Marea ciudățenie a celui mai mic și mai faimos bulevard din București. De ce o bucățică e “Magheru”, alta “Bălcescu” (după ce a fost Colțea, Brătianu și Take Ionescu)

Meandrele concretului pe cea mai mică arteră centrală, concepută ca să ușureze circulația pe Calea Victoriei. De ce “Magheru”, de ce “Bălcescu”? De ce Gheorghe, de ce Nicolae?

Cât e “Magheru” și cât e “Bălcescu” între piața Universității și piața Romană, pe o distanță de doar 1 km pe jos și 3 minute cu metroul?

Mai jos, deslușirea misterelor și evoluția urbanistică a celei mai importante artere din centrul Bucureștiului.

Victoriei-Unirii, Bulevardul compus din patru bulevarde (Lascăr Catargiu, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu, I.C. Brătianu), a fost mai înainte vestita Uliță a Colței

Ca să fie și mai încâlcită povestea denumirilor, artera Nord-Sud a Bucureștiului, care leagă Piața Victoriei de Piața Unirii, poartă acum numele a patru bărbați de stat, pe o distanță de 4,5 km.

Fiecare cu kilometrul și cu faptele sale istorice uitate.

De la Unirii la Universitate, porțiunii de drum îi zice “Ion C.Brătianu” (în comunism era “Bulevardul 1848”), de la Universitate până la intersecția cu C.A. Rosetti, “Nicolae Bălcescu” (nume dat în comunism și păstrat), de la intersecția cu C.A.Rosetti până la Romană, “Magheru” (în interbelic, “Take Ionescu”, în comunism, “Bălcescu”), iar de la Romană la Piața Victoriei, “Lascăr Catargiu” (fost “Colței”, fost “Ana Ipătescu”).

Dreptate și frăție pe un kilometru de bulevard. Magheru și Bălcescu au fost mari prieteni, deci se înțeleg postum pe o bucată mică de drum

Cât despre fapte, Ion C. Brătianu l-a adus pe Regele Carol I în România, Nicolae Bălcescu a fost pașoptist, istoric, scriitor și diplomat, marcă înregistrată de comuniști pentru avânt revoluționar, Gheorghe Magheru a fost general în oastea lui Tudor Vladimirescu și luptător pentru Unirea Principatelor Române, iar Lascăr Catargiu a condus Principatele de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și până la înscăunarea lui Carol I.

Evoluția arterei Nord-Sud, sistematizarea Uliței Colței care unea Piața Sf. Gheorghe de nordul orașului, exproprieri și dărâmarea Turnului Colței

În timpul mandatului primarului Pake Protopopescu, Ulița șerpuită a Colței a fost lărgită și aliniată prin expropieri iar Turnul Colțea a fost demolat. Despre decizia care i-a întristat pe bucureșteni, Barbu Ștefănescu Delavrancea scria acid în ziarul Dimineața, din 31 august 1888, taxându-l aspru pe vizionarul Pake:

Turnul Colțea avea rădăcini istorice și estetice în capitala noastră. Aceste probleme au fost lămurite și este atât de adevărat, încât nu putea fi la primărie decât un colivar ordinar ca să nu simtă și să nu înțeleagă acest adevăr.

 

În perioada interbelică, tronsonul de 1 km dintre Piața Romană și Piața Universității (Brătianu) a avut trei denumiri: Brătianu, Magheru și Take Ionescu

Primul segment al noii artere Nord-Sud a fost construit în timpului mandatului primarului Nicolae Filipescu (1893-1895), porțiune care unea Piața Victoriei de Piața Română și care a primit numele de Bulevardul Colțea. Au fost demolate casele celor mai de seamă reprezentanți ai elitei bucureștene: Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Dimitrie A. Sturza, dar și casa lui Ion C. Brătianu, cu ferestre concave.

Cezar Petre Buiumaci, muzeograf M.M.B: Primul tronson al noii artere a fost Bulevardul Colței, cuprins între Piața Victoriei și Piața Romană, cu o aliniere care amintea de primul bulevard bucureștean, Bulevardul Carol-Elisabeta. Acesta era străjuit de locuințe cu etaj, unele chiar cu două etaje, construite în stiluri diferite, însă aliniate și încadrate urbanistic.

Cel de-al doilea tronson s-a realizat, însă, în alte etape, ca urmare a rezistenței proprietarilor la procesul de sistematizare a arterei. Finalizat către sfârșitul perioadei interbelice, acest nou bulevard, cuprins între Piața Romană și Piața Brătianu (Universității, n.n), a purtat nume conform etapelor în care a fost construit: Take Ionescu, Gheorghe Magheru și Ionel Brătianu. (Cezar Petre Buiumaci, muzeograf, Biroul de Istorie Bucureșteană, pe pagina de facebook a Muzeului Suțu, M.M.B).

Magheru, bulevardul modernismului, azi aflat în hal rușinos de degradare, sufocat de trafic mare. Cu mașina mică, un kilometru poate fi parcurs și în 20 de minute, timp în care poți admira destule imobilele cu bulină

Cezar Petre Buiumaci, muzeograf, M.M.B: Între cele două piețe amintite, în perioada interbelică, au fost construite imobile înalte, cu multe etaje, unele de inspirație modernistă, păstrând însă unele edificii de primă importanță în cultura bucureșteană: Muzeul Simu, Biserica Italiană, Fundația Dalles sau Biserica Enei și primind, ca omagiu adus înaintașilor, statuile lui Lascăr Catargiu, Take Ionescu și Ionel Brătianu.

Un puzzle istoric: două statui, trei bulevarde (Brătianu-Bălcescu-Magheru) și o placă

Așadar, un timp, Brătianu-Bălcescu-Magheru a fost inițial un singur bulevard: Bulevardul Brătianu. Ca să nu se supere niciunul dintre cei bărbați, avem azi trei porțiuni cu numele lor, fiecare cu propriile sale repere, scrie Muzeul Școlii de Arhitectură pe pagina sa de facebook.

Pe actualul bd. Magheru a fost statuia lui Take Ionescu, aproape de palatul său din strada Cătun. De aceea s-a numit Take Ionescu în anii ’30. Pe actualul bd. Nicolae Bălcescu a fost casa Brătianu și, recent, a fost (re)construit monumentul Brătienilor și de aceea s-a numit bd. Brătianu. Bălcescu a fost nume adăugat în perioada comunistă pentru conotația sa revoluționară. El se continua firesc cu bd.1848 (actualul I. C. Brătianu).

Avem o Casă încă în picioare (cea a lui Take Ionescu), dar fără statuie și o statuie reapărută (Monumentul Brătienilor de la Universitate), dar fără casă. Un puzzle istoric la care mai trebuie adăugată o piesă: placa memorială a casei Brătianu, dispărută în 1944.

Casa lui Ion C. Brătianu se afla la nr. 56, pe partea cu Sala Dalles, care avea no 48. Placa memorială a fost plasată pe partea cealaltă a Bulevardului pentru că demolarea casei a făcut posibil bulevardul. Planul Pappazoglu 1871 ne arată cazarma jandarmilor, în fața căreia se afla casa Brătianu. Planul din 1911 ne arată proprietatea Brătianu pe aceeași parte cu casă Dalles, scrie Muzeul Școlii de Arhitectură pe pagina sa de facebook.

Vezi aici, istoria Sălii Dalles: Mutilarea Sălii Dalles, clădire “înghițită” de un bloc socialist. Elegantul edificiu interbelic a fost clădit din suferința unei mame care și-a pierdut toți cei 3 copii

Casa cumpărată de Ion.C. Brătianu de la dr. Mayer “era la stradă, cu parter foarte înalt cu intrare laterală printr-o trecere îngustă, prin care se ajungea la intrarea principala, aceasta în curte. Un amănunt caracteristic: avea toate geamurile ferestrelor convexe, înfățișare neobișnuită, mai cu seamă sub razele de la asfințit. (..) Când s-a aliniat bulevardul căruia i se dăduse numele de Brătianu, din inițiativa partidului s-a așezat pe bulevard, între copacii și azi existenți acolo, pe trotuarul despărțitor, un bloc de marmură în volum de cca. 1 m3, construit în 1944, având săpate pe placă de deasupra cu litere mari cuvintele următoare:

Aici a fost casa în care a trăit Ion C. Brătianu, întemeietorul Independenței și Regatului României, și în care s-a născut Ion I. C. Brătianu, făuritorul Unirii tuturor românilor”. (Emanoil Hagi Moscu, “București. Amintirile unui oraș. Ziduri vechi. Ființe dispărute”.

Regimul comunist face o nouă sistematizare a bulevardului cu multe nume, dărâmă și construiește. Dispar Muzeul Simu, Sala Dalles și Biserica Enei

Cezar Petre Buiumaci, muzeograf M.M.B: În timp însă, odată cu accederea la putere a regimului comunist, vor dispărea mai întâi statuile, apoi Muzeul Simu, atunci când au fost construite blocurile gemene ONT și Eva. Clădirea Fundației Dalles va fi inclusă într-un bloc de mari dimensiuni, iar Biserica Enei va fi demolată după cutremurul din 1977, deși structura acesteia nu suferise de pe urma seismului, dar va dispărea odată cu blocul Dunărea, cu care se învecina.

Vezi istoria Bisericii Enei, AICI:  FOTO | Dărâmarea Bisericii Enei, cu turla dislocată într-o noapte de aprilie, când „întunericul s-a umplut de praf”. Imagini teribile, surprinse de arh. Radu Ștefănescu

Cezar Petre Buiumaci: Bulevardul va fi redenumit “Nicolae Bălcescu”, nume pe care îl poartă și în prezent. Pe lângă cele două blocuri gemene amintite și cel de la Dalles, pe traseul noului bulevard, noul regim va face intervenții în Piața Română, unde va construi noul bloc cunoscut sub numele “La Coloane”, culminând cu amenajarea spațiului de la Piața “Nicolae Bălcescu” (fostă Brătianu) cu un ansamblu care cuprindea: Teatrul Național, Hotelul Intercontinental, un pasaj pietonal și o parcare, ambele subterane, iar pe locul unde fusese Biserica Enei, noul bloc Dunărea.

În imaginea de mai jos putem vedea aspectul acestui bulevard la finele anilor ’50, perioadă în care pe mijlocul acestuia circula tramvaiul. În partea stângă se disting vechiul bloc Dunărea și Biserica Enei, iar în partea dreaptă, clădirea Fundației Dalles, încadrată de două imobile. Imaginea face parte din colecția Fotografii și Cărți Poștale a Muzeului Municipiului București. (Cezar Petre Buiumaci, muzeograf, Biroul de Istorie Bucureșteană, pe pagina de facebook a Muzeului Suțu, M.M.B).