Marele pericol din centrul Bucureștiului, despre care nu vorbește nimeni

08 iun. 2024
6373 afișări
Marele pericol din centrul Bucureștiului, despre care nu vorbește nimeni
Marele pericol din centrul Bucureștiului, despre care nu vorbește nimeni | Foto: Adrian Teleșpan

În urmă cu câteva săptămâni am scris un articol care mi-a dărâmat iremediabil relația cu administrația blocului, că nici nu știu dacă să mă bucur că acesta a fost share-uit până la administrație sau să plâng că mi s-a mai distrus o relație. Dar, pe de o parte, Domnul Nostru Isus Cristos nu recomanda regretele, iar pe de altă parte am motive de îngrijorare foarte actuale care mă țin în prezent și nu mă lasă să fug să-mi fie frică sau să-mi pară rău în trecut.

Găsiți articolul aici, dar pe scurt, treaba e că m-am mutat într-un bloc vechi din București care, conform site-ului primăriei, nu figurează ca fiind cu bulină, deci nu despre cutremur este vorba în subiectul de astăzi, ci despre ceva mult mai îngrijorător și cu potențial de a afecta atât oamenii din blocurile care se dărâmă, cât și pe cei ale căror blocuri ar rămâne în picioare.  

Neavând o personalitate predispusă la a fi înnebunită după blocurile comuniste și, plăcându-mi să stau în centrul Bucureștiului pe care îl consider minunat, în ciuda aspectului dărâmabil, am căutat de-a lungul anilor să stau în blocuri interbelice sau postbelice, unde se găsesc niște spații de locuit absolut deosebite. După cum știm mulți dintre noi, în blocurile acestea vechi locuiesc de zeci de ani de zile foarte mulți oameni în vârstă și am întâlnit de foarte multe ori bătrâni absolut încântători și galanți sau doamne foarte elegante și cochete care veneau de la piață cu un buchet de lalele și altul de ceapă verde.

În ianuarie, când m-am mutat aici, am fost plăcut surprins să aflu că apartamentul în care stau e învecinat doar cu bătrâni trecuți bine de 85 de ani, care nu mai aud muzica prin pereți. Din păcate, în primele două luni au și murit doi dintre aceștia, aspect al vieții care a fost în mod mistic corelat cu mutarea mea în bloc, după cum se poate citi în articolul despre care vă spuneam.

La scurt timp după incidentul respectiv, eu am am plecat în din localitate pentru două luni, am făcut o cere de scoatere de la întreținere, pentru că stau destul de timid cu banii și, când m-am întors acasă, nici n-am intrat bine în scară că, jbam, m-a plesnit avizierul. Am crezut că nu văd bine din prima, așa că m-am uitat și din a doua, încă o palmă. Deci, pur și simplu, avizierul m-a tratat ca pe o târfă submisivă fără permisiunea mea, cum ar fi fost firesc.

Știu și eu cât plătesc la întreținere alți oameni care au centrală proprie, prin urmare, vă spun sincer, că suma de 1200 de lei pe care am văzut-o afișată după două luni de absență mi s-a părut foarte mare. Într-adevăr, 350 de lei erau restanța, dar chiar și așa, s-o lăsăm în sânge, că nu m-am mutat pe lux. Prin urmare, am cerut explicații.

Explicațiile, din păcate pentru mine, sunt foarte pertinente. Mi s-a explicat că, din cauza faptului că au decedat mai mulți locatari și au rămas mai multe apartamente goale, iar costurile de administrație au rămas la fel sau au crescut, și se împart între locatarii în viață. Știu că e la mintea cocoșului, dar, uite, eu nu m-am gândit că, cu cât e un bloc mai puțin locuit, cu atât cresc costurile de întreținere pentru locatari. 

Și mi-a apărut direct în minte imaginea unui om în vârstă, singurul rămas în viața la dumnealui pe scară și care trebuie să achite integral costurile de întreținere ale blocului, pentru că moștenitorii apartamentelor celorlalte nici nu le vând, nici nu le închiriază. Bine, apartamentele din aceste blocuri vechi, multe cu risc seismic, nici nu pot fi achiziționate prin credite bancare, prin urmare, ce se poate întâmpla este ca acestea să se golească treptat și să le cumpere cineva integral cu banii jos. La fel, este foarte posibil să devină toate un fel de morminte ale unor oameni în vârstă care doar vor acumula datorii din simplul motiv, ușor de înțeles, că vor să moară la dumnealor acasă.

Se întâmplă de multe ori ca în aceste blocuri să se mute tineri cu firi mai artistice și care își închiriază spații în imobile cu risc seismic mic pentru că sunt chiriile mai mici un pic, dar prețul chiriilor va fi irelevant în momentul în care întreținerea va fi foarte mare. Deci da,  dacă nu ești aspectat chiar diafan din punct de vedere financiar, poți să stai în centru și să mori de foame sau, la aceeași bani, la cum cresc chiriile în blocurile noi sau sigure din punct de vedere seismic, poți să stai mai departe de centru și să mori de foame. Oricum ai da-o, nu e un moment bun să fii sărac. Singura soluție este să se intre într-o relație toxică și să plătească amândoi și emoțional și financiar.

Ieri, în cadrul Diversity Inclusion Conference, cineva spunea că tinerii fără experiență vin și au pretenții financiare foarte mari. Mie mi se pare pare foarte firesc, pentru că prețurile se mișcă ascendent mult mai repede decât dezvoltarea personală, iar o viață decentă, fără excese, a ajuns să aibă pretenții financiare foarte mari de la noi. În fine, nu pot decât să sper că acest lucru va mai diminua consumerismul, iar noi ne vom mulțumi cu mai puțin din punct de vedere material și cu mai mult din punct de vedere mental sau emoțional. Atât pentru astăzi, Doamne ajută și Doamne ferește se moare mai ușor decât se trăiește. Adișorul E Plătitorul. 

Tot Teleșpan, mai jos:

 

Cookies