Lumea dispărută din spatele blocurilor din cartierul Tineretului: regatul florarilor din sudul Bucureștiului. De aici, Regina Maria lua bujori, preferații ei

Transformarea radicală a zonei de sud a Capitalei în perioada comunistă a șters complet de pe hartă modul de viață patriarhal din parioada 1960 – 1986. Calea Văcărești și mahalalele istorice din jur, precum Cărămidarii de Jos, Lânăriei, Tăbăcari sau Manu Cavafu, au fost demolate pentru a face loc celor peste 150 de blocuri turn liniilor de bulevard și amenajărilor moderne care alcătuiesc azi cartierul și Parcul Tineretului.

Astfel, în locul grădinilor cu pomi fructiferi și a serelor de flori au rămas doar amintirile oamenilor și câteva străzi care încă păstrează memoria vechilor meșteșugari.

Bazinul floricol din Luncă și vizitele Casei Regale

Înainte de intervenția masivă a procesului de sistematizare urbană, terenul din zona Luncii Văcărești și din actuala Deltă Văcărești era un bazin floricol de o fertilitate excepțională.

Datorită pânzei freatice foarte aproape de suprafață și pârâielor subterane ce se scurgeau spre Dâmbovița, pământul era mereu umed și neafectat de secetă.

Astfel, zeci de familii de grădinari și florari cultivau acolo specii renumite în tot orașul, cbiare, potrivit mărturiilor istorice, atrăgeau atenția Casei Regale.

Primăvara și toamna, Regina Maria obișnuia să vină personal pe aceste meleaguri pentru a-și alege bujori și gladiole direct de la producătorii locali.

Mai mult, în anii 1930, Regele Carol al II-lea și Regina Maria au participat la resfințirea Bisericii Cărămidarii de Jos, lăcaș care a fost sprijinit financiar de fosta familie regală și de breasla măcelarilor de la Abatorul Comunal.

Mlaștina Cocioc, cârciuma „Urlătoare” și urmele celui de-al Doilea Război Mondial

Peisajul zonei era încărcat de o diversitate izbitoare.

Pe de o parte se aflau grădinile înfloritoare și livezile de caiși și cireși, iar pe de altă parte se întindea Cociocul, o vale mlăștinoasă, acoperită de stufăriș și locuită uneori în condiții insalubre.

În acest spațiu izolat funcționa faimoasa cârciumă „Urlătoarea”, numită după urletul lupilor care coborau din stufărișul mlaștinii în nopțile de iarnă.

Cârciuma servea drept loc de popas pentru negustorii și măcelarii care ăși mânau vitele spre Abatorul Comunal din apropiere.

Moștenirea pierdută sub cimentul noului cartier

Demolările masive din anii 1970 și 1980 au dus la pierderea a comunități întregi de pielari, pantofari și florari.

Calea Văcărești, artera comercială plină de viață care traversa zona, a fost desființată, iar peste locurile de joacă și grădini s-au construit Sala Polivalentă, Palatul Copiilor, lacul artificial și blocurile de locuințe.

În prezent, din vechiul patrimoniul al mahalalei au mai rămas în picioare doar două biserici și câteva case, marcând granița invizibilă dintre cartierul betonat de astăzi și lumea dispărută a florarilor de altădată.

Te-ar mai putea interesa și:

• Pregătirile pentru Balkanik Festival intră pe ultima sută de metri, biletele și abonamentele sunt pe terminate. Organizatorii anunță locuri limitate, din respect pentru mediu
• Controale pe străzile din București, unde polițiștii au amendat mai mulți pietoni decât trotinetiști. Brigada Rutieră a reținut și permise de conducere
• FOTO | Lux duhnitor à la S3: intrarea într-un bloc se face printr-un tunel organoleptic. Pavelele te conduc până la scară, unde trei ghene îți urează un împuțit bun venit