Unic în țară. O idee extraordinară. Masca, măștile de toate felurile, sticla de săpun lichid, cizmele cu care ai plimbat câinele până s-a plictisit, numai ca să poți ieși mai mult din casă, fereastra de la care ai văzut lumea ca din pușcărie, spirtul care ne-a ars mâinile, inimile și creierii, toate, toate au ajuns vedete în expoziția participativă „Identități Fragile” deschisă în București până în ziua de 4 iulie, la Rezidența BRD Scena9 din București. Expoziția a fost concepută ca un experiment muzeal unic și a fost creată cu ajutorul obiectelor și a poveștilor lor primite din toată țara, în urma colectei publice derulate în perioada 15 martie-15 aprilie 2021.

Să mai spună cineva că nu suntem un popor vesel, dacă am ajuns să punem Pandemia în vitrină. De ce ai vrea să treci pe la Muzeul Pandemiei din București? Pentru că vorbește despre NOI, despre casa și obiectele care ne-au devenit companie constantă timp de un an. Pentru că este un depozit de emoții și o formă de terapie și conectare cu ceilalți prin obiecte-sociale, obiecte-memorie, toate cu poveștile lor, devenite universale. Pentru că ceva trist devine suportabil, pentru că putem glumi cu ceea ce era, până nu demult, apăsător și sumbru.

Să mai spuna cineva că „Binile” nu invinge sau că Belzebuth este chiar atât de negru

Poți să admiri 53 de artefacte, obiecte sau instalații complexe. De la pernuța pe care s-a râs și s-a plâns, s-a băut și s-a vorbit, și până la Sfântul Balcon amenajat ca o oază, departe de lumea dezlănțuită. Proiectul atinge și subiectul sensibil al violenței domestice, devenit fenomen extrem de dureros în lockdown, cu mărturii tulburătoare înregistrate de la cei afectați. Expoziția este organizată pe câteva spații tematice: Declanșarea – Camera 1, Adaptarea – Cam 2 și 3, Radiografii individuale- Cam 4 și 9, Violența domestică – Cam 5 și 6, Timpul-Cam 7 și Supraexpunerea la ecrane – Cam 8. Și pentru că este o expoziție interactivă poți picta acolo emoțiile tale sau poți trimite mesaje într-o sticlă ca Robinson Crusoe.

Andreea Lupu este curator&manager de proiect, iar inițiativa expoziției aparține Rețelei Naționale a Muzeelor.

B365: Cum ți-a venit ideea să trimiți Pandemia la muzeu?

Andreea Lupu: “De când am terminat Antropologia și Studiile Vizuale, am o lentilă mai generoasă cu ajutorul căreia privesc și metabolizez lucrurile din jurul meu. Oamenii, trăirile lor, exteriorizările lor și chiar și pe ale mele. Pasiunea pentru muzee este prezentă de ceva ani și pot spune că m-am documentat constant în privința asta – ce înseamnă curatoriatul contemporan, care este rolul social al unui muzeu, cum poate genera conversație și cum poate stârni interacțiune colaborativă. În momentul în care pandemia ne-a izbit, pentru că eu asta cred că s-a întâmplat, neavând timp să înțelegem ce ni se întâmplă și să gestionăm o tranziție mentală – am încercat să mă uit la reacțiile celor din jurul meu. Apoi la reacțiile oamenilor care nu erau neapărat în “bula” mea socială”.

„Ideea unui muzeu care să documenteze tranzițiile noastre emoționale mi s-a părut esențială”

Andreea Lupu: „ Și mi-am dat seama că dincolo de boala denumită COVID-19, acest virus va produce mutații psihice, emoționale majore, pe care le vom purta cu noi mult timp de acum încolo. Indiferent dacă trecem sau nu prin boală. În acel moment, ideea unui muzeu care să documenteze tranzițiile noastre emoționale mi s-a părut esențială. Practic, să existe un spațiu neutru (un muzeu) în care să te poți regăsi tu, dar și să îl înțelegi pe cel de lângă tine.

„Am primit o pereche de aripi. Dar și libertatea totală de a le folosi cum doresc”

Andreea Lupu: „Cu acest gând am inițiat experimentul muzeal. Și cu ajutorul lui Dragoș Neamu, directorul Departamentului de Proiecte Culturale și Relații Internaționale, de la Rețeaua Națonală a Muzeelor din România – pe care îl putem numi părintele spiritual al acestui proiect. Lui i-am povestit în mai, anul trecut, despre această idee care a fost creditată, endorsată și susținută de RNMR. Cu alte cuvinte, am primit o pereche de aripi. Dar și libertatea totală de a le folosi cum doresc”.

 „Niciodată nu uităm obiectele care au legătură cu sentimentele noastre”

Andreea Lupu: „ Obiectele au intrat firesc în acest scenariu. Se spune că de-a lungul vieții putem uita și evenimentele cele mai grave, dar niciodată obiectele care au legătură cu sentimentele noastre. Prin urmare, obiectele au o încărcătură emoțională puternică. Sunt obiecte-afective, obiecte-emoție, obiecte-poveste”.

Andreea Lupu: „De-a lungul pandemiei de COVID-19, obiectele au depozitat bucurii sau tristeți. Ne-au asigurat, poate, conexiunea cu cei dragi sau ne-au declanșat amintiri, nostalgii, anxietăți. Și așa s-a născut ideea unui muzeu afectiv al pandemiei, scris prin narativele personale ale celor care ne-au donat obiectele. Un muzeu cu adevărat participativ, în care intervenția curatorială este una minimală, focusată mai degrabă pe potențarea emoției fiecărui obiect printr-o scenografie atent construită”.

B365: Cum ați strâns exponatele?

Andreea Lupu: “Pe 15 martie am lansat open call-ul prin care îndemnam publicul să ne trimită obiectele-poveste care au capacitatea de a transmite un decupaj emoțional al pandemiei trăite de fiecare. Pe site-ul muzeului (www.identitatifragile.com) oamenii au completat formularul, ne-au trimis poza cu obiectul pe care intenționau să îl doneze și o scurtă biografie a obiectului. Ulterior, au primit un mesaj în care au fost anunțați unde să trimită obiectele care vor scrie narativul Identităților Fragile. Și așa am reușit să strângem obiectele pe care le veți regăsi în expoziție. Ne dorim, desigur, să continuăm demersul, pentru că intenționăm să permanentizăm acest muzeu afectiv al pandemiei și să găsim un spațiu care să poată fi un reper-afectiv al lucrurilor pe care le-am trăit în această perioadă. Din acest motiv colecta de obiecte continuă”.

„Am invățat să nu mai spun niciodată că mai rău nu se poate. Se poate. Am pierdut ființe dragi”

B365: Cum ai trăit tu pandemia?

Andrea Lupu: „Intens. Și deși sunt o optimistă incurabilă, eu nu fac parte din categoria persoanelor care cred că Pandemia a venit și cu lucruri bune. Pe mine Pandemia m-a izbit emoțional și cu greu am reușit să mă adun. Am învățat să nu mai spun niciodată că mai rău nu se poate. Se poate, mereu. Am pierdut ființe dragi, am uitat ce înseamnă demarcația personal-profesional – pentru că ziua de lucru devenea noapte și tot așa. Și încă păstrez ritmul ăsta. Am încercat să gestionez incertitudinea, fiind o persoană care are mereu nevoie de ancore de certitudine ca să poată clădi lucruri. Mi-am anulat rutine care îmi organizau atât de bine, în alte vremuri, ziua și viața. Și ar mai fi multe de enumerat”.

Andreea Lupu: “Acum încerc, încetul cu încetul, să îmi reiau ritualurile și rutinele abandonate – pentru că ele sunt cele care ne aduc stabilitate și predictibilitate – adică lucrurile de bază, peste care putem veni cu ruperi de ritm punctuale, neliniști creative și orice alte “forme de indisciplină”. Dar pe care să le așezam pe o bază sănătoasă și gestionabilă”.

„Creativitatea este in orice, oriunde și oricând”

365: Pandemia poate fi o sursă de inspirație pentru creativi?

Andreea Lupu: „Eu nu cred în acest lucru. Pentru mine ideea asta de rău, neajuns, tragic ca sursă de inspirație pentru creativi reprezintă doar un clișeu care este perpetuat intenționat. Creativitatea este în orice, oriunde și oricând. Trebuie doar să ai mecanismele necesare pentru a o vedea și potența. Iar acest lucru necesită sensibilitate de creativ și disciplină pentru a-ți educa în continuu acest simț și stare”.

„Creativii sunt, într-adevăr, ființe cu o sensibilitate aparte și cu o capacitate diferită de metabolizare a stimulilor din jur”

Andreea Lupu: „Multă vreme am considerat și eu că exotismul, dramaticul, neajunsul sunt condiții necesare creativilor. Dar nu mai cred în așa ceva. Și chiar mi se pare o perspectivă dogmatică. Creativii sunt, într-adevăr, ființe cu o sensibilitate aparte și cu o capacitate diferită de metabolizare a stimulilor din jur. Dar asta nu înseamnă că intensitatea emoțională este stimulată doar de tragic. Dimpotrivă. Și spun cu convingere aceste lucruri pentru că am privilegiul de a avea în jur creativi, de a-mi petrece timpul alături de ei și de a împărtăși lucruri împreună cu ei. Și aș vrea să o menționez pe Diana, Diana Papuc – prietena mea care îmi este mereu alături și art director-ul Identităților Fragile. Ea este cea care a creat identitatea vizuală a muzeului. Și care mă trage de mânecă atunci când am tendința de a o lua la vale. Un creativ neobosit, care găsește surse de inspirație în orice instanță socială sau emoțională. Dar și un om extrem de bine ancorat în realitate”.

Identități Fragile – Muzeul Pandemiei este găzduită de Rezidența BRD Scena9 (Caragiale 32) din București. Expoziția va fi deschisă până pe 4 iulie, cu următorul program: Marți – Vineri: 16:00 – 20:00 / Sâmbătă – Duminică: 13:00 – 20:00 Intrarea este liberă, cu programare la linkul booking.appointy.com/RezidentaBRDScena9 de pe site-ul www.identitatifragile.com sau pe pagina de Facebook Identități Fragile. Un proiect realizat de Rețeaua Națională a Muzeelor din România, după o idee propusă și dezvoltată de Andreea Lupu (curator și manager de proiect). Partener Rezidența BRD Scena9.