Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat” (?) Pasul 1: Şedinţa de grup

Notă: Articolele din categoria „Mă las de fumat cu programul naţional (?)” reflectă strict experienţa personală a reporterului care participă la programul naţional Stop Fumat. Metoda poate să funcţioneze sau să nu funcţioneze în acest caz singular, asta nu demonstrează neapărat eficienţa programului în general.

Am decis să mă las de fumat, după cinci ani. N-am mai încercat asta până acum. M-a bătut gândul acum doi ani şi am citit celebra carte a lui Allen Carr „În sfârşit nefumător” şi la mine n-a avut efectul miraculos pe care l-am tot auzit. După ultimul paragraf în care-mi spune că gata, sunt nefumător, mi-am aprins o ţigară şi n-am înţeles cum de autorul se aştepta la altă consecinţă. M-a făcut însă să pricep că fumatul nu-i deloc o plăcere, cum aveam eu impresia, ci doar viciu. Mare lucru şi asta, că eu susţineam că fumez de plăcere.

Marţi am sunat la telefonul verde afişat pe stopfumat.eu (0800878673). Am spus că vreau să mă las de fumat şi am întrebat cum pot participa la program. Operatoarea mi-a spus să vin miercuri, la 15.30, la Institutul „Marius Nasta”, la grupul de informare, ca să aflu detalii despre tratament şi consilierea psihologică. Şedinţa de informare are loc în fiecare miercuri la această oră, dar, dacă eşti mai puţin norocos decât mine şi nu poţi folosi lăsatul de fumat drept subiect de articol şi să pleci la şedinţă în timpul programului de muncă, pe pagina de Facebook Fumatul este o boală- www.stopfumat.eu s-a anunţat că o şedinţă suplimentară va avea loc, de luna aceasta, şi joia de la orele 18.

P.S. De când am stabilit că merg la şedinţă şi că gata, o să mă las de fumat, îmi vine să fumez şi mai des. Ca şi cum e ultima mea şansă şi o să mă facă oamenii ăia să mă las de cum ajung. Ciudată chestie.

Ce se întâmplă la grupul de informare:

Am ajuns la Institut miercuri, la 15.20. La ședință erau 16 persoane, 6 bărbați și 10 femei. În afară de un tânăr de circa 20 de ani, o doamnă de 60 de ani, restul persoanelor aveau în jur de 30-40 de ani. Ne-au dat niște formulare din care să-și dea seama de nivelul de dependență de nicotină. Mie mi-a ieșit dependență medie (0-3 puncte e dependență mică; se recomandă doar psiholog; 3-6 e dependență medie; se recomandă psiholog și medicamente; 7-25 e dependența mare; tot psiholog și medic recomandă).

Prima care ne-a vorbit a fost Magda Ciobanu, medic pneumolog. Mai întâi, ne-a spus că ora „imbecilă”, după cum a numit-o, la care a fost programată ședința a fost intenționat aleasă, ca participanții să fie nevoiți să facă un efort ca să fie aici (învoit de la serviciu etc.) și să se trieze astfel cei care-și doresc cu adevărat să se lase de fumat. Ne-a întrebat apoi când fumăm (după masă, când ieșim etc.), iar apoi ne-a explicat că e firesc să-ți placă să fumezi. Pe scurt: după prima țigară, nicotina intră direct în sânge, în 12 secunde ajunge în creier, la centrul plăcerii, declanșează niște receptori pe neuroni care, în momentul care primesc nicotină, declanșează secreția de dopamină, adică plăcere. Explicația a fost foarte mișto și foarte ușor de priceput, fără prea mulți termeni medicali complicați. A insistat apoi pe ideea că n-avem de ce să ne simțim vinovați pentru că ne place, pentru că e fiziologic normal, dat fiind procesul de mai sus, dar și pentru că ne-am apucat cel mai probabil, în adolescență, când „faci multe prostii”.

Chestii interesante despre fumat, pe care ni le-a spus:

Nu ești mai vicios dacă fumezi mai mult. Pur și simplu în creierul tău se formează mai mulți receptori care răspund la nicotină și simți nevoia să fumezi mai mult- o chestie care ține de gene.

De ce te îngrași după ce te lași de fumat: motivul pentru care multe persoane se îngrașă după ce renunță la fumat e, în primul rând, că nefumătorii simt foamea mai tare, e mai cruntă senzația de foame decât la fumători, așa că mânânci mai mult. Iarăși, simți mai bine gustul mâncării dacă ești nefumător, așa că totul devine mai gustos și-ți vine să mănânci mai des.

De ce te reapuci după ce te lași de fumat: după ce renunți la țigări, receptorii de care vorbeam mai sus intră în celulă, se „liniștesc”, dar, la prima țigară, țâșnesc înapoi și o iei de la capăt. Dacă, de exemplu, intri într-o cameră în care se fumează mult, e posibil să fie „gâdilați” doi-trei receptori, să stârnească pofta de a fuma, dar nu nevoia- care e declanșată doar de țigara-țigară. 

După cele de mai sus, ne-a pus în față un borcan cu gudron, ca să ne arate ce avem în plămâni. Iac iac iac.

Apoi ne-a spus câteva cuvinte despre medicamentele cu nicotină disponibile în România, plasturi și inhaler. Cică funcționează, dar la noi se crede că nu funcționează pentru că nu se iau cu supravegherea medicului, cu rețetă. Așa că oamenii respectă numărul de plasturi de pe prospect însă, dacă ei au o nevoie de nicotină mai mare, plasturele nu acoperă nevoie cu pricina și trebuie, de fapt, să aplice mai mulți. Dar, până la urmă, spune că și plasturii sunt „aceeași Mărie cu altă pălărie”, că tot îți bagi nicotină-n corp. Așa am ajuns la medicamentele recomandate prin program, de care spun mai jos.

Planul recomandat de program:

Ei recomandă și ședință la psiholog, și consultare la medic (unde o să ți se prescrie unul dintre cele două medicamente-minune: Zyban sau Champix). Ambele au niște efecte adverse puțin înfricoșătoare, dar nu-i musai să și apară. Zybanul poate provoca trezire matinală- te trezești cu noaptea în cap și nu mai adormi (dar cică te trezești odihnit), gură uscată și… embrace yourselves… convulsii. Dar medicul a adăugat că n-a văzut niciun pacient care să facă convulsii, deci n-o fi așa rău. Aparent, e o problemă dacă ai epilepsie, de-aia nici nu le prescrie epilepticilor. A, și n-ai voie să bei alcool dacă iei Zyban. Așa că mi-am orientat atenția către Champix. Cum să renunț și la vin și la țigări în același timp? Champix însă are ca efecte adverse greață, tristețe și stări de depresie. Aș fi în tratament și în timpul sărbătorilor care vin, deci nici efectul ăsta nu-mi surâde. Nu-mi aduc aminte să fi zis că e interzis alcoolul când iei Champix, dar la o ocheadă pe net văd că e recomandat să limitezi consumul de alcool până vezi dacă interacționează cu medicamentul sau nu. O să aflu mai multe la consultație.

Tratamentul cu unul dintre cele două durează între o lună și jumătate și trei luni și în a opta zi trebuie să renunți la țigări- aparent, unii renunță și mai repede.

Cum funcționează medicamentele: substanța din medicament se leagă de enervanții receptori și nu mai lasă nicotina să ajungă la ei, ceea ce face să nu-ți mai placă țigara. Nu o urăști, nu ți se pare neplăcută, dar ți se pare indiferentă, ca și cum „ai fuma paie”, după cum ar fi spus un pacient. Dar plăcerea rămâne legată de obiceiuri-  chiar dacă nu-ți mai place, tot îți vine să-ți aprinzi o țigară când ieși cu prietenii, sau după ce mănânci, sau la pauza de la serviciu.

Și aici intervine psihologul. Adică aici a intervenit psihologul în discuție- Teodora Sârbu.

Ea ne-a spus să facem două liste: De ce fumez și De ce vreau să mă las. A spus că trebuie să înlocuim situațiile în care fumăm cu ceva plăcut. Pui muzică când bei cafea în loc să fumezi, te speli pe dinți după masă în loc să fumezi, iei o minge anti-stres în mână când ieși cu prietenii la o băută. A recomandat totodată ca, în perioada tratamentului, să nu bem alcool- pentru că, după ce te amețești, rațiunea și hotărârea de care ai nevoie se diminuează și mai e și asocierea vin-fumat, bere-fumat etc.

Altă recomandare mișto: de cum începi tratamentul, în acele prime 8 zile în care ai voie să fumezi, evită locurile tradiționale de fumat. Nu mai fuma cu prietenii, nu mai fuma la cafea, ca să începi deja să tai legătura dintre obicei și țigară. Fumează singur așadar.

La sfârșitul ședinței, care a durat aproape două ore, ni s-au dat numerele de telefon la care sunăm pentru programare la medic, respectiv psiholog. Un singur medic e pe București, Magda Ciobanu, cea care ne-a vorbit, și trei psihologi. Partea nasoală: doamna Ciobanu o să fie plecată două săptămâni, deci nu-mi pot face programare până atunci. Ceea ce nu a picat tocmai bine, pentru că mai toți din sală eram entuziasmați de lăsatul de fumat, după cele două discursuri, și tare nerăbdători. Cred că ar fi fost mai eficientă o consultație programată la mai puțin timp după ședința asta, ca să nu se răzgândească nimeni din sală între timp. Dar aparent intră tot în testul de voință care te face să vii la 15.30 într-o zi de muncă. Oooook.

Am sunat după și mi-am făcut programare și la psiholog, și la medic. Pe 20 noiembrie merg la psiholog, am ales-o tot pe domnișoara care ne-a vorbit și pe 27 noiembrie la medic, pentru consultație și medicamente. Până atunci, am zis să urmez de pe acum recomandarea cu renunțarea la fumat în spațiile tradiționale. Adică n-o să mai fumezi cu prietenii, cu colegii, la cafea etc. Vedem cum merge.

Revin pe 20, după ședința cu psihologul.

♦♦♦

Subprogramul Naţional Stop Fumat, un program al Ministerului Sănătăţii, a luat fiinţă în 2007 şi este coordonat de Institutul de Pneumologie „Marius Nasta”. Conform site-ului, programul este susţinut de o echipă care include peste 60 de medici şi psihologi prezenţi la nivel local în peste 20 de oraşe din România.

VEZI ȘI:

Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat” (?) Pasul 2: Şedinţa cu psihologul

Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat”. Pasul 3: Pastila 

Mă las de fumat cu programul „Stop Fumat”. Pasul 4: Prima zi de nefumător

M-am lăsat de fumat cu programul „Stop Fumat”. Prima săptămână fără ţigări