Marea problemă a Bucureștiului de care se vor lovi mulți weekendul acesta la Neversea Kapital

În primul și în primul rând și cu tot regretul, eu mă anunț pe mine însumi că nu mă duc la Nerversea Kapital, care va avea loc de astăzi și până duminică. Spun cu regret pentru că, deși nu mă simt bătrân la cap, la corp situația nu e similară și de câțiva ani mi-e foarte clar că-mi dăunează profund să nu fiu acasă după ce se întunecă și să nu mă regăsesc alături de unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei, patul. Sunt pe line up câțiva artiști pe care mi-ar fi plăcut să-i văd, dar cine știe, poate îi visez. 

Mai pierd și acum nopți din când în când, dar exclusiv pe cameră, cum se zice. Marea mea prioritate după lăsatul întunericului este somnul, iar sportul meu preferat este lungitul în pat, să simt, așa, cum mă iubesc sincer toate pernele. 

Am fost, de-a lungul vieții mele, la câteva festivaluri și mi-a plăcut, m-am distrat, în sensul că m-am făcut praștie și pe la Untold și pe la Electric Castle și pe la Summerwell, dar asta se întâmpla pe vremea când genunchii mei nu se simțeau ca și cum ar fi artificiali, iar de nervul sciatic auzisem doar la anatomie. Ideea e că festivalurile de muzică sunt experiențe foarte frumoase și le recomand oricui, indiferent de vârstă.

Legat de somn, eu am marele avantaj că pot adormi oriunde și în orice condiții. Am dormit la Berlin într-o cameră de hotel în care râdeau alte paisprezece persoane, am tras doi pui de somn în timpul unei petreceri organizate chiar de mine cu muzica dată la maxim și cu vreo treizeci de prieteni în casă, inclusiv două prietene care vorbeau lângă mine, în pat, am adormit acum de 1 Mai în timpul unei petreceri cu douăzeci de adolescenți alături de care mă aflam ca să-i supervizez și, preferata mea de acum vreo cincisprezece ani, am ațipit un pic la The Mission, pe un scaun, lângă o boxă. Pentru cei care nu știu conceptul, The Mission e un eveniment cu DJ și muzică electronică. Cum spunea o fostă colegă de muncă: Sunt capabil să dorm și pe clanță. Sunt convins că aș putea să dorm liniștit și la Nerversea Kapital dacă m-aș duce.

Însă nu toți oamenii sunt ca mine. Sunt mulți oameni foarte sensibili la zgomote. Momentan locuiesc la casă, iar casa noastră este între niște blocuri, ceea ce e un mare dezavantaj, pentru că amplasare asta amplifică mult sunetul. E ca o pâlnie. Adică dacă stăm și noi seara, când se așterne răcoarea, în curte și râdem, inevitabil iese câte un vecin care ne atrage atenția că nu poate să doarmă. Și nu vă imaginați că facem cine știe ce scandal. Îi înțelegem și pe dumnealor, dar tot ne e greu să stăm în curte și să ne uităm unul la altul fără să vorbim. Acum, mno, gurile rele vor spune să intrăm în casă, dar în casă stăm toată ziua, că afară e prea cald.

Eh, acum dacă câteva voci de oameni pot tulbura liniștea cuiva și-i pot curma somnul, imaginați-vă ce o să fie pentru locuitorii din jurul Arenei Naționale în acest weekend, când muzica, așa cum e și firesc, va bubui pe stadion. Și aici apare, ca o stea căzătoare, o problemă morală. Ce ar fi mai corect? Ce ar fi mai frumos? Să nu se mai țină festivaluri în oraș sau să fie oamenii din jurul festivalurilor înțelegători câteva zile pe an?

Despre asta mi-ar plăcea să fie concluzia acestui articol. Despre înțelegerea pe care o o putem arăta trei zile pe an față de niște oameni care se bucură de muzică, pentru că avem și fundamentul sufletesc, dar și pe cel logic ca să putem să tolerăm o astfel de situație câteva zile.

Normal că unii ar putea spune că festivalul s-ar fi putut ține în afara Bucureștiului, dar nu e chiar așa, pentru că, dacă ar fi fost ușor, s-ar fi făcut. Summerwell, de exemplu, e un festival de mai mică amploare și se face în afara Bucureștiului. Acolo merg în medie cam treizeci de mii de oameni pe zi și tot sunt momente când locul este foarte aglomerat. La Neversea Kapital sunt așteptați peste patruzeci de mii de oameni zilnic, iar Arena Național este suficient de încăpătoare pentru aceștia. La fel cum este și Romexpo unde s-a organizat Saga, dar și acolo proximitatea față de zone locuite este o problemă.

În plus, putem să ne gândim și la oamenii cu mai puține resurse financiare care, poate, fac un efort ca să meargă la un astfel de eveniment din simplul motiv că își doresc să se bucure de muzică, de energia colectivă frumoasă pe care o implică un astfel de festival. Arena Națională este mult mai accesibilă decât oricare loc din afara Bucureștiului, iar costurile de a ajunge acolo sunt destul de mici în contextul în care oamenii pot folosi autobuzele sau metroul. Argumentul cu “dacă nu ai bani, stai acasă” nu mă convinge. De ce? Pentru că și săracii merită să se bucure, ok? Și sunt convins că sunt și oameni care vor merge acolo fără a avea un buget prea mare pentru alte cheltuieli decât cele presupuse de costul biletelor de acces și cele de transport. Și încă un argument, în vreun caz de urgență, Arena Național este destul de aproape de câteva spitale din orașul nostru superb.

Îi înțeleg pe oamenii care sunt deranjați de zgomot și că muzica tare la ore târzii este un inconvenient, dar îmi place să cred că oamenii aceștia pot găsi înțelegerea necesară în ei înșiși în privința a ceea ce este o situație temporară, căci, până la urmă, Neversea Kapital durează doar trei zile. Eu, personal, aș folosi festivalul ca pretext să nu mă duc luni la muncă, pe motiv de nesomn, dar asta poate fi și o idee foarte proastă, normal. Normal că-mi doresc ca și vecinii mei să găsească înțelegere pentru noi.

Inițial voiam să scriu despre pantera neagră, dar Nerversea Kapital mi s-a părut un subiect mai aproape de București. Adineaori mi-a trimis o prietenă un video cu o doamnă care dădea o declarație la televizor și povestea cum a confundat pantera cu satana din cauza ochilor acesteia care luceau în beznă. Doamna a explicat că pantera stătea culcată când a confundat-o și vreau să punctez că e prima dată, cel puțin pentru mine, când cineva îl vede pe dracul lungit pe drum. Doamna și-a făcut o cruce și s-a gândit la Dumnezeu și, cine știe, poate și festivalul acesta va fi mai ușor de tolerat dacă ne gândim la Dumnezeu.

Doamne ajută și Doamne ferește, iar muzica ne izbăvește. Adișorul Exfestivalierul. 

Sursa foto concert: Dreamstime