Nu știu dacă să mă enervez că nu a câștigat Regele cu FCSB sau că nu am apă caldă din nou. Nu știu dacă să mă enervez dacă e ireal că ne-au dat apă duminică, în zi de sfântă sărbătoare, și apoi ne-au tăiat-o pentru următoarele cinci zile. Nu știu dacă să mă enervez dacă site-ul Termoenergetica mă minte cum respiră oamenii care îl actualizează. Nu știu. Știu doar că dacă nu veți mai citi articole scrise de mine de mâine încolo înseamnă că nu mai merg la redacție, ca să nu-mi jignesc colegele.
Am obosit să scriu despre asta. Dar aparent am devenit un fel de microinfluencer de apă caldă de Obor. Când se uită cineva pe profilul meu de Social Media află dacă e sau nu apă prin zonă. Pentru că harta aia de la Termoenergetica e complet irelevantă. Bineînțeles, conform părerilor mele și ale celorlalți oameni pe care îi cunosc și nu au apă, deși pe site arată un frumos verde. Doar că e felul ăla de verde care apare atunci când conduci pe timp de noapte pe străduțele din București. Adică mai bine înțepi un pic frâna, că poate vine un profesionist care trece pe roșu și (ne)om te-ai făcut, cu dreptatea-n mână.

Și, dacă stăm bine să ne gândim, pe la țară, prin unele zone, se zice că nu e bine să te speli pe cap duminica, e ceva mit că te vede Dumnezeu și alte alea. Aveau dreptate babele din sat. Sau m-or fi ajuns blestemele, cine știe?!
Eu mi-am dorit tare mult să locuiesc la un minut de metroul Obor. Mi se părea așa, o utopie, am căutat aproape un an o locuință aici. Iar când am găsit-o mi s-a jurat aproape pe sfânta Biblie că nu-s probleme nici cu vecinii, nici cu apa caldă.
Ce să zic, ne-au dat un pic de Paști, ne-au amăgit că tot vine înapoi de miercuri până duminică, ne-au dat iar în sfânta sărbătoare și acum se oprește iar până vineri. Eu mă întreb de ce nu ne dau și azi, când e Sfânta Alexandra, că așa ar fi fost frumos.
Sfânta Alexandra, mucenița lui Hristos Dumnezeu, era soția împăratului Dioclețian. Deci, văzând ea că Sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu și sănătos, s-a înfățișat înaintea împăratului, în vreme ce el aducea jertfă idolilor, și s-a mărturisit pe sine creștină, se arată pe site-urile de specialitate.
M-aș înfățișa și eu și alți creștini din Obor și Colentina, care ar trece lejer ca fiind martiri după atâția ani de suferință, doar să facem o baie la noi acasă, ca oamenii normali. Vorba aia, dușul e cea mai ieftină distracție. Dar, cum ar zice domnul Gigi, „până vine apa caldă… vine baba cu colaci”. Așa că mă duc să încălzesc apă în cazanul în care fac zacuscă și sper să mai scriu și mâine la gazetă. M-aș fi dus la o prietenă în Berceni, dar cică-s cartiere înfrățite, suferim împreună. Poate mâine ne facem abonament la Dinamo la bazin. Măcar acolo au centrală sau boilere. Cert e că nu trebuie să facem sport, important e să facem duș și apoi să mergem la sală. De mese, evident. Doamne, cât de mult îmi place să trăiesc într-o capitală europeană!
Te-ar mai putea interesa și: