ASCUNSE ÎN BUCUREȘTI

Locuri „bântuite” din București

Dacă ajungi la ele și Bucureștiul are porția lui de povești macabre. Unele dintre ele sunt din secolele trecute, altele sunt legate de evenimente sau clădiri relativ noi, cum sunt cutremurul din 77 sau Casa Poporului.

Astfel de povești fac să ți se scoale părul pe ceafă, nu neapărat pentru că SUNT adevărate ci pentru că există detalii care te fac să crezi că AR PUTEA să fie adevărate.

O să trecem în revisă câteva dintre aceste povești, locuri și evenimente deși subiectul poate face oricând subiectul unei cărți bine documentate.

Bine ați venit în Zona Crepusculară, ediția de Dâmbovița.

Parcul Bazilescu

Amplasat în Bucureștii Noi, Parcul Bazilescu, fostul parc Nicolae Bălcescu, se învecinează cu Teatrul de Vară. Poveștile spun că liniștea nopții mai este din când în când spartă de o tuse seacă, despre care se presupune că ar fi a defunctului Bazilescu, plecat dintre noi la 1938.

Casa Vernescu

Pe Calea Victoriei se află Casa Vernescu. Restaurant și casino. Wikipedia susține că imobilul mai poartă denumirea de Hruba lui Scaraoțchi. Denumirea ar proveni de la faptul că de-a lungul timpului mulți jucători s-au sinucis după ce și-au pierdut averile la ruletă. Sunt chiar surse care indică prezența a trei fantome care bântuie casa. Nici mai mult nici mai puțin. La atmosefera macabră ar contribui și faptul că, uneori, curenții de aer fac ca fumul să capete forme ciudate…

Hotel Cișmigiu

Știu că v-ați gândit la cântecul celor de la Vama Veche și să știți că nu sunteți departe. Ridicat prin 1914 Hotelul Cișmigiu (inițial Hotel Palace) se închide la 1970, iar 20 de ani mai târziu este transformat în cămin de studenți, sub conducerea Academiei de Teatru și Film.

Legenda spune că, într-un weekend, când studenţii erau plecaţi, hotelul a fost ținta unui atac energetic. O studentă din Republica Moldova, din prima sau a doua generaţie de studenţi basarabeni de la actorie, se prăbuşeşte în casa liftului.

Ceea ce este foarte trist e că ea nu a murit, ci a supravieţuit, suferind în chinuri groaznice încă trei ore de la nefericitul eveniment, și abia apoi a murit.

Fata a strigat în acele groaznice trei ore după ajutor, care pentru ea au însemnat o eternitate, însă nimeni nu a auzit-o.

Mulți spun că strigătele ei se aud și acum…

Balta Vrăjitoarelor

La o aruncătură de băț de Capitală se află un loc extrem de misterios, de care sunt legate foarte multe legende.

Mai exact, este vorba de un ochi de apă de cațiva metri care se află în inima pădurii Boldu-Crețeasca din Voluntari.

Dacă acest nume nu vă spune nimic, cu siguranță „Balta Vrăjitoarelor” va trezi amintiri din cele mai întunecate vise…

Se zice că acesta ar fi locul în care a murit decapitat Vlad Ţepeş, trădat de boierii din Ţara Românească.

După ce a redobândit Valahia şi a semnat alianţa cu Ştefan cel Mare şi Ştefan Bathory, acesta a plecat la vânătoare în Codrii Vlăsiei, pădurea mare ce împânzea Ţara Românească.

Simţind imprevizibilul, Vlad Ţepeş i-a cerut lui Ştefan cel Mare câţiva oameni care să-i fie aproape. Ştefan i-a dat 400 de oameni din garda sa personală, din care au mai rămas doar 10.

Ochiul de apă este sursa multor povești cu iz paranormal. Unii localnici spun că zona este păzită de forțe din afara acestei lumi, iar fenomele prezente aici sunt mai mult decât ciudate.

Se spune că balta nu are fund. De altfel, o legendă veche spune că în urmă cu mai mulți ani, câțiva localnici au aruncat un bolovan de zeci de kilograme, care în două săptămâni a dispărut fără urmă. De asemenea, animalele refuză să se atingă de apa de aici, iar unele povești spun că aici vara ninge, iar din senin, numai deasupra apei, pornesc furtuni năpraznice.

O altă poveste relatează cum în perioada comunistă, după cutremurul din 1977, mai multe basculante cu moloz au fost descărcate în această baltă, strict cu scopul de a o astupa. În câteva săptămâni însă, dărâmăturile clădirilor au fost înghiţite de apă, iar totul a dispărut ca prin minune.

Se spune, de asemenea, ca în acest loc vin vrăjitoare, în preajma nopților de Sfântul Gheorghe, Sânziene și Sfântul Andrei, din lumea întreagă, fiindcă atunci se „deschid” porțile către alte lumi și dimensiuni paralele.

Școala Centrală București

Şcoala Centrală de fete este una dintre clădirile din Bucureşti în jurul căruia circulă o mulţime de legende. Construită la sfârşitul secolului 19 de către arhitectul Ion Mincă, clădirea ar fi bântuită de spirite.

Iniţial, şcoala a fost dedicată educaţiei fetelor aparţinând elitei bucureştene. Se spune că acestea erau închise în clădire şi trebuiau să suporte severitatea cadrelor didactite.

De aici au pornit şi majoritatea relatărilor despre evenimente stranii.

Legenda spune că, atât în clădire, cât şi în curtea interioară, au fost auzite, de-a lungul timpului, zgomote stranii, au fost simţite adieri reci şi miresme respingatoare. Mai mulţi martori susţin că acolo obiectele o iau din loc, fără să fie nimeni în preajma lor, iar uşile şi ferestrele se trântesc singure.

Mitul mai spune că Şcoala Centrală este împânzită de camere secrete, dar şi de incinte dezafectate cu uşile parcă zidite în grabă. Subsolul clădirii ar fi de asemenea bântuit.

De aici se aud mai mereu zgomote ciudate, iar unii spun că acolo ar fi capatul unui tunel.

Mănăstirea Chiajna

Un alt loc renumit pentru fenomenele paranormale este Mănăstirea Chiajna, a cărei viaţă a început undeva în secolul XVII, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti.

Era o mănăstire mare, cu ziduri groase, motiv pentru care turcii au „confundat-o‟ cu o cetate şi au asaltat-o.

În plus, istoria mai arată că la un moment dat aici şi-au găsit refugiul şi bolnavii de ciumă. Şi tot aici, din cauza aceleiaşi boli, şi-a găsit sfârşitul Mitropolitul Ţării Româneşti, Cosma popescu, mort la 1787.

Povestea spune că după mai multe astfel de incidente, ea a fost părăsită, clopotul i-a fost aruncat în apele Dâmboviţei, iar oamenii au blestemat-o şi au lasat-o în ruină.

După spusele localnicilor, clopotul încă se mai aude bătând în nopţile cu lună plină. De asemenea, susțin unele surse, acest lucru este demonstrat şi prin câteva înregistrări audio, însă nu au fost luate în seamă.

Cei mai mulţi suţin că aceste evenimente negative au avut loc din cauză că pământul şi mănăstirea nu au apucat să fie sfinţite. Legendele din jurul Mănăstirii Chiajna au determinat un grup de studenți să realizeze și un scurt metraj.

O altă poveste este legată de portretul unei prea frumoase fete, care poate fi zărit lângă intrare, săpat în zid. Legenda spune că e vorba de Ancuța, fiica Dnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare), care ar fi fost ucisă la ordinul mamei sale pentru că ar fi îndrăznit să-i sfideze autoritatea și să fugă cu iubitul ei.

Casa Poporului

Există legende urbane și în legătură cu Casa Poporului. Evident, și ea este bântuită de fantome. Apar noaptea pe coridoarele celei mai mari construcţii din Europa, rup sigilii, fluieră sau fac să ţiuie sistemele de securitate.

Dincolo de aceste mituri, un punct de plecare poate exista – la construcția acestei clădiri gigantice au lucrat mii de persoane, iar unele și-au pierdut viața în accidente…

Personalul de noapte al clădirii povesteşte cum aceste fantome au început să-şi facă simţită prezenţa cu aproximativ 10 ani în urmă.

Una ar purta și un nume – „Anca”.  Potrivit relatărilor, năluca este o tânără de 20 de ani, cu o rochie de vară cu desen floral, care se arată doar personalului în uniformă şi cere ajutor.

Spitalul Poștelor

În clădirea din spatele Bisericii Stravropoleos, încă mai funcționează un spital. Cunoscut în trecut sub numele de „Spitalul Poștelor”, se spune că în urmă cu zeci de ani, aici erau duși nefericiții cu boli grave, pentru a li se fura organele.

Din cauza numărului mare de oameni care au murit aici, mulți dintre ei crezând cu tărie că se vor face bine, folclorul zonei spune că această aripă a clădirii ar fi devenit bântuită, mai ales în nopțile lungi de iarnă auzindu-se, pe străduțele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete și plânsete sfâșietoare.

Orfelinatul bântuit de pe Strada Franceză

Istoria nescrisă a Centrului Vechi şi-a rezervat şi un „capitol‟ şi pentru „sufletele chinuite‟ din întunecatele cotloane ale caselor de pe Strada Franceză. Un astfel de loc bântuit se află chiar la numerele 13 şi 14.

Cunoscătorii locului vorbesc despre nici mai mult, nici mai puţin de 203 de spirite de copii care ar bântui această casă. Legenda spune că aici a fost un orfelinat unde erau aduşi copii ai străzii, de patronul casei, Stavrache Hagi-Orman, un om de o răutate pură. Copiii erau ţinuţ nemâncaţi până la epuizare, iar gazda se desfăta cu ţipetele lor de foame.

Mulţi dintre cei care trec pe lângă această casă cu obloanele trase de zeci de ani, povestesc cum, după miezul nopţii, încă se mai aud vocile ascuţite ale micuţilor care strigă „Vrem apă! Apă!‟

Casa Diavolului

Diavolul şi-a găsit locul pe strada David Praporgescu la numărul 19, într-o casă misterioasă aproape înghiţită de iederă. Legenda spune că în perioada interbelică trei femei au murit în aceasta casă. Două au fost ucise, iar o a treia s-a sinucis.

De atunci, casa le păstreaza sufletele prizoniere.

De asemenea, unele voci spun că în nopţile cu lună plină pe unul din pereţii casei se poate vedea numărul 666, simbol al Diavolului.

 



Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button