Oltcitul”, o să ramână uimiți. Dacă ați uitat cum arătau mașinile de pe străzile Bucureștiului înainte de 1989, o să vă amintiți. Dacă vă imaginați că Waze-ul a fost dintotdeauna frate cu șoferul, o să descoperiți că “peticul” cald sau rece ne-a fost cel mai credincios tovaraș, într-o vreme în care nu existau vulcanizări la tot pasul. Călătoria în timp este posibilă și ne aparține.

masini, comuniste, mnac
Călătoria în timp este posibilă și ne aparține, la MNAC.

Socialistele” vă așteaptă cumințele între doi mamuți: Casa Poporului și Catedrala Mântuirii Neamului de șoferi

Am văzut expoziția Socialistele Orașului/ Privilegiații, Statul și Cetățenii Republicii“, în timp ce colecționarii automobilelor și Șerban Cornaciu, organizator #Retromobil Club România, puneau în scenă marele show retro. Ca să ajung la „Socialiste“, am trecut pe lângă parcarea Senatului full de mașini bengoase, bolizi de azi, pentru politicienii de azi. Când am dat ochii cu „Socialistele“, puse la mijloc, sendviș între Catedrala Mântuirii Neamului și Casa Poporului, mi-am imaginat cum ar fi fost dacă nu ar fi fost 1989. Exact așa ar fi arătat parcarea Casei Poporului, cum o vedeți în poze.

masini, comuniste, mnac

Vine și Dacia Miliției, nino, ninooo, dar nu mai sperie pe nimeni

Fiecare mașină are ceva de spus. Inspăimântătoarea Volgă neagră, de care se ferea lumea în timpul ocupației sovietice. Mercedesul “Bot de cal” cu care mergeau lejer și binedispuși comuniștii de frunte din Comitetul Central. Oltcitul sau “Citroenul oltenesc”. Bătrâna Dacie, “mașină poporului” cu care bunicii și părinții noștri duceau pâinea raționalizată la rude, la țară, și se întoarceau victorioși cu porcul și cu mielul în portbagaj. Sunt mașini care fac parte din trecutul nostru, din amintirea copilăriei, din tinerețea părinților noștri, simboluri ale intimității și ale libertății. Să ai motoretă sau mașină era egal cu să fii un om liber.

Exponatele din parcarea MNAC, “Socialistele”, acoperă perioada 1947-1965 când mașină era obiect de lux rezervat nomenclaturii, anii 1965-1989, adică perioada de democratizare a automobillului și ultima decadă național-ceaușistă, când benzina este raționalizată și cetățenii umblau cu canistrele de tablă în portbagaj, adevărate bombe pe patru roți.

masini, comuniste, retro
“Socialistele orașului” ies la agățat în București. Mașinile care-au purtat comunismul pe roate opresc la Casa Poporului, la MNAC, în week-end
Cum au ajuns cetățenii RPR și ai RSR să cumpere mașini și să-și plimbe copiii”

Șerban Cornaciu, organizator Retromobil Club România: „Astfel, expoziția nu se mărginește la reconstituirea unei istorii tehnologice ci spune, prin fiecare exponat, diferite istorii paralele și încrucișate (personale, sociale, despre ierarhii și despre autoritate) ale trecutului recent“.

serban, cornaciu, retromobil club romania
Șerban Cornaciu, organizator Retromobil Club România la volanul Daciei sale.

Șerban Cornaciu, organizator Retromobil Club România: “Este, într-adevar, o călătorie în trecut, pe care, cumva, o inițiem pentru a cunoaște ce a însemnat fenomenul automobilistic în perioada comunistă, să aflăm cum au ajuns cetățenii RPR și, mai târziu, cetățenii RSR să cumpere mașini, să le utilizeze, să își plimbe copiii, să-și trăiască viața. Fiind păstratorii istoriei auto a României la Clubul Retromobil (am ajuns la o cifră de aproape 3000 de membri, dintre care 800 sunt din București), am zis că avem o misiune, aceea de a vorbi și de acoperi cei 120 de ani de automobilism românesc. Să nu uităm că România, în anul 1904, a organizat unul dintre primele circuite de Raliu din Europa, Raliul București Giurgiu. Și atunci, pornind de la acel eveniment, care a fost jalonul numărul 1, am luat decizia să începem să creem evenimente care să povestească anumite perioade de timp”.

camion, comunist, mnac
Practic, “Socialistele” vin în continuarea expoziției de Artă Omagială care se află în interiorul MNAC, “Deschis pentru inventar”.
Socialistele” vin în continuarea expoziției de artă omagială “Deschis pentru inventar”

B365: Ne invitați să aflăm istoria Bucureștiului automobilistic, cultura mersului cu mașina în socialism?

Șerban Cornaciu, organizator Retromobil Club: “Exact. Pentru că aceste automobile care se află în patrimoniul Retromobil sunt, de fapt, piese din patrimoniului tehnic al României. Și atunci, alăturarea cu instituțiile de cultură care au drept obiectiv să păstreze acest patrimoniu cultural, ne-a adus împreună, aici, la MNAC. Suntem împreună pentru a reconstitui momente din istorie, asta este ideea acestui proiect în București. Socialistele este primul eveniment din serie și se bazează pe un tandem cu MNAC, căruia îi mulțumim pentru deschidere și găzduire. Practic, “Socialistele” vin în continuarea expoziției de Artă Omagială care se află în interiorul MNAC, “Deschis pentru inventar”. Am încercat să o construim un tandem cu expoziția de Artă omagială, să vorbim despre viețile oamenilor care au trăit în acea perioada”.

autoutilitara, comunista

Dacia înseamnă copilăria mea”

B365: Ce înseamnă Dacia pentru dumneavoastră? Sunteți decrețel, ați fost un decrețel iubit de părinți.

Șerban Cornaciu: “Am avut o Dacie 1100, de culoare vernil, îmi amintesc pentru că părinții mei își doreau o mașină ca să îsi plimbe copilul și să ne conectăm cu rudele care erau, o parte dintre ele la Constanța, și altele la Satu Mare. Deci traversau toată țara în diagonală cu un copil de doi ani. Dacia înseamnă copilăria mea, nu pot să vă spun că am avut defecțiuni cu Dacia, ci pot să vă spun că am avut clipe plăcute. Nu existau vulcanizari, lucrurile erau extrem de simple, toată lumea pleca pregătită, aveai în portbagaj un dulap cu piese, petice reci, calde, prese. Oricum, dacă ramâneai pe marginea drumului, făceai cu mâna și se opreau vreo trei care-ți spuneau ce să faci, sau piesele care ție îți lipseau le aveau ei”.

România, din păcate, este printre puținele țări care nu reușește să-și numere cetățenii”

Șerban Cornaciu: ”Gândiți-vă: Bucureștiul, în 1989, avea doar o sută de mii de mașini înregistrate. Acum avem un milion, la o populație oarecum asemănătoare, 2 milioane și ceva de locuitori erau înregistrați. Acum nu știm câți suntem, pentru că România, din păcate, este printre puținele țări care nu reușește să-și numere cetățenii. Dacia vernil 1100 a dispărut din familia mea. În 1974 a apărut o Dacie 1300 cu elemente franțuzești, “Portocalia”. ”Cărămizia” cu care am cele mai multe amintiri pentru că în acea perioada aveam și o vârstă la care puteam să memorez mai bine și cu mai multe detalii. E o mașină pe care am avut-o în familie până în 1991 și pe care am și reușit să o conduc, după ce mi-am luat carnetul de conducere în 1990. E cumva maiînă care m-a adus înapoi la acest fenomen de a recupera mașini și de a păstra aceste fragmente de istorie auto. Cumva, după o pauză de 20 de ani de Dacia, am recuperat două mașini, am recondiționat, am intrat în Retromobil și aici sunt”.

Un autobuz care-a dus Armata la defilare merge astăzi în turnee cu o trupă de coveruri

Alexandru Constantinescu are 41 de ani și a venit la Casa Poporului cu un autobuz. Cu autobuzul lui și al trupei sale de cabaret. În viața de zi cu zi conduce o Toyota din anul 1994. “E și ea vechiuță”, spune Alex. Este muzician și conduce The Cabarets, Thecabarets.ro.autobuz, comunist

De ce ar fi avut nevoie de un autobuz un băiat care cântă coveruri după Caro Emerald, Amy Whinehouse?Alexandru Constantinescu: “Suntem o trupă de cover-ururi de pe meleaguri bucureștene, dar care nu se sfiește să bată țara în lung și-n lat ca să participe la cele mai faine petreceri. Suntem o gașcă nebună căreia îi place să cânte și să danseze toată noaptea pentru voi. Și suntem mari fani ai muzicii de calitate”.

autocar, mercedes, vechi, trupa
“Primul autocar pe care l-am cumpărat a fost în anul 2008, am luat un Mercedes din ăla cum erau la ONT pe vremea comunismului”.

De ce ar fi avut nevoie de un autobuz un băiat care cântă coveruri după Caro Emerald, Amy Whinehouse, Tină Turner, Tom Jones, Maroon, Michael Buble, Justin Timberlake și Goran Bregovici?

Cu Mercedesul mergeam în deplasări, apoi l-am păstrat pentru filmări și prezentări”

B365: La ce v-a trebuit un autobuz și cum ați reușit să-l obțineți?

Alexandru Constantinescu, muzician: “Primul autocar pe care l-am cumpărat a fost în anul 2008, am luat un Mercedes din ăla cum erau la ONT pe vremea comunismului. L-am luat pentru că aveam nevoie de mers cu trupa în deplasări și am îmbinat utilul cu plăcutul, pasiunea cu nevoia. Am mai cumpărat unul și încă unul și uite așa am ajuns”.

Mi-am dorit să am un autobuz românesc. Nu se poate, am două Mercedesuri și nu am un autobuz românesc?”

Alexandru Constantinescu, muzician: “Cu Mercedesul mergeam în deplasări, apoi l-am păstrat pentru filmări și prezentări. Am un alt Mercedes cu care merg și care e un pic mai vechiuț din 1980, ălălalt e din ’73, iar autobuzul a fost.. cum să vă spun? Mi-am dorit să am un autobuz românesc. Mi-am spus Nu se poate, am două Mercedesuri și nu am un autobuz românesc? Trebuie. Și atunci am găsit RD 111, la o unitate militară și l-am luat în starea pe care o vedeți, într-o stare foarte bună. Nu l-am recondiționat, doar mici retușuri, spălat înăuntru, un pic linoleumul înlocuit unde era rupt, dar mașina este în proporție de 98% originară. În afară de vopsea, ea a fost galbenă inițial și am făcut-o alb albastră, dar mașină este în stare excelentă. Și mecanic și tehnic”.

cabaret, femeie
Alex este muzician și conduce conduce The Cabarets, Thecabarets.ro.
Îmi aduc aminte de cozi, de cozile la benzină, îmi aduc aminte cum mergeam să luăm mielul”

B365: Aveți 41 de ani, deci ați prins puțin comunism. Vă mai amintiți ceva de atunci, despre mașini, în special?

Alexandru Constantinescu, muzician: “Tata avea un Oltcit, bunicul avea o Dacie 1300. Îmi aduc aminte de cozi, de cozile la benzină, îmi aduc aminte de cum mergeam să luăm mielul. Nu aveam canistre cu benzină pe balcon pentru călătorii, eram prea mic ca să știu unde ținea bunicul benzina. Dar așa era, umblau cu bombele după ei, umblau cu canistre metalice și le deschidau din când în când ca să respire, să nu explodeze”.

Nu existau odorizante pentru mașini, autobuzul încă mai pasteaza mirosul comunismului”

B365: Vă amintiți mirosul din interiorul masinilor?

Alexandru Constantinescu, muzician: “Ooo, da, mirosul. Dacă ne urcăm în ele acum, e același miros de vechi că și atunci erau vechiuțe, aveau mirosul ăla de tapițerie, de cauciuc, de mochete. Nu existau odorizante pentru mașini, cu mirosul comunismului îl asociez”.

După ce scot autobuzul din garaj și fac câțiva kilometri, automat, toți sar pe noi pentru poze”

B365: Care este sentimentul când conduceți autobuzul?

Alexandru Constantinescu: “Pe dânsul?! L-am condus chiar ieri, când l-am băgat aici. Am făcut și școala de șoferi, a trebuit să iau D-ul nu puteam să am o mașină de categoria D și să plătesc oamenii să mi-o conducă. Toți oamenii, când ne văd cu autobuzul, vor poze. După ce am scos mașina din garaj și am făcut câțiva kilometri, automat, toți postează, sunt entuziasmați când văd autobuzul”.

Nu cred că cei din generațiile de azi ar putea să se urce în acest autobuz, să facă București-Constanța”

B365: Ce-ar trebui să vadă aici tinerii care n-au trăit în anii aceia? Ce mai înseamnă mașinile acestea?

Alexandru Constantinescu: “Dacă nu au trăit în perioada comunistă, e doar istorie pentru ei, ei spun ia uite ce s-a întâmplat. E o chestie curioasă pentru ei, zic aaa, uite ceva wow, fie că le place sau nu le place. Dar pentru noi semnifică altceva. Înseamnă copilăria noastră, tinerețea părinților noștri, Bunicul. Eu aveam la Revoluție 9 ani, adică eram prea copil și prea mititel ca să știu ce se întâmplă, ce era viața aia, ce mâncam și ce nu mâncam. Mai târziu am aflat despre ce a fost vorba”.

Alexandru Constantinescu: “Cei tineri, asta cred eu, o văd doar ca pe o istorie, aaa uite s-a întâmplat aia, aaa uite aveam Dacii, aaa uite se mergea cu ARO-ul, cu autobuzul. Dar nu cred că cei din generațiile de azi ar putea să se urce în acest autobuz, să facă București-Constanța, de pildă. Le-ar trebui condiiții. Uite: ia-le telefonul și urcă-i în autobuz 4, 5 ore până la Constanța: nu sunt pregătiți pentru așa ceva. Noi știm cum e. Noi dacă pierdem telefonul, ne supărăm că am dat bani pe el și nu ne mai sună lumea, dar în rest nu e problemă, ne descurcăm și fără. Pe când acum, există dependența asta de net, de telefon și de comoditate, de confort. Te sui într-o mașină nouă și apeși pe un buton și gata, ea merge. În asta te sui și tragi și de manetă aia și de aia, e o plăcere”.

B365: Când se strică ce faceți?

Alexandru Constantinescu :”Preferăm să le reparăm înainte să ieșim pe drum, să știm din timp dacă au probleme. Dacă se strică pe drum o mașină mică, se ridică pe platforma și se duce la service, un autobuz nu. Trebuie să-l tractezi, ori îi pui o sârmă și mergi mai departe. Dar ăsta e avantajul: o mașină veche întotdeauna se mai poate ajusta pe drum, deschizi capota si poți să-i faci ceva. Cu o mașină nouă nu ai ce să faci, s-a stricat, ai sunat serviciul și plătești să-i facă ceva”.

Mâine, aici, la B365.ro, vin băieții cu “Socialistele” claxonate în trafic, admirativ sau de nervi

Mâine, veți cunoaște un inginer constructor care-și iubește Oltcitul la nebunie și cu care-și plimbă băieții, spre uimirea șoferilor aroganți din București. Veți întâlni un antreprenor care are o Dacie 1310 Tx senzațională adusă din Ungaria și un domn de vis care are o autoutilitară, supărat că-l claxonează lumea în centrul Bucureștiului că merge prea încet cu Relicva.

Pe mâine, “Socialistele” mai au multe să ne spună. Există.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button