Love & marriage. Nu, nu familia Bundy, ci Kate și familia regală

S-au întâmplat multe şi, dacă nu multe, destule, săptămâna trecută. Multe importante, multe mai puţin importante, multe despre care s-a vorbit mult, multe despre care s-a vorbit puţin, multe despre care nu s-a vorbit deloc. Pentru mine, cele mai importante au fost două şi ambele sunt despre iubire şi mai exact despre relaţii.  Nu, nu vorbim despre familia Bundy. deşi poate ar fi util să o facem şi să învățăm un pic. 

Prima e dezvăluirea prinţesei Kate că are cancer. Ce legătură are asta cu dragostea, veţi spune, poate pe bună dreptate. Dar de fapt are. Pentru că femeia asta, de 40 şi un pic de ani, nu poate să sufere în linişte şi a fost obligată practic să admită public un diagnostic extrem de dificil pe care poate nu era pregătită să îl accepte şi e în situaţia asta şi din dragoste, şi pentru că ştie că o relaţie se construieşte şi se întreţine, şi că acceptarea e importantă. Pentru că cel mai probabil din dragoste a putut să facă faţă lunilor întregi de speculaţii îngrozitoare, din dragoste pentru copiii ei, pe care nu era pregătită să îi anunţe că e bolnavă într-un mod care să nu îi traumatizeze. Şi din dragoste a acceptat ca imaginea ei să fie târâtă pe jos. 

Pentru că dragoste nu înseamnă doar bine, frumos, petreceri, floricele, dragoste înseamnă relaţie, relaţia înseamnă lucruri mici şi lucruri mari, înseamnă că uneori nevoile tale nu sunt îndeplinite, pentru că ale partenerului tău sunt la momentul respectiv sunt mai importante, iar apoi vine şi rândul tău. Dragostea şi relaţiile presupun să lucrăm permanent la noi înşine, şi nu mă refer doar la relaţiile romantice. Şi în relaţiile cu copiii noştri, e important să vedem dacă supărarea noastră vine de la ce face copilul sau e doar o nevoie a noastră neîmplinită pe acolo. 

Cel mai clar şi mai evident că mai avem de lucrat cu noi (şi avem întotdeauna) e în relaţii. Chiar dacă ni se pare că suntem bine, că totul e ok, în relaţii aflăm din nou că de fapt mai e ceva,  încă ceva. Şi dacă putem, ne vindecăm tot acolo, în relaţii. Dacă nu, şi se poate întâmpla să nu, mergem mai departe, dând vina pe celălalt, căutând mai departe, uneori găsind şi reuşind, alteori nu. E poate cea mai dificilă misune a noastră, putem să fim extraordinari la muncă, extraordinari, dar să nu reuşim să construim relaţii cu sens acasă. Şi nu, deşi e cel mai uşor, adesea nu e vina partenerului. Relaţiile, chiar şi la regi şi prinţi moştenitori, sunt complicate. Iar familia regală britanică a arătat asta cu vârf şi îndesat. De la abdicatul Eduard, la lunga şi sinuoasa relaţiei a reginei Elisabeta cu prinţul Filip (despre care putem să sperăm că în final a fost fericită, dar care ne-a arătat că e nevoie de răbdare, înţelegere, adaptare, compromis, acceptare, toleranţă, flexibilitate, uneori modestie), la Charles şi Diana şi Charles şi Camilla, Charles şi copiii, William şi Kate, Harry şi Meghan, William şi Harry. 

Al doilea subiect din categoria love este pentru mine anunţul că Irvin Yalom s-a recăsătorit. După 65 de ani de căsătorie cu Marylin, partenera lui de viaţă, profesie, omul pe care se baza cel mai mult, după moartea căreia lumea se întreba dacă el va reuşi să supravieţuiască, ei bine, zilele trecute am aflat că s-a căsătorit. Cu o doamnă de 75 de ani. Şi asta mi se pare foarte tare, foarte tare, pentru că suntem făcuţi să avem relaţii şi pentru că noi creştem în relaţii mai mult ca oricând şi pentru că ar trebui – şi spun conștient ar trebui, deşi nu e cuvântul meu preferat – să investim cel mai mult şi cel mai mult în noi înşine şi în relaţiile noastre şi să observăm ce de deranjează şi să lucrăm cu noi să fim nişte parteneri buni. De aici o să vină şi toate celelalte. Hai, că nu vreau să merg în direcţia psihologiei, chiar cred că acestea au fost două momente relevante ale săptămânii trecute, din care putem învăţa multe. Inclusiv despre noi.