M-am culcat blondă și m-am trezit teroristă

16 mart. 2021
1742 Afișari
M-am culcat blondă și m-am trezit teroristă
Foto: Cătălin Georgescu

În majoritatea relațiilor de cuplu, în special în alea în care cei doi membri fondatori se controlează și manipulează unul pe celălalt (uneori pe față, alteori foarte subtil), vine momentul în care firul se rupe. 

Pentru ilustrare, se dă cuplul imaginar bucureștean Marcela și Buliță, amândoi sătui de stat în casă după un an sinistru, sătui unul de celălalt, de fața consortului, de spatele lui, de cum respiră partenerul, de comandat pizza. Pentru că, din cauza pandemiei, Marcela știe fiecare mișcare pe care Buliță o întreprinde singur (mișcări care variază între Mega Image, Lidl și, la limită, alte magazine gen Ikea când de plictiseală îl mai apucă făcutul de dulapuri ca să se simtă bărbat), femeia devine din ce în ce mai anxioasă când Buliță nu e lipit de ea în casă. Are stări de leșin și gânduri panicate că îl va pierde.

Mai mult, când observă că vizitele lui Buliță la diverse hipermarketuri se îndesesc și se lungesc, sugerând că bărbatul ar face orice decât să stea în casă să își vadă consoarta disperată și neepilată, Marcela, în loc să își schimbe atitudinea și să încerce să facă ceva nou și drăguț pentru Buliță, precum să își pună tocuri și, în general, efectiv să nu-l mai frece la cap cu mesaje ‘CÂT MAI STAI?’ ‘ȚI-AI LUAT DEZINFECTANT LA TINE???’, ‘AI VĂZUT-O PE PROASTA AIA DE LA 5 CĂ A INTRAT FĂRĂ MASCĂ ÎN LIFT??’ ‘VREA SĂ MĂ OMOARE?’, ea devine și mai obsedată. De fiecare dată când bărbatul iese din casă, Marcela devine mai controlatoare și anxioasă, culminând cu ziua în care află că de fapt vizitele lui Buliță în Kaufland erau de fapt într-o vecină care nu doar că se epila mai des, ci nici nu îl freca la ridiche pe bietul Buliță tot timpul, și care întâmplător locuia la etajul 5.

Situații psihologice în pandemie

În această metaforă lungă precum șuvița frontală a Prim Ministrului, noi suntem Buliță, iar Marcela este domnul Cîțu și, în principiu, restul celor care ne conduc. Sper că v-ați prins.

După un an în care această psihoză, care ar fi amuzantă dacă n-ar fi tragică, în care s-a demonstrat empiric că ORICE MĂSURĂ au luat autoritățile (remember ‘Masca nu o poartă omul sănătos, masca o poartă omul bolnav’ – Nelu Tătaru 2020?), de la lockdown total, la închis restaurante (?!?), la limitarea circulației cetățenilor, numărul de cazuri au fost tot cam p-acolo.

Pe englezește, it’s not working out, și autoritățile știu asta, dar precum Marcela, au luat-o complet pe ulei observând că pierd controlul, așa că se comportă ca o nevastă disperată că își pierde soțul, deși ăla săracul clar nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu ea și ar vrea să divorțeze cât mai repede ca să își trăiască noua viață. (A se citi ‘în libertate’, domnilor politicieni.)

Teama isterică de abandon a domnului PM

Observând că românii au început să fie din ce în ce mai puțin impresionați de restricțiile lor, precum Buliță de crizele Marcelei, (se vede cu ochiul liber – weekendul trecut pe străzile din București, aproape jumătate din cei care erau la plimbare și se bucurau de soare nu aveau mască, iar x-ul din știrile cu ‘x petreceri cu amenzi în acest weekend’ este în creștere), politicienii au intrat într-o criză de soție care știe că soțul o s-o părăsească pentru ceva mai bun.

Așa că au intrat într-un vârtej halucinant de amenințări, de la VINE VALUL 3, UNDE VĂ APUCAȚI ACUM SĂ IEȘIȚI DIN CASE???, de restricții foarte similare celor impuse copiilor de către părinți atunci când îi pedepsesc (‘DRAGĂ DE ACUM TREBUIE SĂ INTRI ÎN CASĂ LA 10, NU LA 11, PT CA NU AI FOST CUMINTE), la favorita mea personală de săptămâna trecută, a domnului Florin Tricou-cu-Metallica Cîțu ‘aceste acțiuni sunt similare cu acțiuni ale unor teroriști.’, referindu-se, pe scurt, la cei care au alte păreri decât ale lor.

Nu ai cum așa ceva. Ca PM să te referi la un procent enorm din populația țării pe care o conduci ca la ‘teroriști’. Noi, precum Buliță, înțelegem că e disperarea mare, dar în loc să o luați razna că vă părăsim, pentru că o s-o facem, încet încet, pentru că nu mai pune nimeni botul la crizele voastre, mai bine ne despărțim frumos și cu demnitate. Ieșiți în public și spuneți ceva frumos, orice, acum pe final, ca să nu avem doar amintiri nasoale unii cu ceilalți. Nu vă gândiți cum o să se uite lumea înapoi la voi peste 10 ani?

E trist, dar hai s-o facem frumos măcar.

Nota B365.ro: Noi aici, la redacție, când avem o zi mai împiedicată, dăm fuga la articolele Oanei și se schimbă perspectiva. Funcționează de fiecare dată fără greș. Încercați și voi, aveți mai jos niște antidot pentru eventuale enervări (no side effects;) ):

Cookies