Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat” (?) Pasul 2: Şedinţa cu psihologul

Notă: Articolele din categoria „Mă las de fumat cu programul naţional (?)” reflectă strict experienţa personală a reporterului care participă la programul naţional Stop Fumat. Metoda poate să funcţioneze sau să nu funcţioneze în acest caz singular, asta nu demonstrează neapărat eficienţa programului în general. 

După ce săptămâna trecută am fost la şedinţa de informare, de care am povestit AICI, azi am fost la şedinţa cu psihologul, de la care m-am întors foaaaarte entuziasmată şi cu un plan de bun-simţ. Înainte să spun planul, care e personalizat şi pe care l-am făcut după indicaţiile specialistului, pe baza propriilor mele obiceiuri de fumător, menţionez că la mine funcţionează foarte bine ideea de plan. De fiecare dată când m-am gândit la lăsatul de fumat, am spus că, atunci când o s-o fac, o fac cu un plan. Am auzit de oameni care s-au lăsat prin voinţă şi atât, dar am ştiut din start că la mine n-o să funcţioneze. Pe mine m-ar sabota creierul. M-aş gândi în permanenţă la fumat şi probabil aş avea probleme de concentrare, din cauza faptului că ştiu că vreau ceva şi n-am voie să am ceva-ul ăla. Aparent, şi cu un plan tot o să mă gândesc des la asta pe parcursul procesului, dar, când pun pe hârtie la ce să mă aştept şi câte o modalitate de reacţie la asta, o posibilă rezolvare, devine mai uşor. Cel puţin aşa am impresia.

Deci cum s-a desfăşurat şedinţa:

Am ajuns la ora 15 la unul dintre psihologii din program- Teodora Sârbu, o tânără simpatică (ex-fumătoare, by the way) cu care am discutat foarte uşor şi care mi-a lăudat toate motivele pentru care vreau să mă las şi toate planurile din privinţa asta (o fi o strategie „psihologească”, dar funcţionează perfect). După ce am completat fişa de fumător- de când fumez, cât fumez etc., m-a întrebat cum m-am apucat şi de ce vreau să mă las.

I-am spus că principalul motiv pentru care vreau să mă las e legat de sănătate- nu neapărat de dragul sănătăţii în sine, dar mai ales pentru că am un fel de frică că, la un moment dat, o să mă duc la medic şi el o să-mi spună că am o boală făcută pentru că fumez. Nu mi-e frică neapărat de boală, dar ideea că mi-am făcut-o cu mâna mea mă înnebuneşte puţin. Decizia a venit după tragedia din Colectiv. Nu am avut niciun prieten acolo, nici măcar prieten de-al unui prieten, deci nu m-a afectat mai mult decât a afectat majoritatea oamenilor. A fost o tristeţe de câteva zile şi un mini-şoc că s-a întâmplat aşa ceva. Dar m-a făcut să mă gândesc că oamenii ăia au murit cu zile şi eu mă omor singură cu ţigările.

După ce am vorbit despre asta, m-a pus să fac o listă cu „Motivele pentru care fumez” şi una cu „De ce vreau să mă las de fumat” (lista de mai jos).

După, am discutat motivele pentru care vreau să mă las. I-am spus că, în afară de motivul cu sănătatea, celelalte sunt mai superficiale: să nu mă trezesc cu mai multe riduri decât mi-a rezervat procesul fizic de îmbătrânire, să nu mai miros a fum etc. M-a încurajat şi aici şi-a spus că nu-s superficiale nici astea, că-i normal pentru orice persoană tânără să le aibă.

Am vorbit apoi de ultimul motiv din lista mea: să scap de ceva ce mă „leagă”, sentimentul că există ceva pe lumea asta care te ţine oarecum prizonier. Nu poţi să-l laşi doar pentru că vrei. Ei, obiectivul ăsta o să fie cel mai greu de îndeplinit, pentru că, şi după ce te laşi, tot o să te gândeşti la asta, o să-ţi stea pe cap. Încă o să mă mai lege o vreme deci.

După asta, am discutat motivele pentru care fumez şi m-a ajutat să găsesc alte chestii cu care o să înlocuiesc ţigara, în funcţie de situaţie. De exemplu: la restaurant, când beau vin, o să mă joc cu un pai, sau cu cheile, sau cu o chestie de trosnit pe care mi-a dat-o. Sau o să învârt inelul pe pe deget în timp ce mă gândesc la un motiv pentru care vreau să mă las. La cafea, o să ascult muzică. Dacă ajung mai repede undeva şi am de aşteptat, scot cartea şi citesc. La muncă, pe balcon, locul pauzei de ţigară, imi iau un fruct sau un ceai bun. Şi tot aşa.

Am primit şi o puşculiţă (foto 1) în care trebuie să pun banii economisiţi de pe ţigări (pe care o s-o înlocuiesc însă cu o puşculiţă mai simpatică +foto 2, pe care o am acasă), apoi am decis şi ce-o să fac cu ei. După o analiză raţională şi obiectivă de 2 secunde (wink-wink), am decis c-o să meargă în investiţii. Investit în pasiunea pentru rochii. Life will be good.

foto 1

foto 2

Am plecat de acolo cu trei sarcini: prima, să-mi iau 5 minute în fiecare zi în care să stau. Dar să stau cu totul:  fără telefon, fără nimic de citit şi, pe cât se poate, fără gânduri. Dacă vine vreun gând, trebuie să-l alung. Zen, baby.

A doua sarcină, pe care trebuie s-o pun în aplicare de luni: nu mai fumez în niciuna dintre situaţiile în care fumam până acum: nu mai fumez cu colegii, nu mai fumez când beau vin, cafea, după masă etc., ca să-mi fac mintea să disocieze toate momentele astea de ţigară. A menţionat totodată că, dacă există un moment de slăbiciune şi nu respect sarcina, să nu încep să-mi fac o mie de reproşuri, să accept şi faptul că nu sunt infailibilă.

A treia sarcină presupune ca, atunci când vreau să fumez, să amân momentul. Nu cu un timp anume, ci pe principiul „hai să văd cât mai rezist”.

Joi am consultaţia cu pneumologul şi vineri mă întâlnesc din nou cu psihologul, ca să discutăm cât de bine a funcţionat planul. Abia aştept să-l pun în aplicare.

Până atunci, o să-mi torn un pahar de vin şi să fumez în timp ce beau paharul de vin. Cât mai pot.

P.S. Mi-a spus că nici şedinţele cu psihologul, nici consultaţia cu pneumologul şi nici medicamentele anti-fumat nu costă nimic. Aparent, au fost la un moment dat contra-cost, dar nu mai sunt. Deci programul e gratuit pentru oricine.

VEZI ŞI:

Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat” (?) Pasul 1: Şedinţa de grup 

Mă las de fumat cu programul naţional „Stop Fumat”. Pasul 3: Pastila 

Mă las de fumat cu programul „Stop Fumat”. Pasul 4: Prima zi de nefumător

M-am lăsat de fumat cu programul „Stop Fumat”. Prima săptămână fără ţigări