Întâi am vrut să explic pe larg cum am devenit eu din cel mai mare fan al multitaskingului de pe pământ (şi performantă în domeniu, nu am jucat în liga a treia) o persoană care vrea să nu mai fie multitasking şi să reuşească să se concentreze pe câte o singură chestie odată.
Dar e un proces de lungă durată, unul în care încă nu am prea mult succes, aşa că mai aştept, iar între timp o să vă povestesc despre nişte alte mici bucurii de prin Bucureşti pe care poate vi le doriţi, care poate vă lipsesc.
Așadar, goodies, că tot vin sărbătorile.
Că cel mai bun panettone din lume se găseşte la Grain Trip – v-am mai spus, cu siguranţă, dar ce nu v-am spus e că la ei găsiţi şi pâine fără gluten.
Pentru cei care nu ştiu care e treaba cu glutenul, e o proteină care se găsește în principal în grâu, orz și secară. Dacă ești intolerant la gluten și mănânci chestii cu gluten, în principiu poți să ai diverse probleme digestive. Povestea e lungă și nu e despre ea, cert e că multă lume a început să mănânce produse fără gluten.
Pâine fără gluten au început să facă multe brutării, iar recent am aflat că există și pizza fără gluten, la Pizzeria Viitorului, ceea ce mi se pare o chestie destul de cool în sine și cred că merită să știți și voi.
Pe urmă, am găsit recent și o cofetărie, nici ea in the spot light, ci undeva pe o stradă mică de pe la Tineretului, L’Amande se numește. Au mai multe chestii fără gluten, dar e bine să întrebați înainte. Oricum, în afara spot light-ului, adică în cartiere găsești o mulțime de locuri mai mult sau mai puțin ascunse care sunt mult mai mișto – sau măcar mai aproape – decât cele în care ieșim în mod obișnuit, pe străzile și centrale și principale.
Ca să închei cu carbohidrații, să știți că la Pain Plaisir au o pâine extreeeem de simpatică în formă de pisică. E bună și de sandvișuri pentru copii care nu vor să mănânce sau pentru care contează cum arată mâncarea, e bună de distracție și pentru cei mai mari. Să știți că friganelelor pisică nu le va spune nimeni vreodată nu. Căci n-ai cum .
Acum, să vorbim despre brânză. Sunt două mituri în piețele bucureștene. Primul e cu brânza de la sibieni, fiecare piață susține că are sibienii ei și că aduce brânză fix de acolo, doar că, statistic vorbind, la câți sibieni ar fi în București, n-ar mai avea cine să facă brânza la locul ei, adică, desigur, la Sibiu.
Așa că să luăm cu un pic de precauție ce scrie pe front door- ul tarabei de unde ne luăm brânză și mai bine să avem o relație bună cu vânzătorul, care să ne spună cinstit că nu e de la Sibiu, dacă nu e de la Sibiu, pentru că brânza e bună și de la Alba. Știu, vine ca un șoc informația asta.
Mă rog, a doua mare minciună – sau, dacă preferați, să îi spunem mit – e despre cașul de oaie. Care apare primăvara, dar care în piețe apare adesea mult mai devreme decât se gândește însăși oaia că ar putea să producă așa ceva. Prin martie pe final, ușor-ușor răsare cașul proaspăt în piețe și doar dacă ai trecut prin pașii anteriori (adică dacă te-ai împrietenit și ai propriul tău vânzător de brânză) ai acces la informația clasificată care îți spune că, de fapt, mai durează nițel, că probabil va fi aici de Paște (cașul) și că DOAR CINE TE MINTE ÎȚI SPUNE CĂ ĂSTA E CAȘ DE OAIE PROASPĂT. Eu vă dau două ponturi, acum treaba voastră ce faceți cu ele, dar să îmi lăsați și mie:
Or mai fi și alte doamne, or mai fi și alți domni, eu atât am avut să vă spun pe tema asta. De fapt mai am ceva. Mi s-ar părea tare să învățăm și noi să vindem cum trebuie delicatesele. Uite, cum face Franța cu Beaujolais Nouveau. E un ditamai evenimentul, toată lumea așteaptă vinerea aia din noiembrie când intră pe piață Beaujolais ul, care nu e vreo șmecherie de vin, e doar vinul nou, de anul acesta. Sau concursurile pe care le fac ei pentru cea mai bună baghetă sau cel mai bun croissant. Să facem și noi, că zău, nu e deloc greu. ÎN fine, mă duc să visez mai departe la o lume mai bună și să aștept cașul, că vine zilele acestea.
Nota B365.ro: Noi ne biznuim pe ponturile de la Maria. Și mai avem: