BAZAR

MARY ANNING, celebrată de Google. Cine a fost MARY ANNING

MARY ANNING a fost o cercetătoare britanică, specialistă în paleontologie şi colecţionară de fosile, care a devenit celebră pentru descoperirile ce au schimbat gândirea ştiinţifică asupra istoriei pământului. Google marchează printr-un doodle special împlinirea a 215 ani de la naşterea lui MARY ANNING, femeia ignorată de lumea ştiinţei în timpul vieţii, care a urmat să primească recunoaştere mult după moarte.

MARY ANNING este una dintre cele mai celebre femei din lumea ştiinţei. A fost o colectionara de fosile si specialista in paleontologie care a devenit cunoscuta pentru un numar important de descoperiri pe care le face la Lyme Regis, cu datare in era Jurasicului.
Munca lui MARY ANNING a contribuit decisiv la modificarile fundamentale din gandirea stiintifica asupra vietii preistorice si istoriei pamantului, dar numele sau nu spune multe.

Descoperirile lui MARY ANNING includ un schelet de ihtiozaur, primele schelete de plesiosaur, primul schelet de pterosaur din afara Germaniei, fosile marine.

MARY ANNING s-a născut în Lyme Regis, un oraş aflat pe coastă, în Dorset, Anglia. Pe coastă se găseau numeroase fosile, iar localnicii au învăţat rapid să facă o afacere din vânzarea acestor obiecte curioase turiştiklor care veneau în număr tot mai mare în zonă. Familia lui MARY ANNING nu a făcut excepţie, iar tatăl ei o lua deseori la cules de fosile, activitate care a inspirat-o pentru mai târziu.

Trei motive au împiedicat-o pe MARY ANNING să se bucure de recunoaşterea lumii ştiinţifice în timpul vieţii. Primul dintre ele: sexul, deosebit de important într-o epocă dominată de bărbaţi.

Al doilea motiv: clasa socială din care făcea parte, la fel de importantă, într-o epocă dominată de cei bogaţi. Familia lui MARY ANNING era un săracă, iar cercetătoarea s-a luptat cu problemele financiare întreaga viaţă. Tatăl ei, care confecţiona mobilă, a murit când MARY ANNING avea doar 11 ani.

Nu în ultimul rând, faptul că provenea dintr-o familie de atei i-a pus noi piedici.

MARY ANNING este oferită acum drept exemplu de caz în care ştiinţa a învins Biserica. Faptul că multe dintre creaturile descoperite şi identificate de MARY ANNING nu păreau să mai existe pe Pământ, ridica o problemă legată de învăţăturile Bibliei, şi anume că Dumenzeu, prin Noe, a salvat toate animalele de marele Potop.

Cuplată cu o altă credinţă, aceea că Dumnezeu a dat lui Adam control asupra tuturor creaturilor care se mişcă pe Pământ, se credea că este imposibil ca o specie să dispară.

Descoperirea lui MARY ANNING şi argumentele lui Georges Cuvier şi ale altor oameni de ştiinţă, au invalidat poziţia Bisericii.

În ciuda educaţiei sale limitate în şcoală, MARY ANNING citea numeroase lucrări ştiinţifice şi deseori copia de mână texte îmrpumutate de la alţii. Pentru a înţelege mai bine anatomia fosilelor cu care lucra a început să disece peşti.

MARY ANNING căuta fosilele în zona stâncoasă de pe coasta de sud a Ţării Galilor, în special în lunile de iarnă, când alunecările de teren descopereau noi fosile care trebuiau culese repede, înainte de a fi luate de apa mării. Era o muncă periculoasă, iar MARY ANNING a fost aproape de a-şi pierde viaţa în 1883, în timpul unei alunecări de teren care i-a ucis câinele.

„Poate că vei râde de mine când îţi voi spune că moartea credinciosului meu câine m-a întristat foarte mult. O stâncă a căzut peste el şi l-a ucis într-o secundă în faţa ochilor mei, aproape de picoarele mele…am fost aproape de a-i împărtăşi soarta”, i-a scris MARY ANNING prietenei sale, Charlotte Murchison.

Încet încet, MARY ANNING a devenit cunoscută în cercurile geologilor din Marea Britanie sau chiar din întreaga Europă şi din SUA, şi era consultată pe teme de anatomie sau pe teme ce ţineau de colecţionarea de fosile.

Pentru că era femeie, MARY ANNING nu a putut intra în Societatea Geologilor din Londra şi nu a primit întotdeauna credit pentru contribuţiile ei ştiinţifice.

„Lumea m-a folosit într-un mod atât de meschin încât mi-e teamă că am ajuns să nu mai am încredere în nimeni”, mărturisea MARY ANNING, într-o scrisoare trimisă unei prietene.

Singura contribuţie ştiinţifică a lui MARY ANNING care a ajuns să fie publicată într-o revistă de specialitate era de fapt o scrisoare pe care o trimisese Revistei de Istorie Naturală pentru a contrazice un articol.

MARY ANNING a murit de cancer la sân la vârsta de 47 de ani, în 1847. Încă odată, a fost nedreptăţită, de data aceasta de cei din oraş. Localnicii au interpretat greşit efectele dozelor crescute de laudanum pe care MARY ANNING le lua pentru a face faţă durerii şi au concluzionat că avea probleme cu băutura.

În 1846, când comunitatea geologilor a aflat de boala ei, a început o colectă pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru îngrijire.

După moartea lui MARY ANNING, în 1847, povestea ei neobişnuită a început să stârnească foarte mult interes. Charles Dickens a scris în 1865 că această „fiică de tâmplar şi-a câştigat un renume pe care l-a meritat pe deplin”.

Tardiv, în 2010, Societatea regală din Marea Britanie a inclus-o pe MARY ANNING pe o listă cu zece femei din Marea Britanie care au influenţat istoria ştiinţei.

MARY ANNING a ajuns şi sursă de inspiraţie pentru un roman – Fapturi uluitoare, cel mai recent roman al lui Tracy Chevalier, scriitoarea cunoscuta in intreaga lume datorita bestsellerului Fata cu cercel de perla (Polirom, 2003), considerat de Publishers Weekly „un adevarat fenomen editorial”.

La inceputul secolului al XIX‑lea, MARRY ANNING, eroina romanului Fapturi uluitoare (2009), descopera fosilele unor creaturi necunoscute pe o plaja din apropierea casei sale, pornind o dezbatere despre creationism si inceputurile omului care va zgudui comunitatea oamenilor de stiinta ai vremii. Insa, in acest domeniu dominat strivitor de barbati, MARRY ANNING se va confrunta in curind cu prejudecatile sexiste din lumea academica, birfa rautacioasa a vecinilor si dure­rea dragostei interzise.

Din fericire, MARRY ANNING va cistiga o aliata neobisnuita in persoana lui Elizabeth Philpot, o fata batrina inteligenta, dificila si obsedata de fosile. In ciuda dife­rentelor de virsta si mediu, cele doua femei descopera ca, in lupta lor pentru recunoastere, prietenia este arma cea mai redutabila.


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button