Mai e rentabil să fii român?

Primul curent zice că suntem cetățeni europeni cu parteneriatul euroatlantic în cuget și-n simțiri și, cum ar veni, românismul este o chestie “lame”, în proximitatea naționalismului și a dacopatiei. Pentru adepții radicali ai curentului, a fi român nu e mare șmecherie. E o intâmplare, mai mult sau mai puțin nefericită. Dacă stai bine să te gândești, e ca și cum ai locui undeva la țară. Unde te-ai și născut, bătut, f@tut.

Al doilea curent este din cei care încă își mai fac cruce când trec pe lângă biserică, tradiționalist, nostalgic și speriat de globalizare ca de halouin-monstrul satanist. Pentru dânșii, inainte de a fi orice, a fi român este singura chestie de care se pot agăța. Și-și apără condiția. Poți să-i blamezi că nu-s mai cosmopoliți!? Sau că nu sărbătoresc ziua Americii!?

Ambele tabere iși pun, insă,uneori, problema dacă mai e rentabil să fii român. Într-o țară cu cea mai mare imigrație intelectuală din UE și cu contribuția cea mai mare la traficul de carne vie din UE, dilema de a pleca din țară și a-ți camufla identitatea nu e nouă. Sunt multe generații care au ars-o așa. Unora ne e greu să răspundem la intrebarea: „Et vous!? D’ou etes vous!?”