Bună dimineața, dragi cititori, ne mai despart câteva zile de sărbătoarea Paștelui. Dacă în plan sufletesc și spiritual ea vine cu optimism, renaștere – în sfârșit temperaturi de primăvară ! – masă festivă, zile fără muncă și o atmosferă liniștită și luminoasă, așa cum e Paștele mereu, în plan concret este clar că nu ne mai salvează nimeni, dacă vă puneați speranțe în următoarele alegeri de la București.
Nu sunt neapărat o persoană tradițională, dar în fiecare an, primăvara, am patru lucruri pe care le fac, repetitiv, ca un refugiu.
Life Of Brian este o capodoperă a grupului Monty Python, din anul 1979, a cărui premiză este că un băiat oarecare, pe nume Brian, se naște în aceeași zi cu Isus Hristos, apoi este constant luat drept Mesia, în ciuda opoziției sale inițiale (și a mamei lui, jucate incredibil de regretatul Terry Jones – cel care a și regizat filmul).
Mama le spune prozeliților, care veniseră să-l vadă pe fiul ei sub fereastră – ‘He’s not the Messiah, He’s a very naughty boy!’ (trad. ‘Nu e Mesia, e doar un băiețel obraznic!’), o replică devenită clasică, și care se poate aplica și unor politicieni de azi din București. A fost controversat de la lansare și până acum, din cauza subiectului, și a fost votat cel mai bun film de comedie al tuturor timpurilor în multe situații.
O temă a filmului se remarcă mai abitir decât altele anul acesta, respectiv dorința străveche din firea noastră – o treabă absolut umană și de înțeles, mai ales în aceste momente – de a avea un Salvator.
În Life Of Brian, fanaticii de la People’s Front of Judea (PFJ), care îl iau pe Brian drept Mesia și care slăvesc fiecare cuvânt care îi iese pe gură, își doreau ca acest Salvator să îi scape de agresorii romani.
Întâmplător, agitația internă ale personajelor jucate de John Cleese, Michael Palin & co. din PFJ duce în perioada asta cu gândul la telenovelele interne ale celor din USR de acum, care brusc s-au lepădat de candidatul oficial, Elena Lasconi, fiindcă și-au găsit între timp un alt lider spiritual, dar despre care au zis totuși ‘dacă merge mai departe, o votăm cu două mâini’.
🤣🤣🤣 Scuze.
În Bucureștiul zilelor noastre, cele două tabere formate caută un Mesia, în mare ca să ne scape unii de ceilalți, așa cum pare pe Social Media. ‘Suveraniștii’ vor să scape de ‘liberali’, iar ‘liberalii’ vor să scape de ‘suveraniști’.
Între timp, primul Salvator al suveraniștilor a dispărut brusc după ce i s-a interzis candidarea și și-a abandonat susținătorii care l-au așteptat plângând în Piața Constituției, și acum – ca orice lider spiritual – vorbește prin urmașii săi, care îi duc ideile mai departe. Iar Salvatorul din partea cealaltă, de la liberali, n-a reușit să rezolve căldura în București de cinci ani de zile.
(Chiar dacă vina nu îi poate fi atribuită în exclusivitate, fiindcă CET-urile unde sunt probleme enorme țin în continuare de Ministerul Energiei, dar între noi fie vorba, nici nu a reușit să le ia de acolo.)
Mai avem un Salvator care ne scapă de amenințarea uleiului rânced din restaurante prin persoana lui Cristian Popescu Piedone, slăvit pe Tik Tok, neînscris la prezidențiale, desigur, dar preconizat că ar putea câștiga Primăria Generală, dacă actualul primar se duce la Cotroceni.
Și un alt Salvator care, conform declarațiilor proprii, a deschis apele la Porțile de Fier ca să salveze vieți de oameni în altă țară, prin persoana lui Victor Ponta.
Unii ne conduc deja, unii și-ar dori să ne conducă mai mult și, cu toate astea, rămâne întrebarea – de ce nu ne simțim, totuși, salvați?
De ce sunt prețurile mai mari decât niciodată, în timp ce alți Salvatori ne explică la televizor că România o duce mai bine decât niciodată și suntem nerecunoscători de cât de eficientă a fost această salvare?
Poate vom afla cu ocazia acestor alegeri de la București sau, ca de obicei, poate nu.
Sursa foto: Dreamstime