După ce șantierele de tramvai din Sectorul 4 au fost împrejmuite cu borduri imense pentru siguranța noastră, a tuturor, desigur, rețeta a fost copiată și de primarul Sectorului 6, Piedone-fiul. Bineînțeles, zidul este construit pentru delimitarea șantierului pentru ca mașinile să nu ajungă cumva în șanț, ci în bordură (mult mai bine). Măcar șantierele sunt pregătite cu borduri de cetate, în caz că vine vreun cavaler călare pe berbec.
Pe bucureșteni îi preocupă însă altceva, și anume cât costă aceste blocuri uriașe de beton și dacă nu exista o soluție mai puțin monumentală. Un cetățean din Sectorul 5 a fotografiat unul dintre șantierele împrejmuite cu ziduri și a publicat imaginea într-un grup de Facebook al comunității, ca să adune păreri.
Câte mii de euro vedeți în poză? a întrebat acesta.
Mai multe decât voi câștiga și-n visele mele cele mai dezmățate, glumește cineva.
Alți bucureșteni și-au exprimat nemulțumirea nu doar față de aspectul și costurile acestor mini-bariere de beton, ci și față de calitatea materialelor folosite. „Material prost la suprapreț”, a scris cineva, cu mențiunea că la lucrările publice se folosesc materiale de slabă calitate, iar drumurile se strică în doar câțiva ani.
Alții par resemnați cu modul în care se cheltuiesc banii publici și aleg să facă haz de necaz. Au analizat bine sectorul și au identificat o serie de „clanuri” care au pus stăpânire pe toate cartierele. Unul n-a rămas neinvadat.
Clanul Bolțarilor, ăsta pare nou pe lângă Bordureni, Stâlpișori, Gărdurari, Bolarzi și alte câteva familii mai puțin numeroase, dar suficient de valoroase. Ce să zic, temelia unei mari civilizații, peste mii de ani o să fie ceva de studiat la istorie, explică cineva.
Dacă pe cele din Sectorul 4 le-am botezat, mai în glumă, mai în serios, „zidurile chinezești”, la domnul Negoiță în sector am găsit „bordura până la buric”, trebuie să găsim o denumire demnă de cetatea domnului Vlad Piedone Jr. To be continued, avem timp, căci e plin sectorul.