Mangiare la granița dintre Vatra Luminoasă și Iancului: am testat Trattoria Fresca din București

Trattoria Fresca are pentru mine o semnificație aparte. Este primul restaurant pe care l-am văzut când am aterizat în București. Tipa cu care eram atunci studia la UNATC și mereu treceam pe lângă restaurantul ăsta, care pe vremea aia cred că se numea Verdi. Vorbesc de acum 15-20 de ani.

N-a mers cu actrița, dar n-am uitat niciodată restaurantul pe care mereu am zis c-o să-l vizitez, cândva. Am făcut-o săptămâna asta și am avut plăcerea să mă bucur de o seară liniștită într-un loc ideal pentru cei care vor să mănânce în cartier, în liniște, departe de rumoarea centrului.

Salut și bine ai revenit la Mănânc pentru tine. Mă cheamă Dragoș și nevastă-mea zice mereu că am foame de lup și stomac de struț. Poate că are dreptate. Femeile au mereu dreptate. Rolul meu aici e să mănânc prin bodegile și restaurantele bucureștene, după care să-ți spun și ție despre experiența mea, ca să știm cu toții cu ce se mănâncă.

Așadar, săptămâna asta m-am priponit la granița dintre Vatra Luminoasă și Iancului, la Trattoria Fresca, undeva pe la ora 20:00, la fix pentru cină și pentru meciul Georgia – România. Deși vechiuț, restaurantul este extrem de frumos și curat, cu o terasă luminoasă, un interior clasic de trattorie, băi curate și chelneri neintruzivi, amabili, care te fac să te simți…relaxat.

Rând pe rând se ocupă mesele de afară. Vremea e plăcută, bate o briză fină. Este absolut perfect. Clienții sunt de-ai locului: majoritatea familii cu copii, cupluri, vreo 2-3 vârstnici. Își dau binețe cu chelnerii, vorbesc cu ei, se cunosc. Chiar e o atmosferă frumoasă. Mai presus de toate: nu urlă muzica. Te auzi om cu om. Toate bune și frumoase până aici.

Interior – Exterior Trattoria Fresca

10-15 mese la interior și tot atâtea pe terasă. Un local drăguț, îngrijit și primitor.

Meniu Trattoria Fresca

Meniul arată ca o carte de povești, genul Făt Frumos din Lacrimă. Un meniu mare, din carton gros, frumos decorat și o mulțime de preparate. Foarte multe. Poate prea multe, spre deosebire de trattoriile din Italia care se respectă, unde găsești 10, hai cel mult 15 preparate. Prețurile sunt peste medie. Las mai jos o parte din meniu.

Am mâncat pentru tine la Trattoria Fresca

Vreo trei feluri de mâncare, pe care am încercat să le termin pe cât posibil, însă n-a fost cu putință. Pentru test, am mers pe treimea binecunoscută, probele de foc pentru orice bucătărie italienească: pește, carbonara și tiramisu. Clasic, frumos, scurt.

Ciorbă de pește | 49 lei

Ingrediente: carne de scoici, somon, tentacule caracatiță, ardei, ceapă, lămâie, morcovi, smântână vegetală, țelină, usturoi.

La prima vedere ai spune că e scumpă și poate că ai avea dreptate până la un anumit punct. Adevărul e că e plină de carne de scoici și somon, mai puțin de tentacule de caracatiță, pe care le poți număra pe degetele de la o mână.

Bine, nu-s chiar tentacule, sunt mai mult niște bucățele tăiate fin. Pot fi orice fel de tentacule, nu neapărat de caracatiță. Ciorba, în schimb, e gustoasă și puțin picantă, cât să scoată tot răul din tine. O iuțeală care doar te face să-ndemni și mai tare, de parcă te-ar fugări cineva. Porția cuprinde și 2 felii de pâine prăjită, așa că gândește-te bine dacă o comanzi sau nu, pentru că s-ar putea să nu mai ai loc de mare lucru. Poate doar de desert. Merită undeva la 40 de lei, după mintea mea.

Mi-a plăcut, nu neapărat cât să mai repet experiența, dar a fost gustoasă. 7/10 pentru ciorbă.

Spaghetti carbonara | 59 lei

Ingrediente: smântână vegetală, paste, pancetta, parmezan.

Aici lucrurile o iau la vale. Pastele n-au nici în clin, nici în mânecă cu rețeta de spaghetti carbonara. Total pe lângă. Rețeta asta, gustul mai exact, îmi aduce aminte de restaurantele din Piatra Neamț de la începutul anilor 2000 unde puteai să fumezi, să joci la aparate, să mănânci aceste paste carbonara și să pupi o fată pe masa de biliard fără să-ți zică nimeni nimic. Pentru că nu-i păsa nimănui. Inclusiv de gust. Sunt comestibile? Da. Sunt gustoase? Răspunsul rămâne același: sunt comestibile. Au venit extrem de repede, căci serviciul este impecabil, dar aș mai fi așteptat liniștit încă 10-15 minute cu speranța că vor fi carbonara, iar nu o rețetă neaoșă, reinventată în stilul pur românesc.

Până la urmă, ce mare brânză să faci o carbonara corectă în 2026? În vremurile pe care le trăim e floare la ureche să găsești guanciale, paste, piper, niște gălbenuș de ou și puțin pecorino. Nota 2/10 pentru așa zisele carbonara mioritice. Marco Pierre White zice să lași natura să fie artistul, să nu complici lucrurile sau să le grăbești. Tu ești doar bucătarul care trebuie să pună lucrurile în practică. Așadar, rețeta e simplă: ingredientele corecte, puțină răbdare și atenție. Cât despre prețurile psihologice: 59 de lei, 49 de lei, 39 de lei șamd nu cred că mai are sens să deschidem subiectul. Tehnici de marketing, anul 1999.

Tiramisu | 35 lei

Ingrediente: ou, pișcoturi, mascarpone, amaretto, frișcă, cafea, zahăr.

Deși generos cantitativ, acest tiramisu este o variantă leneșă a originalului, o versiune cu multe compromisuri de dragul…habar n-am de dragul a ce anume. Așa pare. O cremă grea, mult prea densă și extrem de dulce (ce caută frișca acolo?), între două straturi de pișcoturi care au văzut cafea doar în drumul lor spre România. Cafeaua nu se simte deloc, amaretto așijderea, iar crema e pe lângă total. 2/10 pentru tiramisu.

La mesele alăturate copiii comandau pizza, care arăta decent. Nu știu ce gust are. Am văzut salate prezentabile, deci nu cred că e atât de rău. Să fi apăsat eu toate butoanele greșite? Peste toate, Trattoria Fresca stă bine pe servire, pe customer care cum se zice astăzi, dar nicidecum pe cele enumerate de mine mai sus. Aceasta a fost experiența mea.

Total: 143 lei.
O să mai mănânc aici? Probabil că îi voi mai oferi o șansă. Mi-a plăcut mult locul. Pe bune.

Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.