Măcelul Pomului de Crăciun. Breaking News de București
Măcelul Pomului de Crăciun. Breaking News de București foto simbol. sursa: Unsplash)
S-a terminat Sărbătoarea. Să moară pomii. Cum scăpăm de ei? Îi aruncăm.
În București, au prins aripi pomii de Crăciun. Aterizează de la balcoane drept în ghenă, drept în stradă, drept în stâlpi, drept în capul trecătorilor. Ce reușite! Ce mândrețe de mușchi au cei care reușesc să scape de gunoiul ăsta cu țepi, pomul de Crăciun! Ca de un prieten, o adulație, o închinare, un loc sacru pentru cadouri a devenit un vrăjmaș, un neprieten, o javră, o cârpă, un gunoi?
Și, trebuie spus, un obiect mistic… ce nenorocire dacă pisica-l dă jos, dacă vreun câine îl latră… Cum se întâmplă? Cum de nimeni nu-i ia apărarea bradului? Cum nimeni nu e avocatul acestei naturi moarte, mătrășite, scoase de cap din pădure pentru a juca într-un rol de câteva ore pe pământ? Tăcere absolută.
Acum, chiar, ce să faci cu un băț cu țepi? Până la urmă, chiar, ce să faci cu ceva ce zgârâie, cu ceva ce nu mai are podoabe și dacă ar avea podoabe tot ar arăta jalnic? Bradul de Crăciun nu mai e cu viață-n el. Și arată jalnic cu adevărat. Bradul de Crăciun face parte din ceremonial. A trecut ceremonia. A murit bradul. A dispărut bucuria? Ne-am schimbat jucăriile. Am extras doar ce ne convine din Crăciun. Ce nu mai putem duce din decor, aruncăm. Strivim. Omorâm mortul. E un pic sinistru, nu?
Și o facem în public, le aruncăm la gunoi, acolo unde-i publicul care să aplaude. Nu păstrăm nicio tăcere, nu aprindem nicio lumânare, nu rostim nici o incantație, niciun colind. Îl sortim pieirii. E moarte pe străzile Bucureștiului și gunoierii o urcă în camioane. O îndeasă cu lopețile. Îi strâng țepii de pe stradă cu mătura. Gata, Sărbătoarea s-a terminat. Măscăricii din noi rămân. Se pregătesc de Paște, Apoi, iar de Crăciun. Scurtcircuitați, mergem înainte într-un spectacol nesfârșit.
Bradul n-are nicio șansă să fie altceva. E doar gunoi. Programele de reciclare sunt puține, infinit de puține față de avalanșa de pe străzi. Când eram copil aveam bucuria luptelor cu săbiile făcute din brazii ăștia. Ianuarie-februarie era timpul luptelor de ne scoteam ochii.
Eram spadasini. Trecutul astă nu mai spune nimic. Se preferă luptele pe computer. Fără miros de brad. Se vor măcelurile colorate puternic. Violența de a arunca bradul e nimic față de violența de pe net cu care ucidem vrăjmașii. Violența cu care scăpăm de brad nici nu e memorabilă. Violențe cu mult mai mari ne șterg hardul, mintea. Moara vieții merge mai departe.
Nota B365.ro: Cu Eugen prin București. Noi am mai fost, pe unde am trecut se vede mai jos:
Cele mai noi articole
