Mâncarea e un lucru magic. Suntem de această părere atât eu, cât și cetățenii onorabili cu care mă intersectez în București

30 iun. 2022
1206 Afișari
Mâncarea e un lucru magic. Suntem de această părere atât eu, cât și cetățenii onorabili cu care mă intersectez în București
Diana Popescu: Mâncarea e un lucru magic. Suntem de această părere atât eu, cât și cetățenii onorabili cu care mă intersectez în București

🚌 O brunetă de vreo 20 de ani vorbește la telefon în autobuz:

„Am mâncat dimineață o prăjitură cu sirop de arțar… Știi cum era? AM LEȘINAT!!! Hai, că ajung repede, mi-e foame iar. Faci și ceva bun? Sau numai de mâncare?”.

👨‍🎨 Într-o parcare, un domn la 45 de ani, mai degrabă dichisit, aliniază savant în portbagaj diverse cutii, sarsanale și pachete. Pare că folosește formule matematice complexe, oarecum pătruns de importanța acțiunii. Poți paria că încărcătura e prețioasă de-a dreptul. Când termină și se pregătește să-nchidă, de la parter, din blocul de lângă, izbucnește o blondă panicată: „Cristi, să ții supa dreaptăăă!”.

🚋 În tramvaiul 25, un puști cam de clasa a 9-a vorbește la telefon. De fapt, ascultă ce i se spune, cu un aer din ce în ce mai nedumerit. 

După câteva clipe de liniște, izbucnește: „Ce faci, mă? Plângi fiindcă mănânci?! Să mor io, în viața vieților mele n-o să mai dau peste cineva care plânge fiindcă mănâncă! Buey, io, când văd mâncare, mă bucur! Cum kkt să plângi din cauza asta??? Hai, că m-am enervat!”.

Mi-l și imaginez prieten cu Labiș, ascultându-l în timp ce-i recită „Moartea căprioarei”. Rezistă până la final, după care se stropșește: „Mănânci și plângi? Bă, da’ prost mai ești!”.

🚗 La două străzi de casa noastră, un cuplu de tineri coboară dintr-o mașină. E limpede că vin în vizită: sunt dichisiți, parfumați, el ține într-o mână un buchet de flori, iar ea poartă solemn pe brațe o caserolă cu mici, cârnați și ficăței.

 

🏛️ La parterul unui bloc pe lângă care trec, cineva se scandalizează la telefon:

– Poftiiim? Mai zi o dată… Ce-ai făcut?!

Cel mai probabil, interogatul repetă grozăvia și, după câteva secunde de liniște, țipetele revin:

– Ai mâncat piure cu mămăligă?! Doamne, Dumnezeule mare, unde-o s-ajungem?!

🏪 În piață, la secțiunea „Ouă, copane și măruntaie”, mă nimeresc la coadă în spatele unei cucoane. Are aproximtiv 70 de primăveri, părul blond platinat, coafură sauvage. Și, după cum se va dovedi ulterior, tot timpul din lume la dispoziție. Îi vine rândul să comande și-ncepe:

– Iubita, mă uit la pulpele astea de curcan și mă-ngrozesc: uite cât sunt de mari! Sunt enorme, zău!

Vânzătoarea, la 60 plus și ea, o ascultă. Nu zice nimic, așteaptă urmarea.

– Așa-i că-mi poți alege una, dar mai mică? De fapt, CEA mai mică!

„Iubita” se conformează și-ncepe să sape în mormanul de craci curcănești:

– Ia vedeți, asta e bună?

– Bună, bună, grozavă! Știi ceva? Nu mai cauți una la fel?

„Iubita” începe din nou pescuitul și obține încă un exemplar impecabil.

– Așaaa… Ce mai vreau eu? Vreau zece ouă mari, în carton.

Pe tejghea apare rapid cartonul cu pricina.

– Altceva?

– Altceva? Niște ciocănele de pui, dar nu din alea pricăjite, cele mai cărnoase pe care le ai! Cum ajung acasă, le-arunc în ceaun, că mi s-a făcut o poftăăă…

– Câte să fie?

– Pune 7!

„Iubita” trece la depistat ciocănele competitive și, sub ochiul vigilent al platinatei, adaugă în pungă unul câte unul, până la 7.

– Cât face?

– Face 32 cu totul.

– Cââât?!

„Iubita” simte că-i rost de harță.

– 32 de lei, curcanul, ouăle și ciocănelele.

– AȘA PUȚIIIN? Păi mai pune-mi câteva ciocănele, măcar până la patruj’ de lei!

În zumzetul iscat printre ceilalți mușterii, alte trei ciocănele își întâlnesc suratele, în punga inițială.

– 39!

– Bine, lasă așa! Doamne ferește, am ajuns să ne plângem că-i prea ieftină mâncarea!

„Iubita” o privește netulburată, în timp ce juma’ de piață susură sudălmi.

Blonda ia pungile și se-ndură să se dezlipească de galantar.

Ajung în față. „Iubita” își îndreaptă privirea către mine și, în loc să se intereseze ce vreau să cumpăr, mă-ntreabă râzând:

– Așa-i că te-a enervat baba?

Nota B365.ro: Cronicile Dianei, alte episoade, mai jos:

Cookies