Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat”. Pasul 3: Pastila

Notă: Articolele din categoria „Mă las de fumat cu programul naţional (?)” reflectă strict experienţa personală a reporterului care participă la programul naţional Stop Fumat. Metoda poate să funcţioneze sau să nu funcţioneze în acest caz singular, asta nu demonstrează neapărat eficienţa programului în general.

Prima consultație la pneumologul Stop Fumat:

După ce acum două săptămâni am fost la şedinţa de informare şi săptămâna trecută am fost la cea cu psihologul, ieri am avut consultaţia la medicul pneumologul Magda Ciobanu.

Prima întrebare a fost de ce vreau să mă las de fumat şi de ce am luat decizia asta acum. Am menţionat motivul principal despre care am vorbit şi cu psihologul- spaima că o să aflu că m-am îmbolnăvit din cauza fumatului şi o să ştiu că mi-am făcut-o cu mâna mea. Ca să rezum cum a rezumat medicul: nu mi-e frică neapărat de moarte şi boală, dar mai bine să-mi cadă ceva în cap decât să ştiu că mi-am adus eu ceva-ul în cap. 

A vrut să ştie apoi ce mă îngrijorează cel mai tare în ceea ce priveşte lăsatul de fumat. I-am spus că mă tem că mintea o să mă înnebunească- adică o să-mi stea pe cap ideea că nu fumez. A subliniat atunci ce a subliniat şi psihologul- că e bine să am un înlocuitor pentru fiecare situaţie, muzică la cafea, joaca cu inelul când ies cu prietenii etc.

După, m-a întrebat cât timp petrec la birou- pe scaun, mai precis. I-am spus că foloseam ţigara şi pe post de pauză, de ieşit pe balcon, aşa că mi-a recomandat ca, o dată pe oră, să mă ridic şi să fac exerciţii pentru gât cinci minute, ca să mi se oxigeneze creierul (clasicele exerciţii de încălzire, capu-n faţă, capu-n spate, stânga, dreapta). Asta o să fie o privelişte amuzantă pentru colegi.

După, m-a întrebat de sănătate: boli de rinichi, boli de stomac, dacă mi se face greaţă după masă etc. Am spus nu la tot, aşa că mi-a recomandat pastilele Champix (detalii despre cum funcționează, aici). Mi-a spus că cel mai comun efect secundar la Champix e greaţa, aşa că ar trebui să-l iau după masă, dar, dat fiind că nu am probleme cu stomacul, n-ar trebui să fie o problemă. 

Am întrebat-o şi care e situaţia cu îngrăşatul după lăsatul de fumat: aparent, e normal să pui 3-4 kilograme după ce te laşi, pentru că nicotina îţi accelerează cumva metabolismul, dar tot ce e peste vine de la faptul că mâncarea începe să aibă gust, după ce renunţi la fumat, aşa că mulţi încep să mănânce mai mult din cauza asta.

Şi-acum despre pastile. Trebuie să iau o pastilă, dimineaţa, timp de trei zile, apoi câte două- una dimineaţa, una seara. În primele 7 zile trebuie să fumez (și pastilele astea o să mă facă să nu mai simt plăcere în asta), din a opta trebuie să mă opresc. În a doua săptămână de tratament trebuie să vin la consultaţia de grup, unde o să mi se dea şi următoarea tură de pastile. Tratamentul durează între o lună şi jumătate şi trei luni. Am luat prima pastilă vineri, 27 noiembrie, ceea ce înseamnă că prima zi de nefumător o să fie vinerea viitoare, 4 decembrie. Sentimentul e foarte ciudat: e ca atunci când mergeam în excursie cu şcoala şi trebuia să mă trezesc inuman de devreme. E nasol că trebuie să mă trezesc la 5 dimineaţa, dar mă trezesc la 5 dimineaţa ca să merg în excursie, aşa că nu e la fel de urât ca atunci când mă trezesc la ora asta pentru ceva ce nu aştept nu nerăbdare. E un amestec de entuziasm şi conștientizarea unui viitor disconfort.

Dat fiind că o să fiu în tratament de Sărbători şi, mai ales, de Revelion, am întrebat-o şi dacă Champix interferează cu alcoolul. Aparent, doar Zyban-ul (celălalt medicament anti-fumat care se prescrie la centru) interferează propriu-zis cu alcoolul, însă, dat fiind că lăsatul de fumat se bazează pe raţiune, recomandarea medicului în acest sens e să bei după măsura proprie. Adică, dacă te ameţeşti după un pahar de vin, bei mai puţin. Dacă te ameţeşti după două, nu bei mai mult de unul şi tot aşa. Pare destul de logic. Minunatul efect al vinului, şi al alcoolului în general, e că înlătură din raţiune, dar, dacă scoţi raţiunea din ecuaţie   dacă vinul te face să scoţi raţiunea din ecuaţie, n-o să ţi se pară aşa grav să fumezi o ţigară, deşi te-ai lăsat.

O chestie interesantă şi un pic înfricoşătoare: cât eram la consultaţie, a sunat o pacientă care, din ce-am înţeles, era deja în săptămâna de nefumător a tratamentului şi se simţea rău. Nu ştiu exact în ce fel se simţea rău, dar medicul i-a zis că e normal să se simtă rău, pentru că acum corpul îşi revine la normal. A adăugat că e ca atunci când mănânci ceva care nu-ţi pică bine şi vomiţi. E rău că vomiţi, dar te simţi mai bine după. Aşa şi aici.

Când am ieşit din cabinet, era o tanti care aştepta la rând, genul care arată ca o mamă blândă. M-a întrebat, pe tonul de mamă blândă şi cu o privire plină de speranţă şi nedumerire: „Chiar crezi c-o să reuşeşti?”. M-am blocat vreo 2 secunde şi apoi i-am răspuns pe un ton mai apăsat decât intenţionam că „Normal. Doar de-aia sunt aici!”. Cred că am răspuns aşa hotărât şi ca şi cum m-ar fi jignit întrebarea pentru că n-am verbalizat în niciun moment grija că poate n-o să reuşesc. Nici nu cred că există posibilitatea să nu reuşesc, dar probabil în subconştient am teama asta. După, m-am gândit că femeia asta cu aspect şi voce de mamă blândă ar putea să fie o metaforă pentru ţigara în sine, care mi se adresează inocent, ca şi cum nu mi-ar fi făcut rău în niciun fel şi acum, că vreau s-o las, mă întreabă suav dacă chiar o să pot renunţa la ea. Just you wait, Henry Higgins.

♦♦♦

A doua ședință la psiholog:

Astăzi am fost şi la a doua şedinţă de psiholog. Am vorbit despre cum au fost astea 5 zile de renunțat la țigările tradiționale și am mai primit câteva recomandări suplimentare referitoare la -ce să fac în loc să fumez-. Cum au fost astea 5 zile… m-am ținut de planul stabilit, n-am fumat după masă, cu prietenii, la cafea etc. (o singură dată am trișat un pic; am luat o gură de cafea în timp ce fumam, una mică-mică). În general, n-a fost greu. Dar de vreo două ori, după-masă, am stat cu ochii pe ceas. Acasă, n-a fost prea greu să nu fumez după ce-am mâncat- m-am pus un pic în pat, m-am uitat la un film, mi-am găsit ceva relaxant de făcut. La birou însă, am stat după masă fix alea 45 de minute pe care mi le-am impus. În cazul ăsta, psihologul mi-a recomandat să nu renunț la pauza pe care mi-o dădea fumatul după masă. Adică să ies cu colegii care fumează, dar să nu fumez, sau să ies pur și simplu pe balcon.

Problematică a fost și cafeaua… mai precis, faptul că n-am știut unde s-o integrez. Mi-am schimbat tabieturile de dimineața, ca să nu mai am programul în care era inclus și fumatul (a fost un pic incomodă și schimbarea de program, că era perfect sincronizat cu timpul pe care-l aveam disponibil înainte să plec la serviciu) și am decis să-mi iau cafeaua în termos și s-o beau în autobuz. Nu e prea aglomerat la ora care plec eu și o beau pe scaun. Dar n-a prea funcționat, talentul meu de a păta și murdări combinat cu mișcarea autobuzului a distrus niște bluze, plus că am început deja să-mi iau geaca groasă de iarnă, așa că simt că am mâini de Michelin când îndoi cotul. Când i-am povestit psihologului, mi-a recomandat să-mi reiau cafeaua de acasă, s-o păstrez drept un moment relaxant, dar fără țigară. 

La restaurant a fost ok: am mâncat, am băut vin, am fumat o țigară când am ajuns și una când am plecat.

A, și am încercat să trișez- oarecum, n-a fost 100% trișat, că am respectat planul. Mai precis, într-o seară mi-am cumpărat o bere cu lămâie ca s-o beau în timp ce fumez. Nu sunt mare fan bere, beau de vreo două ori pe an, așa că am zis că berea nu e ceva ce asociez cu țigara, deci pot să beau bere în timp ce fumez. Deși mi-am dat seama de când am decis s-o cumpăr că încerc să „păcălesc sistemul”.

Interesant e că țigările astea pe care am avut voie să le fumez, cele care nu erau tradiționale, nu mi-au plăcut la fel de munte. Le-am simțit mai țigări, greu de explicat.

La ședință am mai primit și o oglindă simpatică, în care să văd cum îmi devine tenul mai frumos după ce mă las și o listă cu mai multe opțiuni de înlocuitori pentru țigară, în funcție de situație.

Starea de spirit e încă bună, entuziasmul cred că a scăzut puțin-puțin, dar asta doar pentru că am dat și de munca propriu-zisă, dar încă zâmbesc când îmi citesc notițele cu planul și de fiecare dată când nu fumez țigara pe care o fumam până acum. Vedem cum o să fie și pe 4 decembrie: prima zi de nefumător.

P.S.: Încă n-am observat niciun efect secundar la pastilă (pe prospect sunt notate vreo 432548023039 de efecte înfricoșătoare).

P.S. 2: Am scos semnul de întrebare din titlu, m-am gândit că poartă ghinion. Plus că sunt convinsă c-o să mă las.

VEZI ŞI: 

M-am lăsat de fumat cu programul „Stop Fumat”. Prima săptămână fără ţigări 

Mă las de fumat cu programul „Stop Fumat”. Pasul 4: Prima zi de nefumător

Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat” (?) Pasul 2: Şedinţa cu psihologul

Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat” (?) Pasul 1: Şedinţa de grup