M-am plimbat prin cel mai frumos renovat cartier din București și acum știu cine ar trebui să fie noul primar al Capitalei

De-a lungul campaniei electorale care tocmai a trecut și care ne-a văduvit de domnul nostru primar s-a marșat foarte multe pe varii spectre de tulburări psihologice. Fiindu-mi dat să observ natura cutumiară a poporului nostru, eu chiar am auzit o voce stinsă în cap care jelea pe tipicul românesc: Cui ne lăsași tu, Nicușoareee!!?? Pe cine mai înjurăm noi, bucureștenii, acuma când n-om mai avea apă caldăăăăă? Pe cine mai blestemăm noi acum pentru eșecurile noastre personaleeeeee???

Dar uite că jalea, așa cum face ea mereu cu mintea omului, mă depărtează și pe mine de la subiect acum. Subiectul era spectrul. Revin imediat la el. Am avut un pic de treabă acum câteva zile pe străzile Popa Soare, Sfântul Ștefan, Dr. Burghelea care sunt undeva cam pe unde se întâlnesc cartierul armenesc și cartierul evreiesc. Și zona respectivă, care e destul de plină de ambasade, tot felul de conace și căsuțe și blocuri vechi, a fost renovată impecabil. Nu în totalitate, evident, dar o destul de mare parte.

Străzile arată foarte bine, pavajele sunt de foarte mult bun gust, copacii sunt mai verzi în lumină, aerul nici n-are nevoie să fie inspirat, că intră singur pe nări, casele sunt îngrijite, soarele se așterne mai blând pe fațade, nu te ustură la ochi, păsările se duc și-și fac nevoile în alte cartiere, nici câinii nu cred că fac treaba mare pe acolo și nici românii nu cred că se înjură prin zona asta. Poate că am exagerat un pic cu această descriere, poate, dar, dacă ești genul căruia îi plac plimbările pe bătrânele străzi ale Bucureștiului, e posibil să-ți facă o deosebită plăcere să ți-o arzi pe acolo.

Mie îmi place Bucureștiul, nu l-am considerat niciodată un oraș nesuferit sau, mai știu eu, neplăcut, mai ales că am amintiri foarte frumoase de aici. Dar, mno, m-am și obișnuit cu el să semene cu mătușa aceea care s-a remarcat în familie printr-o inteligență și frumusețe ieșite din comun, dar căreia viața i-a dat atât de multe lecții că a ajuns acum, pe la șaizeci și ceva de ani, iar cursul sorții ei a adus-o în acest punct în care bea un pic cam mult și nici nu se prea mai îngrijește ca pe vremuri, dar i se văd încă stilul și clasa. 

N-am recunoscut-o deloc pe mătușa pe străzile astea despre care ți-am vorbit mai devreme, pentru că zona aia nu mai de deloc ponosită și pare acum o bătrână pe care a lovit-o tinerețea, plină de viață, îngrijită și pe care nu o dor deloc încheieturile, în ciuda faptului că duce în spate o istorie de foarte mulți ani. Nici nu zici că ești în București acolo, la câtă grijă s-a avut în privința tututor detaliilor. 

Și fix aceste detalii m-au făcut să-mi dau seama din ce spectru ar fi nevoie să vină următorul primar al Bucureștiului. Din spectrul tulburării obsesiv-comportamentale. În cazul în care nu știi ce este asta, tulburarea obsesiv-comportamentală, TOC pe românește, OCD pe englezește, este o problemă la minte, iar cei care suferă de această problemă au tot felul de gânduri, își imaginează tot felul de chestii, creează tot felul de scenarii de cele mai multe ori aducătoare de anxietate sau fobii, ajung victimele unor obsesii, iar asta le schimbă comportamentul și așezarea socială.

Evident că nu dorim nimănui să treacă prin așa ceva, prin urmare, mi-ar plăcea ca următorul primar al capitalei să aibă ca unică obsesie bunul mers al lucrurilor în București și forma estică a acestuia. Să nu poate să pună geană pe geană dacă a trecut o zi fără ca ea sau el să nu fi înfrumusețat sau îmbunătățit capitala. Una dintre obsesiile cele mai întâlnite la oamenii care suferă de TOC este aceea de a avea toate lucrurile puse într-o ordine perfectă, într-o simetrie imaculată, cum sunt acum străduțele astea. Și ar fi frumos să avem un primar al cărui scop să fie acela de a aranja totul milimetric în București. Să nu mai știm unde să ne uităm de atâta frumusețe. Să vină hoarde de elvețieni să admire transformarea Prelungirii Ghencea sau înflorirea Ferentariului. Sau Ferentarilor? Cum o fi corect?

Bordurile să fie în armonie, gropile să fie o amintire, fațadele clădirilor să rimeze una cu alta, clădirile vechi să fie reabilitate, semafoarele să dezvolte un fel de telepatie între ele, ca să se aștepte cât mai puțin în trafic, zonele verzi să se înmulțească precum virusul în pandemie, gunoiul să fugă de noi, Dâmbovița să devină obiectiv turistic pentru limpezimea ei, metroul să-și întindă un braț până la Otopeni, iar altul până la Ruse. Mă rog, poate și aici am exagerat un pic, dar ai prins ideea.

Vrem primar ocd-ist, nu vrem edil narcisist! Vrem primar ocd-ist, nu vrem edil narcisist! Vrem primar ocd-ist, nu vrem edil narcisist! În fine, ca să mai învățăm ceva nou, cuvântul edil vine din latinescul aedilis care înseamnă magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice și care se ocupa de aprovizionare, organizarea jocurilor și altele (sursa DEX). Da, asta cred că ne-ar plăcea, un primar care să transforme Bucureștiul în primul oraș din lume care va găzdui Jocurile Internaționale de Bun Simț.

Inițial, înainte să apuc să scriu, mă gândisem să fac o listă cu tot felul de personaje deja celebre care s-ar preta pentru această funcție și prima care mi-a venit în cap a fost Scufița Roșie, căci cineva care taie un lup ca să-și scoată bunica din el pare a avea șanse foarte mari să fie un primar jucător și e nevoie de așa ceva. Bine, noi am mai avut un primar jucător în persoana domnului Viorel Lis, dar nu despre genul acela de jucător vorbim aici.  Bine, nici Scufița Roșie nu cred că ar fi mai ajuns la bunicuța ei dacă acțiunea avea loc în București, căci sigur ar fi venit domnul Piedone și i-ar fi găsit nereguli în coș. Și bunica ar fi bună de primar, că nu e puțin lucru să ieși întreagă dintr-un lup. Cenușăreasa nu mai zic, era chitită zdravăn pe muncă.

Cam asta ar fi pentru astăzi și, până una alta, ca să aduc această dorință mai aproape de o eventuală împlinire, o s-o reformulez un pic și o să zic că mi-aș dori ca următorul primar al capitalei să fie un om bun. Că oamenii buni știu să asculte oamenii, să le audă probleme și să-i ajute să și le rezolve.

Doamne ajută și Doamne ferește, Bucureștiul să-nflorește. Adișorul Bucureștiorul. 

Sursa foto București: Dreamstime