Magazine noi în „mall-ul STB”
Magazine noi în "mall-ul" STB | Foto: Diana Popescu
Indiferent de anotimp, „mall-ul” STB are marfă potrivită pentru toate categoriile de mușterii: lucruri comode (dar și incomode rău de tot), chestii care-ți încălzesc sufletul (dar și replici care te „răcoresc” instantaneu), produse fresh, abia scoase din folclorul urban al momentului (dar și exponate „vintage”, precum înțelepciunea care merge din generație în generație”).
Nici măcar nu trebuie să investești cine știe cât pentru toate astea. Mai degrabă timp, decât finanțe. La capăt de linie, sigur ieși în câștig.
🚌 Deși e o zi cu soare, ea tună și fulgeră. Și așa, tunând și fulgerând, urcă în autobuz, pe la ușa din mijloc, cu telefonul la ureche:
– Incredibil! Voi nu puteți să pricepeți chestia asta: când spun nu, e nu! Vă e imposibil să pricepeți că, dacă spun nu, spun cu un motiv!
🚋 Un puști cam de clasa a 9-a vorbește la telefon în tramvai. De fapt, ascultă ce i se spune, cu un aer din ce în ce mai nedumerit.
După câteva clipe de liniște, izbucnește:
– Ce faci, mă? Plângi fiindcă mănânci?! Să mor io, în viața vieților mele n-o să mai dau peste cineva care plânge fiindcă mănâncă! Bueeey, io, când văd mâncare, mă bucur! Cum kkt să plângi din cauza asta??? Hai, că m-am enervat!
Mi-l și imaginez prieten cu Labiș, ascultându-l în timp ce-i recită „Moartea căprioarei”. Rezistă până la final, după care se stropșește: „Mănânci și plângi? Bă, da’ prost mai ești!”.
🚌 Pe linia STB 368, o bunică revoltată înfierează practicile păguboase din familie:
Anu’ ăsta, a-nceput școala într-o marți. I-am zis: „Nu se cade să trimiți copilul la școală de marțea!”. Nu m-a ascultat. Tare rău i-a mers lu’ ăla micu’… La grădiniță, în patru ani, o dată n-a răcit! Acu’ e bolnav tot timpul… Și dacă nu-i spuneam! Marțea, auzi!
Știm toți foarte bine: chestiunea școlară depășește „granițele” STB-ului. E un subiect de interes pentru toată lumea. ȘI, pe alocuri, dramatic de-a binelea.
🚕 Taximetristul în prag de pensionare mi se confesează, în timp ce așteaptă la semafor:
„Vă spun, țara asta e praf! Uite, nepoată-mea: corigentă într-a șasea, corigentă într-a șaptea, corigentă într-a opta, acum mai are puțin și iese premiantă! Vine:
– Tataie, am luat 8 la fizică!
– Bravo!
Și după aia mă întreabă:
– Ce-i ăla municipiu?
– POFTIIIIM?!
Profesoara ei de geografie a dat examen, să vadă dacă ajunge titulară sau rămâne… locțiitoare d-aia. A luat nota 1! Păi, dacă ea a luat 1, înseamnă că pe nepoată-mea o învață DE ZERO!”
🚌 Gașcă veselă în autobuz, pe înserat: 7-8 adolescenți își cară zgomotos scatoalce și schimbă măscări la care râd în hohote. Pun la cale diverse ieșiri în oraș („Musai la Mec, coa’, că mi s-a făcut o poftăăă!”) și încearcă să-și facă ordine în viață („Da’ unde kkt e Podu’ Grant?!). Își numără banii de prin buzunare și, la un moment dat, unul dintre ei declamă cu o mutră hiperserioasă: „Bă, merge țara anapoda! Pe vremuri, cu douăj’ de lei luai patru sticle de Absolut! Acum au pus bulangiii ăștia camere de supraveghere…”
Râsul generalizat din autobuz a făcut toți banii.
Mai multe Cronici STB, mai jos:
Cele mai noi articole
